DECIZIE   Nr. 52*) din 18 mai 1994

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 29 din  8 februarie 1995

    *) A se vedea si Decizia Curtii Constitutionale nr. 117 din 16 noiembrie 1994.

    Victor Dan Zlatescu    -  presedinte
    Mihai Constantinescu   -  judecator
    Florin Bucur Vasilescu -  judecator
    Ioan Griga             -  procuror
    Gabriela Dragomirescu  -  magistrat-asistent

    Pe rol solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 249 din Codul penal, invocata de inculpatul Meregiu Gavrila in Dosarul nr. 854/1993 al Tribunalului Tulcea, cu care Curtea Constitutionala a fost sesizata prin Incheierea din 3 august 1993 a acestui tribunal.
    La apelul nominal, partile lipsa.
    Procedura legal indeplinita.
    Cauza fiind in stare de judecata, presedintele completului da cuvantul procurorului, care pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca vadit nefondata, deoarece, in esenta, considera ca speta ridica o problema de incadrare juridica a faptei, iar nu de constitutionalitate.

    CURTEA CONSTITUTIONALA,
deliberand asupra exceptiei de neconstitutionalitate invocate, retine urmatoarele:
    La termenul de judecata din 3 august 1993 inculpatul Meregiu Gavrila a ridicat, in Dosarul nr. 854/1993 al Tribunalului Tulcea, exceptia de neconstitutionalitate a art. 249 din Codul penal, sustinind ca prevederile acestui articol cer ca subiectul activ al infractiunii sa aiba calitatea de functionar, iar el indeplineste functia de sofer.
    Exprimandu-si opinia, Tribunalul Tulcea considera ca art. 249 din Codul penal este neconstitutional si, in consecinta, abrogat potrivit art. 150 alin. (1) din Constitutie. Considera, de asemenea, ca, in speta, inculpatul a pus in discutie incidenta prevederilor art. 249 din Codul penal cu fapta pentru care a fost trimis in judecata, aspect ce intra in competenta de solutionare a instantei judecatoresti.
    Curtea Constitutionala, potrivit prevederilor art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 a solicitat puncte de vedere celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.
    In punctul de vedere primit de la Guvern se contesta competenta Curtii Constitutionale in solutionarea exceptiei invocate, considerand ca aceasta nu este o problema de ordin constitutional, ci o chestiune de interpretare juridica, de competenta instantelor judecatoresti. Pe fond se sustine ca, atat notiunea de obstesc, folosita in art. 145 din Codul penal, cat si categoria juridica de avut obstesc, nu sunt contrare Constitutiei, aceasta din urma avand o sfera mai larga decat conceptul de avut public in care se identifica doar bunurile proprietatii publice. De altfel, practic, problemele legate de exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor penale referitoare la avutul obstesc au fost rezolvate prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 38/1993.
    Senatul si Camera Deputatilor nu au comunicat punctul lor de vedere.

