DECIZIE   Nr. 521 din 9 aprilie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 160 2 alin. 1 din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 357 din 27 mai 2009

Ioan Vida                                    - preşedinte

Nicolae Cochinescu                   -judecător

Aspazia Cojocaru                       -judecător

Acsinte Gaspar                          -judecător

Petre Lăzăroiu                           -judecător

Ion Predescu                              -judecător

Puskas Valentin Zoltan              -judecător

Augustin Zegrean                      -judecător

Iuliana Nedelcu                          - procuror

Marieta Safta                             - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 1602 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Beniamin Rostaş în Dosarul nr. 1.250/833/2008 al Judecătoriei Salonta.

La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstitutionalitate, invocând jurisprudenţa Curţii în materie.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Incheierea din 28 noiembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 1.250/833/2008, Judecătoria Salonta a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 1602alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Beniamin Rostaş.

In motivarea excepţiei de neconstitutionalitate se susţine că nici Constituţia, nici Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu prevăd restricţii în funcţie de limitele de pedeapsă ale infracţiunii pentru care s-a dispus arestarea. Ca urmare, fixarea, prin dispoziţiile legale criticate, a unei limite maxime în ceea ce priveşte infracţiunile pentru care se poate cere liberarea provizorie sub control judiciar este neconstituţională, deoarece se adaugă condiţii suplimentare celor stabilite de Constituţie şi de Convenţie. In acest fel, se creează o piedică pentru o mulţime de persoane arestate, un obstacol care aduce atingere înseşi esenţei dreptului, lipsindu-l de aplicabilitate.

Judecătoria Salonta apreciază că excepţia de neconstitutionalitate este neîntemeiată, deoarece dreptul persoanei arestate de a cere punerea în libertate provizorie sub control judiciar nu se realizează decât în condiţiile prevăzute de Codul de procedură penală, iar restrângerea exerciţiului acestui drept se face în baza art. 53 din Constituţie.

In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstitutionalitate ridicate.

Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate. Se invocă şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstitutionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstitutionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstitutionalitate îl constituie art. 1602 alin. 1 din Codul de procedură penală, având următorul cuprins: „Liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracţiunilor săvârşite din culpă, precum şi în cazul infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depăşeşte 18 ani."

Dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 23 alin. (10), potrivit cărora persoana arestată preventiv are dreptul să ceară punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauţiune, cu raportare la art. 5 paragraful 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, potrivit cărora orice persoană arestată sau deţinută are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii.

Examinând excepţia de neconstitutionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată şi urmează a fi respinsă.

Astfel, textul de lege criticat nu contravine art. 23 alin. (10) din Constituţie şi nici art. 5 paragraful 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece nu împiedică persoana arestată preventiv să ceară punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauţiune. Acest drept îi este, de altfel, recunoscut inculpatului arestat preventiv prin art. 1601 din acelaşi cod, care prevede că „în tot cursul procesului penal învinuitul sau inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauţiune". Condiţiile de acordare a acestei liberări provizorii sub control judiciar sunt stabilite însă de art. 1602 din Codul de procedură penală, în temeiul dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt stabilite numai prin lege", şi, prin urmare, sunt conforme Constituţiei. Dreptul de a cere luarea unei asemenea măsuri procesuale se poate exercita numai în condiţiile prevăzute de lege, în speţă Codul de procedură penală, fiind atributul legiuitorului să le stabilească.

In acelaşi sens Curtea Constituţională s-a pronunţat, de altfel, şi prin Decizia nr. 36 din 29 ianuarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 130 din 13 februarie 2004, Decizia nr. 207 din 4 mai 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 25 mai 2004, Decizia nr. 627 din 17 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.099 din 6 decembrie 2005, ale căror considerente îşi păstrează valabilitatea.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 1602 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Beniamin Rostaş în Dosarul nr. 1.250/833/2008 al Judecătoriei Salonta.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 aprilie 2009.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Marieta Safta