DECIZIE   Nr. 524 din 25 noiembrie 2004

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 220 din Codul penal

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 42 din 13 ianuarie 2005

    Ioan Vida             - presedinte
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Aspazia Cojocaru      - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Acsinte Gaspar        - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Ion Predescu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Iuliana Nedelcu       - procuror
    Marieta Safta         - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 220 din Codul penal, ridicata de Nicolae Nick Pacurar in Dosarul nr. 793/2004 al Tribunalului Timis - Sectia penala.
    La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Magistratul-asistent informeaza Curtea ca Nicolae Nick Pacurar a depus la dosarul cauzei un exemplar al expertizei tehnice efectuate in Dosarul nr. 10.140/2004 al Judecatoriei Timisoara, expertiza din care ar rezulta, potrivit sustinerilor autorului exceptiei, ca nu a modificat linia de hotar si nu a tulburat posesia nimanui. De asemenea, invedereaza ca partile Iosif Csurgo si Maria Csurgo au depus concluzii scrise prin care solicita respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata.
    Reprezentantul Ministerului Public, avand cuvantul pe fond, pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata, aratand ca textul de lege criticat nu incalca prevederile constitutionale invocate de autorul exceptiei.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 7 mai 2004, pronuntata in Dosarul nr. 793/2004, Tribunalul Timis - Sectia penala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 220 din Codul penal, ridicata de Nicolae Nick Pacurar in dosarul mentionat.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca prin textul de lege criticat s-a creat o discriminare intre cetateni, dupa cum acestia au o anumita calitate, de posesori sau proprietari, in contradictie cu dispozitiile constitutionale ale art. 16 alin. (1). Se arata in acest sens ca, prin crearea posibilitatii ca instantele sa condamne proprietarul legitim care si-a ocupat imobilul in considerarea exercitarii prerogativelor pe care dreptul de proprietate i le confera, se acorda in mod nejustificat preferinta posesorilor, carora, in opinia autorului exceptiei, art. 220 din Codul penal tinde sa le recunoasca mai multe drepturi decat proprietarului insusi. Or, protectia si grija pe care legea le acorda posesiei exercitate de un non dominus, uneori de un simplu detentor precar, nu pot fi mai mari decat protectia si garantiile constitutionale acordate proprietatii, astfel incat prevederile art. 220 din Codul penal sunt in contradictie, in opinia autorului exceptiei, si cu dispozitiile constitutionale ale art. 44 alin. (2).
    Autorul exceptiei invoca si incalcarea, prin acelasi text legal, a prevederilor art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, privitoare la dreptul la un proces echitabil, precum si ale art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventie, privitoare la protectia proprietatii, "nefiind acordata in nici unul din documentele privind apararea drepturilor omului o mai mare atentie posesiei decat proprietatii".
    Tribunalul Timis - Sectia penala apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. Arata in acest sens ca ocrotirea exercitiului legitim al dreptului de posesie prin norma penala prevazuta de art. 220 din Codul penal nu aduce atingere garantarii dreptului de proprietate asa cum este acesta consfintit de dispozitiile art. 44 din Constitutie. Astfel, titularul dreptului de proprietate se bucura de totalitatea prerogativelor instituite prin normele constitutionale si legile ordinare ce reglementeaza modurile de dobandire, transmitere si valorificare a dreptului de proprietate, inclusiv de mijloacele juridice de aparare impotriva oricarei persoane, deoarece dreptul de proprietate este un drept real, absolut, opozabil erga omnes, pe cand posesia exercitata de un neproprietar este protejata in mod restrans si numai in masura legitimitatii sale. Se arata totodata ca "sanctionarea faptei de tulburare de posesie ca infractiune se releva a ocroti in mod egal atat pe posesorul legitim, cat si pe proprietar in conditiile in care fiecare dintre ei pot reclama acelasi drept".
    In conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, aratand ca dispozitiile art. 220 din Codul penal, prin care se incrimineaza tulburarea de posesie, sunt expresia vointei legiuitorului de a proteja dreptul de proprietate garantat de dispozitiile art. 44 din Constitutie, prin intermediul mijloacelor de drept penal puse la dispozitie persoanelor pentru a se apara impotriva atacurilor indreptate impotriva patrimoniului lor. Se face referire la jurisprudenta Curtii Constitutionale in materie.
    Avocatul Poporului considera ca dispozitiile art. 220 alin. 1 - 3 din Codul penal, incriminand fapta de tulburare de posesie si variantele acesteia, apara si ocrotesc posesia legitima asupra bunurilor imobile, ceea ce nu aduce nici o atingere dreptului de proprietate privata, garantata si ocrotita in mod egal de lege, indiferent de titular, astfel incat critica de neconstitutionalitate a acestor dispozitii legale este neintemeiata.
    In ceea ce priveste exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor alin. 4 al art. 220 din Codul penal, se apreciaza ca aceasta este inadmisibila, intrucat Curtea Constitutionala a constatat, prin Decizia nr. 165/1999, neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 220 alin. 4 din Codul penal, astfel incat acestea nu mai pot face obiectul exceptiei de neconstitutionalitate.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 220 din Codul penal, avand urmatorul continut:
    - Art. 220: "Ocuparea, in intregime sau in parte, fara drept, a unui imobil aflat in posesia altuia, se pedepseste cu inchisoare de la o luna la 2 ani sau cu amenda.
