Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 202 alin. (3) teza a doua şi a treia din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Mărioara Prodan şi Veronica Dobrescu Botea în Dosarul nr. 20.993/197/2014 al Judecătoriei Braşov şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.780D/2015.2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Acesta arată că dispoziţiile legale criticate sunt norme de procedură prin care legiuitorul a soluţionat situaţia în care există foarte multe părţi care nu s-au putut pune de acord să îşi desemneze un mandatar comun. Se mai arată că măsura prin care se dispune numirea unui curator poate fi atacată în faţa instanţei superioare.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 16 noiembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 20.993/197/2014, Judecătoria Braşov a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 202 alin. (3) teza a doua şi a treia din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Marioara Prodan şi Veronica Dobrescu Botea, într-o cauză având ca obiect o acţiune în rectificare a cărţii funciare. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarele acesteia arată, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât nu permit accesul liber la justiţie şi alegerea în mod liber a unui reprezentant în faţa instanţei judecătoreşti. Autoarele excepţiei mai invocă jurisprudenţa relevantă a Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 462 din 17 septembrie 2014.6. Judecătoria Braşov apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Instanţa reţine că persoanele reprezentate prin curator special se pot adresa în continuare instanţei prin cereri scrise sau verbal în şedinţă publică, nefiind exclusă, aşadar, posibilitatea de a se adresa instanţei de judecată.7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.8. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Acesta arată că, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt cele prevăzute numai prin lege. În virtutea acestui mandat constituţional, legiuitorul are competenţa de a adopta reglementări cu caracter general sau cu caracter special, derogatoriu, cu aplicabilitate la anumite situaţii, în mod egal, pentru toţi cei interesaţi în exercitarea aceloraşi categorii de drepturi sau în îndeplinirea aceloraşi categorii de obligaţii.9. Guvernul aminteşte că instanţa de contencios constituţional a statuat în mod constant în jurisprudenţa sa că accesul liber la justiţie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care justiţia se înfăptuieşte şi că este de competenţa exclusivă a legiuitorului a institui regulile de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti. Astfel, aceasta a constatat constituţionalitatea soluţiilor legislative similare cuprinse la art. 114 alin. 5 din Codul de procedură civilă din 1865, statuând că reglementarea criticată reprezintă norme de procedură, iar, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, stabilirea competenţei instanţelor şi a procedurii de judecată constituie atributul exclusiv al legiuitorului, acesta fiind ţinut, desigur, ca în procesul de legiferare să se circumscrie cadrului constituţional. Astfel, desemnarea unui curator special, în condiţiile în care părţile nu îşi aleg un mandatar sau nu se înţeleg asupra persoanei mandatarului, nu îngrădeşte accesul liber la justiţie, deoarece persoanele reprezentate prin curatorul special se pot adresa în continuare instanţei, prin cereri scrise, sau pot solicita cuvântul, personal, în situaţia în care doresc să suplimenteze concluziile formulate de persoana desemnată curator. În acest sens, se menţionează Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.470 din 11 noiembrie 2010.10. