Decizia Nr.530 din 19.04.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. 1, art. 76, art. 173 alin. 1, art. 250, art. 252 şi art. 257 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Bautrans Budapest KFT în Dosarul nr. 130/195/2010 al Judecătoriei Brad.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudenţa în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 12 august 2010, pronunţată în Dosarul nr. 130/195/2010, Judecătoria Brad a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 alin. 1, art. 76, art. 173 alin. 1, art. 250, art. 252 şi art. 257 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Bautrans Budapest KFT, parte responsabilă civilmente în dosarul penal mai sus menţionat.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 referitoare la Egalitatea în drepturi, art. 21 referitoare la Accesul liber la justiţie, art. 24 referitoare la Dreptul la apărare, art. 124 referitoare la Înfăptuirea justiţiei, precum şi prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la Dreptul la un proces echitabil, deoarece prevederile art. 16 din Codul de procedură penală permit ca introducerea în cauză a părţii responsabile civilmente să se facă abia în momentul fazei de judecată, sens în care aceasta este privată de toate posibilităţile legale de a-şi exercita drepturile în faza de urmărire penală, cu precădere cele referitoare la audiere, apărare şi la prezentarea materialului de urmărire penală.Judecătoria Brad opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece nu este afectată ordinea constituţională, ci se creează un cadru legal care asigură părţii responsabile civilmente drepturi procesuale egale cu ale celorlalte părţi în funcţie de poziţia procesuală a acestora.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale sunt constituţionale, deoarece nimic nu opreşte pe cel interesat să solicite introducerea în cauză încă din faza de urmărire penală, partea responsabilă civilmente putând interveni în proces până la terminarea cercetării judecătoreşti, bucurându-se de aceleaşi garanţii procesuale pe care legea le oferă învinuitului sau inculpatului.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 16 alin. 1 - Partea responsabilă civilmente, art. 76 - Explicaţii prealabile, art. 173 alin. 1 - Asistenţa celorlalte părţi, art. 250 - Prezentarea materialului, art. 252 - Cereri noi formulate de inculpat şi art. 257 - Prezentarea materialului de către procuror, toate din Codul de procedură penală, care au următorul conţinut:– Art. 16 alin. 1: „Introducerea în procesul penal a persoanei responsabile civilmente poate avea loc, la cerere sau din oficiu, fie în cursul urmăririi penale, fie în faţa instanţei de judecată până la citirea actului de sesizare.“;– Art. 76: „Organul de urmărire penală sau instanţa de judecată are obligaţia să cheme, spre a fi ascultate, persoana care a suferit o vătămare prin infracţiune, precum şi persoana civilmente responsabilă.Înainte de ascultare, persoanei vătămate i se pune în vedere ca poate participa în proces ca parte vătămată, iar dacă a suferit o pagubă materială sau o daună morală, că se poate constitui parte civilă. De asemenea, i se atrage atenţia că declaraţia de participare în proces ca parte vătămată sau de constituire ca parte civilă se poate face în tot cursul urmăririi penale, iar în faţa primei instanţe de judecată, până la citirea actului de sesizare.“; – Art. 173 alin. 1: „Apărătorul părţii vătămate, al părţii civile şi al părţii responsabile civilmente are dreptul să asiste la efectuarea oricărui act de urmărire penală şi poate formula cereri şi depune memorii.“;– Art. 250: „După punerea în mişcare a acţiunii penale, dacă au fost efectuate toate actele de urmărire necesare, organul de cercetare penală cheamă pe inculpat în faţa sa şi:a)îi pune în vedere că are dreptul de a lua cunoştinţă de materialul de urmărire penală, arătându-i şi încadrarea juridică a faptei săvârşite;b)îi asigură posibilitatea de a lua de îndată cunoştinţă de material. Dacă inculpatul nu poate să citească, organul de cercetare penală îi citeşte materialul;c)îl întreabă, după ce a luat cunoştinţă de materialul de urmărire penală, dacă are de formulat cereri noi sau dacă voieşte să facă declaraţii suplimentare.“;– Art. 252: „Dacă inculpatul a formulat cereri noi în legătură cu urmărirea penală, organul de cercetare penală le examinează de îndată şi dispune prin ordonanţă admiterea sau respingerea lor.Organul de cercetare dispune prin aceeaşi ordonanţă completarea cercetării penale, atunci când din declaraţiile suplimentare sau din răspunsurile inculpatului rezultă necesitatea completării.“; – Art. 257: „Procurorul, primind dosarul, îl cheamă pe învinuit şi îi prezintă materialul de urmărire penală potrivit dispoziţiilor art. 250 şi următoarele, care se aplică în mod corespunzător.“Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 16 referitoare la Egalitatea în drepturi, art. 21 referitoare la Accesul liber la justiţie, art. 24 referitoare la Dreptul la apărare, art. 124 referitoare la Înfăptuirea justiţiei, precum şi prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la Dreptul la un proces echitabil. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 16 alin. 1 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului său din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 686 din 12 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 570 din 29 iulie 2008, Curtea Constituţională a statuat că instituirea unui termen până la care, la cerere sau din oficiu, partea responsabilă civilmente poate fi introdusă în procesul penal nu contravine prevederilor constituţionale invocate. Astfel, nimic nu opreşte pe cel interesat să solicite introducerea în cauză încă din faza de urmărire penală, deoarece, potrivit art. 16 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură penală, partea responsabilă civilmente poate interveni în proces până la terminarea cercetării judecătoreşti, bucurându-se de aceleaşi garanţii procesuale pe care legea le oferă învinuitului sau inculpatului. De asemenea, potrivit criticilor avansate de autorul excepţiei, s-ar desprinde concluzia că, în situaţia în care introducerea în cauză are loc în faza de judecată, partea responsabilă civilmente nu îşi poate formula o apărare conformă cu procesul echitabil, fiind privată de toate posibilităţile legale de a-şi exercita drepturile în faza de urmărire penală, cu precădere cele referitoare la audiere, apărare şi la prezentarea materialului de urmărire penală. „Critica nu poate fi reţinută, deoarece de la acel moment începe o nouă procedură, care, spre deosebire de faza de urmărire penală, se caracterizează prin oralitate, nemijlocire şi contradictorialitate. În plus, exercitarea acţiunii civile, cu excepţia cazurilor prevăzute de art. 17 din Codul de procedură penală, este în strânsă legătură cu manifestarea univocă de voinţă a părţii vătămate de a se constitui parte civilă şi pentru care, potrivit art. 15 alin. 2, legea procesual penală prevede acelaşi moment până la care poate pretinde tragerea la răspundere civilă a inculpatului, respectiv a părţii responsabile civilmente. Iată deci că, sub aspectul responsabilităţii, potrivit legii civile, toate părţile interesate beneficiază de aceleaşi garanţii procesuale conforme cu conceptul de proces echitabil.“ Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi de natură a determina schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziei mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. În sfârşit, cât priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 76, art. 173 alin. 1, art. 250, art. 252 şi art. 257 din Codul de procedură penală, Curtea constată că autorul excepţiei consideră că vin în coliziune cu dispoziţiile constituţionale prin aceea că, în măsura în care partea responsabilă civilmente este introdusă în cauză în faza de judecată, este privată de beneficiul aplicării lor în prima fază a procesului penal. O astfel de critică nu poate fi primită, deoarece, însuşi potrivit art. 173 alin. 1 din Codul de procedură penală, „Apărătorul [...] părţii responsabile civilmente are dreptul să asiste la efectuarea oricărui act de urmărire penală [...] şi poate formula cereri şi depune memorii“. Aşa fiind, textul de lege criticat nu încalcă nici dreptul la apărare, întrucât nu împiedică în niciun fel părţile responsabile civilmente să fie asistate de apărător. Încălcarea principiului egalităţii în drepturi există atunci când se aplică un tratament juridic diferit unor subiecte de drept aflate în situaţii identice sau similare. Or, dispoziţiile procedural penale care reglementează instituţia părţii responsabile civilmente se aplică în mod egal tuturor celor aflaţi în aceeaşi situaţie juridică, fără privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare, astfel încât nu poate fi reţinută critica întemeiată pe dispoziţiile art. 16 din Constituţie, care consacră egalitatea cetăţenilor în faţa legii. În plus, procedura obligativităţii prezentării materialului de urmărire penală este o instituţie opozabilă organului de urmărire penală, ce priveşte învinuitul sau inculpatul, nefiind sub aspectul caracterului obligatoriu destinată celorlalte părţi. Cu toate acestea, nimic nu opreşte părţile din procesul penal ca, depunând un minim de diligenţă, să solicite studierea dosarului în vederea formulării apărărilor necesare. Faptul că partea responsabilă civilmente nu urmăreşte să îşi facă simţită prezenţa în prima fază a procesului penal, sperând în mod iluzoriu că ansamblul probator nu va impune introducerea sa în cauză, nu este de natură a conferi caracter neconstituţional procedurilor din faza de urmărire penală referitoare la explicaţii prealabile, asistenţa celorlalte părţi, prezentarea materialului de urmărire penală. De altfel, aşa cum s-a statuat în decizia menţionată mai sus, împrejurarea că această parte ia procedura din faza de judecată nu înseamnă că a fost privată de un proces echitabil, deoarece din acest moment sunt aplicabile regulile procedurale referitoare la contradictorialitate, oralitate şi nemijlocire, suficiente pentru prezervarea drepturilor constituţionale pretins încălcate. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. 1, art. 76, art. 173 alin. 1, art. 250, art. 252 şi art. 257 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Bautrans Budapest KFT în Dosarul nr. 130/195/2010 al Judecătoriei Brad. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 aprilie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru