DECIZIE Nr.
530 din 31 mai 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 11 alin. (1) si (3) din Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 28/1999 privind obligatia agentilor economici de a
utiliza aparate de marcat electronice fiscale
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 423 din 25 iunie 2007
Ion Predescu - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor -
judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr.28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat
electronice fiscale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Trainic"
- S.R.L. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 13.710/2006 (nr. unic 5.614/211/2006)
al Judecătoriei Cluj-Napoca.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Ministerul Public pune concluzii de respingere a
excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, referindu-se la
jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 22 ianuarie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 13.710/2006 (nr. unic 5.614/211/2006), Judecătoria Cluj-Napoca a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 alin. (1) şi (3) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor
economici de a utiliza aparate de marcat
electronice fiscale, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Trainic" - S.R.L. din Cluj-Napoca în dosarul
menţionat.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textele de lege criticate încalcă dreptul
la apărare şi dreptul la un proces echitabil prin aceea că instituie o
prezumţie de răspundere obiectivă, fără culpă şi fără posibilitatea de a se
demonstra contrariul. Aceleaşi prevederi legale încalcă, în opinia autoarei
excepţiei, şi dreptul de proprietate privată, deoarece conduc la micşorarea
patrimoniului persoanei sancţionate.
Judecătoria Cluj-Napoca apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
deoarece textele criticate nu încalcă prevederile constituţionale invocate.
In conformitate cu dispoziţiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost
comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi
Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei
de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
textele legale criticate sunt constituţionale, sens în care invocă
jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că prevederile
criticate nu contravin dispoziţiilor din Legea fundamentală invocate. Se face
referire şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale cu privire la aceleaşi
dispoziţii legale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire
la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 11 alin. (1) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 21 ianuarie 2005, având
următorul cuprins:
- Art. 11 alin. (1) şi (3) : „(1) Amenzile pentru
contravenţiile prevăzute la art. 10 se aplică agenţilor economici, cu excepţia
celor prevăzute la lit. d), astfel:
a) faptele prevăzute la art. 10 lit. c), e), f), g)
şi o) se sancţionează cu amendă de la 20 milioane lei la 40 milioane lei;
b) faptele prevăzute la art. 10 lit. a), b), i), j), I) şi m) se sancţionează cu
amendă de la 80 milioane lei la 400 milioane lei;
c) faptele prevăzute la art. 10 lit. h), k) şi n) se
sancţionează cu amendă de la 400 milioane lei la 1 miliard lei. [...]
(3) Sumele găsite la punctele de vânzare a bunurilor sau de prestare a serviciilor
aparţinând agenţilor economici prevăzuţi la art. 1 alin. (1), care nu pot fi
justificate prin datele înscrise în documentele emise cu aparate de marcat
electronice fiscale, în registrul special, menţionat la art. 1 alin. (4), ori
prin facturi fiscale, după caz, sunt considerate fără provenienţă şi se
confiscă, făcându-se venit la bugetul de stat. De asemenea, se confiscă sumele
încasate din livrarea de bunuri ori prestarea de servicii după suspendarea activităţii
agenţilor economici, potrivit art. 14."
Prevederile constituţionale invocate în motivarea
excepţiei sunt cele ale art. 21 alin. (3) care consacră dreptul la un proces
echitabil, ale art. 24 privind Dreptul la apărare, ale art. 44 alin. (1)
privind garantarea dreptului la proprietate privată şi ale art. 135 privind Economia.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea reţine:
In esenţă, art. 11 alin. (1) şi (3) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 este criticat întrucât instituie o prezumţie
de răspundere obiectivă, fără culpă şi fără posibilitatea de a se demonstra
contrariul de către persoana contravenientă.
Analizând aceste susţineri, Curtea constată că, în
realitate, textele de lege supuse controlului de constituţionalitate stabilesc
sancţiuni contravenţionale pentru agenţii economici care nu respectă
dispoziţiile legale incidente în materie, consecinţa încălcării acestora fiind
amendarea contravenientului şi confiscarea sumelor a căror provenienţă nu poate
fi justificată. Aşa fiind, prevederile criticate nu instituie o răspundere
obiectivă, întrucât, fiind vorba de săvârşirea unor contravenţii, nu se poate
aplica niciodată o sancţiune contravenţională în lipsa elementului vinovăţiei,
care este de esenţa acesteia. Or, existenţa sau inexistenţa vinovăţiei este un
element al stării de fapt, a cărei apreciere este de atributul exclusiv al
instanţei de judecată, căreia persoana sancţionată contravenţional i se poate
adresa fără nicio îngrădire, beneficiind în mod corespunzător de toate
garanţiile dreptului la un proces echitabil. In acelaşi sens, Curtea
Constituţională s-a mai pronunţat în jurisprudenţa sa, de exemplu prin Decizia
nr. 146 din 20 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 162 din 7 martie
2007. Soluţia Curţii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 11 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
28/1999, precum şi considerentele care au fundamentat-o sunt valabile şi în
prezenta cauză, inclusiv în ceea ce priveşte critica art. 11 alin. (1) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999, întemeiată pe aceleaşi motive,
întrucât nu au intervenit elemente noi.
Curtea s-a mai pronunţat şi cu privire la critica
aceloraşi texte de lege în raport de normele constituţionale referitoare la
garantarea dreptului de proprietate, respectiv la libertatea economică. Astfel,
în alte cauze similare, prin mai multe decizii, de exemplu Decizia nr. 299 din
8 iulie 2003, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 581 din 14
august 2003, Decizia nr. 49 din 12 februarie 2004,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 156 din 23 februarie 2004, şi Decizia nr. 355 din 2 mai 2006,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 497 din 8 iunie 2006, Curtea a statuat că „stabilirea unei
contravenţii şi sancţionarea acesteia cu amendă reprezintă o opţiune legitimă a legiuitorului, care [...] dă
expresie preocupării statului pentru a asigura libertatea comerţului, protecţia
concurenţei loiale şi crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor
factorilor de producţie". Totodată, Curtea a reţinut că măsurile
sancţionatorii dispuse prin actul normativ supus criticii de
neconstituţionalitate vizează apărarea intereselor generale privind respectarea
legislaţiei fiscale, fiind justificate de imperativul protejării interesului
social şi al ordinii de drept, aceasta îndreptăţind adoptarea unor măsuri specifice de
preîntâmpinare şi sancţionare a faptelor care generează sau ar putea genera
fenomene economice negative, cum ar fi evaziunea fiscală.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine schimbarea jurisprudenţei Curţii, soluţia pronunţată prin deciziile
menţionate, precum şi considerentele care au fundamentat-o îsi menţin
valabilitatea.
Pentru motivele mai sus
arătate, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1)
şi (6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 11 alin. (1) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 28/1999 privind obligaţia agenţilor economici de a utiliza aparate de
marcat electronice fiscale, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Trainic" - S.R.L. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 13.710/2006 (nr. unic
5.614/211/2006) al Judecătoriei Cluj-Napoca.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 31 mai 2007.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Marieta Safta