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Se arată că acestea sunt aplicabile situaţiei în care, în acelaşi proces, sunt mai mulţi reclamanţi sau pârâţi. Astfel, faţă de necesitatea de a se asigura desfăşurarea normală a activităţii de judecată, cu respectarea drepturilor şi intereselor legitime ale părţilor, judecătorul are posibilitatea de a dispune, prin rezoluţie, reprezentarea coparticipanţilor prin mandatar şi îndeplinirea procedurii de comunicare a actelor de procedură numai pe numele mandatarului, la domiciliul sau sediul acestuia. Reprezentarea se va face, după caz, prin unul sau mai mulţi mandatari, persoane fizice ori persoane juridice, cu respectarea dispoziţiilor privind reprezentarea judiciară.11. Desemnarea unui curator special în cazul în care părţile nu îşi aleg un mandatar sau nu se înţeleg asupra persoanei mandatarului nu are valenţele îngrădirii accesului liber la justiţie sau a dreptului la apărare, deoarece persoanele implicate pot în continuare să se adreseze instanţei prin cereri scrise şi pot solicita cuvântul, personal, în situaţia în care doresc să completeze concluziile formulate de curatorul special, dispoziţiile legale criticate limitând sfera acestora de acţiune la reprezentare şi comunicare a actelor de procedură, în vederea asigurării soluţionării cauzei cu celeritate. În plus, măsura desemnării curatorului special este supusă căilor de atac, ca orice măsură dispusă prin încheiere, odată cu fondul, în temeiul art. 466 alin. (4) din acelaşi cod. De asemenea, se arată că dreptul de acces la o instanţă judecătorească nu este un drept absolut. 12. În ceea ce priveşte invocarea Deciziei nr. 462 din 17 septembrie 2014 a Curţii Constituţionale, Avocatul Poporului apreciază că aceasta nu are incidenţă în cauză.13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 202 alin. (3) teza a doua şi a treia din Codul de procedură civilă, care au următorul conţinut: „(3) Dovada mandatului va fi depusă de către reclamanţi în termenul prevăzut la art. 200 alin. (3), iar de către pârâţi, odată cu întâmpinarea. Dacă părţile nu îşi aleg un mandatar sau nu se înţeleg asupra persoanei mandatarului, judecătorul va numi, prin încheiere, un curator special, în condiţiile art. 58 alin. (3), care va asigura reprezentarea reclamanţilor sau, după caz, a pârâţilor şi căruia i se vor comunica actele de procedură. Măsura numirii curatorului se comunică părţilor, care vor suporta cheltuielile privind remunerarea acestuia." 16. În opinia autoarelor excepţiei, prevederile criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 privind accesul liber la justiţie şi art. 24 privind dreptul la apărare. 17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat în jurisprudenţa sa asupra unei soluţii legislative din Codul de procedură civilă din 1865, soluţie similară cu cea care face obiectul prezentei excepţii de neconstituţionalitate. 18. Astfel, prin Decizia nr. 1.470 din 11 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 25 ianuarie 2011, Curtea a statuat, cu privire la prevederile art. 114 alin. 5 din Codul de procedură civilă din 1865, că reglementarea criticată reprezintă norme de procedură, iar, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, stabilirea competenţei instanţelor şi a procedurii de judecată constituie atributul exclusiv al legiuitorului, acesta fiind ţinut, desigur, ca în procesul de legiferare să se circumscrie cadrului constituţional.19. Astfel, Curtea a reţinut că desemnarea unui curator special, în condiţiile în care părţile nu îşi aleg un mandatar sau nu se înţeleg asupra persoanei mandatarului, nu îngrădeşte accesul liber la justiţie, deoarece persoanele reprezentate prin curatorul special se pot adresa în continuare instanţei, prin cereri scrise, sau pot solicita cuvântul, personal, în situaţia în care doresc să suplimenteze concluziile formulate de persoana desemnată drept curator.20. Mai mult, Curtea a constatat că o asemenea soluţie legislativă este de natură a asigura dreptul la un proces echitabil, atunci când sunt chemate în judecată mai multe persoane, astfel că desemnarea curatorului special permite îndeplinirea normală a procedurii de citare şi de comunicare a actelor de procedură, precum şi desfăşurarea şedinţei de judecată în condiţii normale. Existenţa curatorului nu implică însă înlăturarea părţilor din sala de judecată şi nici nu înlătură posibilitatea acestora de a se adresa instanţei. În condiţiile în care curatorul special nu îşi îndeplineşte obligaţiile în mod corespunzător, poate răspunde potrivit regulilor aplicabile în materia mandatului. De altfel, măsura desemnării curatorului special este supusă căilor de atac, ca orice măsură dispusă prin încheiere, odată cu fondul. Aşa fiind, Curtea a constatat că reglementarea criticată nu contravine normelor constituţionale ale art. 21 şi art. 24.21. De asemenea, tot în privinţa instituţiei curatorului, Curtea s-a pronunţat asupra prevederilor art. 58 alin. (4) şi art. 167 alin. (3) din noul Cod de procedură civilă. Astfel, prin Decizia nr. 337 din 30 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 29 iunie 2015, paragrafele 16-18, Curtea a reţinut, în esenţă, că instituţia curatorului special a fost reglementată în art. 44 din Codul de procedură civilă din 1865, cu rolul de a preveni şi înlătura anumite abuzuri ce ar fi putut apărea în exercitarea drepturilor procesuale ale persoanelor prevăzute de aceste dispoziţii. Ulterior, prin Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă a fost extinsă instituţia curatelei speciale, aceasta fiind reglementată în prezent prin art. 58 din acest act normativ. Curtea a statuat că această instituţie vine să protejeze interesele celor chemaţi în judecată şi care nu au capacitatea de exerciţiu al drepturilor civile, intrând în această categorie nu numai minorii şi interzişii - persoane fizice, ci şi persoanele juridice ori entităţile prevăzute la art. 56 alin. (2) din Codul de procedură civilă, şi anume „(...) asociaţiile, societăţile sau alte entităţi fără personalitate juridică, dacă sunt constituite potrivit legii".22. Curtea a reţinut că, potrivit art. 167 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în situaţia în care reclamantul învederează, motivat, că, deşi a făcut tot ce i-a stat în putinţă, nu a reuşit să afle domiciliul pârâtului sau un alt loc unde ar putea fi citat potrivit legii, instanţa va putea încuviinţa citarea acestuia prin publicitate. Ca atare, citarea prin publicitate nu are loc de plano, ci este o acţiune subsecventă demersurilor nereuşite efectuate în sensul aflării domiciliului pârâtului ori a unui alt loc unde ar putea fi citat potrivit legii. Însă, în cazul în care instanţa încuviinţează citarea părţii pârâte prin publicitate, este obligată să numească un curator dintre avocaţii baroului, potrivit art. 58 din acelaşi cod, care va fi citat la dezbateri pentru reprezentarea intereselor pârâtului.23. Potrivit art. 48 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, avansarea remuneraţiei curatorului special numit de instanţă în condiţiile art. 58 şi 167 din Codul de procedură civilă este în sarcina persoanei ale cărei interese sunt ocrotite prin numirea curatorului. Instanţa poate stabili, prin încheierea prevăzută de art. 58 alin. (4) din Codul de procedură civilă, ca avansarea remuneraţiei curatorului să se facă de cealaltă parte, când o asemenea măsură este în interesul continuării procesului. În mod excepţional, în cazuri urgente, care nu suferă amânare, instanţa va încuviinţa avansarea remuneraţiei cuvenite curatorului special din bugetul statului, iar sumele avansate din bugetul statului cu titlu de remuneraţie pentru curatorul special constituie cheltuieli judiciare şi vor fi puse în sarcina părţii care pierde procesul. Partea care avansează sumele cu titlu de remuneraţie a curatorului special are protecţia drepturilor procesuale, nefiindu-i limitat accesul la justiţie, întrucât la finalul judecăţii aceste sume ce reprezintă remuneraţia curatorului special se includ în cheltuielile de judecată şi vor fi puse în sarcina părţii care pierde procesul.24. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în această decizie îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.25. În ceea ce priveşte invocarea Deciziei nr. 462 din 17 septembrie 2014 a Curţii Constituţionale, instanţa de contencios constituţional apreciază că aceasta nu are incidenţă în cauză.26. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Marioara Prodan şi Veronica Dobrescu Botea în Dosarul nr. 20.993/197/2014 al Judecătoriei Braşov şi constată că dispoziţiile art. 202 alin. (3) teza a doua şi a treia din Codul de procedură civilă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Judecătoriei Braşov şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 5 iulie 2016.PREŞEDINTELE INTERIMAR AL CURŢII CONSTITUŢIONALEProf. univ. dr. VALER DORNEANUMagistrat-asistent, Fabian Niculae