    CURTEA CONSTITUTIONALA,
examinind incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecatorului-raportor, prevederile Constitutiei si ale Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    In temeiul dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie si ale art. 3 si art. 26 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constitutionala constata ca este competenta sa se pronunte asupra exceptiei de neconstitutionalitate invocate. Faptul ca Tribunalul Tulcea, in opinia exprimata, a considerat ca prevederile art. 249 din Codul penal sunt neconstitutionale si, in consecinta, abrogate potrivit art. 150 alin. (1) din Constitutie, nu este de natura sa atraga necompetenta Curtii, de vreme ce instanta de judecata nu a statuat aceasta prin dispozitivul Incheierii din 3 august 1993, ci a sesizat Curtea Constitutionala. In consecinta, sub acest aspect, Tribunalul Tulcea s-a desesizat de solutionarea exceptiei, aceasta revenind Curtii Constitutionale.
    Cat priveste problema de fond, neconstitutionalitatea prevederilor art. 249 din Codul penal, ipoteza avuta in vedere la invocarea exceptiei este cea referitoare la paguba cauzata avutului obstesc.
    Analizind constitutionalitatea prevederilor din Codul penal referitoare la infractiunile contra avutului obstesc, se constata ca notiunea de avut obstesc nu se confunda cu notiunea de proprietate, atat timp cat desemneaza un interes general al societatii si vizeaza proprietatea publica.
    Actualele dispozitii constitutionale - art. 135 alin. (2) din Constitutie - consacra doua forme de proprietate publica si privata, iar alin. (3) al aceluiasi articol stabileste ca proprietatea publica apartine statului sau unitatilor administrativ-teritoriale.
    Alin. (4) si (5) ale art. 135 din Constitutie desemneaza bunurile ce formeaza obiectul exclusiv al proprietatii publice si regimul juridic aplicabil acestora. Referitor la proprietatea privata, Constitutia prevede in art. 41 alin. (2) ca aceasta este ocrotita in mod egal, indiferent de titular. Subiectele acestui drept de proprietate sunt atat statul, cat si cetatenii, precum si regiile autonome.
    Bunurile regiilor autonome si ale societatilor comerciale nu constituie proprietate de stat, ci proprietate privata, deoarece, potrivit art. 5 si art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990, titularul dreptului de proprietate este regia autonoma sau societatea comerciala. Statul este un simplu actionar care detine o cota-parte din capitalul social ce nu se confunda cu patrimoniul persoanei juridice, cu atat mai mult cu cat, potrivit Legii privatizarii societatilor comerciale nr. 58/1991, in urmatorii ani va avea loc un proces de instrainare a actiunilor detinute de stat.
    Fata de dispozitiile art. 41 si art. 135 din Constitutie, termenul de avut obstesc urmeaza a se aplica numai cu privire la bunurile prevazute in art. 135 alin. (4) din Constitutie. Constatarea abrogarii partiale a acestor dispozitii este consecinta constitutionala prevazuta de art. 150 alin. (1) din legea fundamentala, in cazul contrarietatii unei legi preconstitutionale cu prevederile Constitutiei.
    In cazul legilor anterioare Constitutiei, neconstitutionalitatea are un caracter specific, intrucat are o cauza posterioara legii, ce consta in contradictia ca cu textul noii Constitutii, ceea ce conduce la abrogarea legii anterioare, potrivit art. 150 alin. (1) din legea fundamentala.
    In sensul celor aratate este si Decizia Plenului Curtii Constitutionale nr. 1 din 7 septembrie 1993, prin care s-a constatat ca dispozitiile din Codul penal, referitoare la infractiunile contra avutului obstesc, sunt abrogate partial potrivit art. 150 alin. (1) din Constitutie si, in consecinta, acestea urmeaza a se aplica numai cu privire la bunurile prevazute de art. 135 alin. (4) din Constitutie, bunuri ce formeaza obiectul exclusiv al proprietatii publice.
    In cazul in care, ca in speta, este contestata atat calitatea de functionar a inculpatului, cat si tipul de proprietate - publica sau privata - a societatii pagubite, competenta de solutionare a litigiului revine, exclusiv, instantei de judecata, respectiv Tribunalului Tulcea, care trebuie sa faca o corecta aplicare a legii.
    Daca Curtea Constitutionala ar solutiona problema de fond, ar insemna sa se substituie instantei judecatoresti in rezolvarea litigiului, ceea ce este contrar prevederilor art. 144 din Constitutie.
    Ca urmare, exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Meregiu Gavrila va fi admisa, constatindu-se ca dispozitiile art. 249 din Codul penal sunt partial abrogate potrivit art. 150 alin. (1) din Constitutie, el urmand a fi aplicat numai cu privire la bunurile prevazute de art. 135 alin. (4) din Constitutie, care formeaza obiectul exclusiv al proprietatii publice.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A. c), art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA,
    In numele legii
    DECIDE:
    Admite exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Meregiu Gavrila in Dosarul nr. 854/1993 al Tribunalului Tulcea si constata ca dispozitiile art. 249 din Codul penal sunt partial abrogate, potrivit art. 150 alin. (1) din Constitutie, acestea urmand a se aplica numai cu privire la bunurile prevazute de art. 135 alin. (4) din Constitutie, bunuri ce formeaza obiectul exclusiv al proprietatii publice.
    Cu recurs in termen de 10 zile de la comunicare.
    Pronuntata in sedinta publica din 18 mai 1994.

               PRESEDINTE,
               dr. Victor Dan Zlatescu

                          Magistrat asistent,
                          Gabriela Dragomirescu