    Daca fapta prevazuta in alin. 1 se savarseste prin violenta sau amenintare ori prin desfiintarea sau stramutarea semnelor de hotar, a unui imobil aflat in posesia altuia, pedeapsa este inchisoarea de la 6 luni la 5 ani.
    Daca fapta prevazuta in alin. 2 se savarseste de doua sau mai multe persoane impreuna, pedeapsa este inchisoarea de la unu la 7 ani.
    Daca imobilul este in posesia unei persoane private, cu exceptia cazului cand acesta este in intregime sau in parte al statului, actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate. Impacarea partilor inlatura raspunderea penala."
    Autorul exceptiei considera ca aceste dispozitii legale aduc atingere principiului egalitatii in drepturi, consacrat de prevederile constitutionale ale art. 16, precum si principiului potrivit caruia proprietatea privata este garantata si ocrotita in mod egal de lege, indiferent de titular.
    De asemenea, autorul exceptiei invoca incalcarea, prin dispozitiile legale criticate, a prevederilor art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil, precum si ale art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventie, privitoare la protectia proprietatii.
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea constata urmatoarele:
    I. Prin Decizia nr. 165 din 21 octombrie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 624 din 21 decembrie 1999, Curtea Constitutionala, pronuntandu-se asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 220 alin. 4 din Codul penal, a admis aceasta exceptie, constatand ca dispozitia "cu exceptia cazului cand acesta este in intregime sau in parte al statului" este neconstitutionala. Intrucat Curtea a constatat, printr-o decizie anterioara, neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 220 alin. 4 din Codul penal, acestea nu mai pot face obiectul unei exceptii de neconstitutionalitate, operand o cauza de inadmisibilitate, in temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992.
    II. In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 220 alin. 1 - 3 din Codul penal, aceasta este neintemeiata si, in consecinta, urmeaza sa fie respinsa.
    Astfel, incriminarea tulburarii de posesie este realizata de legiuitor in scopul apararii, prin mijloace de drept penal, a dreptului de proprietate privata, posesia fiind unul dintre dezmembramintele acestui drept si semnul exterior al existentei sale. Ca urmare, prevederile legale criticate nu numai ca nu incalca dispozitiile art. 44 alin. (2) din Constitutie privind garantarea dreptului de proprietate, ci constituie o concretizare a acestui text constitutional, in deplina concordanta si cu dispozitiile privitoare la ocrotirea proprietatii, cuprinse in art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Faptul ca insusi proprietarul bunului poate fi subiect activ al infractiunii de tulburare de posesie nu incalca dispozitiile art. 44 alin. (2) din Constitutie, asa cum neintemeiat sustine autorul exceptiei de neconstitutionalitate, ci constituie aplicarea consecventa a principiilor ordinii de drept, in care nimanui nu-i este permis sa-si faca dreptate singur.
    Referitor la pretinsa incalcare a principiului constitutional al egalitatii in drepturi, aceasta nu poate fi retinuta, deoarece textul de lege criticat se aplica, fara exceptii, tuturor persoanelor care se incadreaza in ipoteza prevazuta de acesta. Asadar, contrar sustinerilor autorului exceptiei, dispozitiile art. 220 din Codul penal se aplica deopotriva posesorilor si proprietarilor, fara a acorda "preferinta" uneia dintre aceste categorii de subiecte de drept.
    In sfarsit, nu poate fi primita nici critica de neconstitutionalitate formulata in raport cu prevederile art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, intrucat aceste prevederi, reglementand dreptul la un proces echitabil, nu au incidenta cu obiectul exceptiei, fiind asadar nerelevante pentru solutionarea acesteia.
    De altfel, asupra constitutionalitatii dispozitiilor art. 220 din Codul penal Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat, de exemplu, prin Decizia nr. 31 din 31 ianuarie 2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 125 din 15 februarie 2002. Cu acel prilej, respingand exceptia de neconstitutionalitate invocata (ca neintemeiata in ceea ce priveste dispozitiile art. 220 alin. 1 - 3 din Codul penal si ca inadmisibila in ceea ce priveste alin. 4 al aceluiasi articol), Curtea, facand referire si la jurisprudenta sa anterioara (Decizia nr. 124 din 21 mai 1997, ramasa definitiva prin Decizia nr. 714 din 19 decembrie 1997, ambele publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 105 din 6 martie 1998), a retinut ca, "departe de a fi in contradictie cu prevederile constitutionale, dispozitiile art. 220 din Codul penal sunt, dimpotriva, expresia vointei legiuitorului de a apara, prin mijloace de drept penal, drepturile si libertatile fundamentale consfintite prin Constitutie, intre care dreptul de proprietate privata".
    Intrucat nu au intervenit elemente noi care sa determine schimbarea jurisprudentei Curtii, solutia si considerentele deciziilor mai sus mentionate isi pastreaza valabilitatea si in prezenta cauza.

    Pentru considerentele aratate, in temeiul art. 146 lit. d) si art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1, 2, 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    1. Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 220 alin. 1 - 3 din Codul penal, exceptie ridicata de Nicolae Nick Pacurar in Dosarul nr. 793/2004 al Tribunalului Timis - Sectia penala.
    2. Respinge, ca fiind inadmisibila, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 220 alin. 4 din Codul penal, invocata de acelasi autor in aceeasi cauza.
    Definitiva si general obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 25 noiembrie 2004.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. IOAN VIDA

                              Magistrat asistent,
                              Marieta Safta