DECIZIE   Nr. 517 din 25 noiembrie 2004

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2, art. 21 alin. (4), art. 26 alin. (4), art. 51 alin. (4), art. 52 alin. (2), art. 53 alin. (2) si (3) si art. 55 din Legea partidelor politice nr. 14/2003, ale art. 3 alin. (3), art. 5 alin. (6), art. 6 alin. (2) si (3), art. 7, art. 11 alin. (3) si (5), art. 13 alin. (2) si art. 22 alin. (4) din Legea nr. 43/2003 privind finantarea activitatii partidelor politice si a campaniilor electorale, ale art. 1 alin. (2) si art. 9 alin. (1) din Legea nr. 90/2003 privind vanzarea spatiilor aflate in proprietatea privata a statului sau a unitatilor administrativ-teritoriale, destinate sediilor partidelor politice, ale art. 21, 33, 34, 51, art. 88 alin. 1 lit. a), b), c) si d) si art. 153 alin. 1 si 2 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, precum si ale art. 29 alin. (4) si (6), art. 75 alin. (2) si art. 78 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 49 din 14 ianuarie 2005

    Ioan Vida               - presedinte
    Nicolae Cochinescu      - judecator
    Aspazia Cojocaru        - judecator
    Constantin Doldur       - judecator
    Acsinte Gaspar          - judecator
    Kozsokar Gabor          - judecator
    Petre Ninosu            - judecator
    Ion Predescu            - judecator
    Serban Viorel Stanoiu   - judecator
    Aurelia Popa            - procuror
    Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2, art. 21 alin. (4), art. 26 alin. (4), art. 51 alin. (4), art. 52 alin. (2), art. 53 alin. (2) si (3) si art. 55 din Legea partidelor politice nr. 14/2003, ale art. 3 alin. (3), art. 5 alin. (6), art. 6 alin. (2) si (3), art. 7, art. 11 alin. (3) si (5), art. 13 alin. (2) si art. 22 alin. (4) din Legea nr. 43/2003 privind finantarea activitatii partidelor politice si a campaniilor electorale, ale art. 1 alin. (2) si art. 9 alin. (1) din Legea nr. 90/2003 privind vanzarea spatiilor aflate in proprietatea privata a statului sau a unitatilor administrativ-teritoriale, destinate sediilor partidelor politice, ale art. 21, art. 33, art. 34, art. 51, art. 88 alin. 1 lit. a), b), c) si d) si art. 153 alin. 1 si 2 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, precum si ale art. 23 alin. (4) si (6), art. 49 alin. (2) si art. 54 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, exceptie ridicata de Partidul solidaritatii democratice pentru sanse egale si o societate mai buna, prin presedintele sau, Ion Antonescu, in Dosarul nr. 27/P/2000 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a civila.
    La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Magistratul-asistent refera asupra cererii depuse la dosar de Ion Antonescu, presedintele Partidului solidaritatii democratice pentru sanse egale si o societate mai buna, prin care solicita amanarea cauzei, deoarece este citat, pentru acest termen, in fata Inaltei Curti de Casatie si Justitie, in cauza ce face obiectul Dosarului nr. 13.004/2004 al acestei instante.
    Avand cuvantul asupra acestei chestiuni prealabile, reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea cererii, apreciind ca cererea de amanare nu este temeinic motivata.
    Deliberand, Curtea, in temeiul dispozitiilor art. 14 din Legea nr. 47/1992 si ale art. 156 alin. 1 din Codul de procedura civila, respinge cererea de amanare.
    Cauza fiind in stare de judecata, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca inadmisibila a exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 21 alin. (4), art. 26 alin. (4), art. 51 alin. (4) si art. 52 alin. (2) din Legea nr. 14/2003. In acest sens, invedereaza Curtii ca autorul exceptiei a mai invocat in acelasi dosar al instantei de fond, respectiv Dosarul nr. 27/P/2000 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a civila, exceptia de neconstitutionalitate a textelor de lege mai sus amintite, prevalandu-se de aceleasi dispozitii constitutionale si aceeasi motivare ca in prezenta cauza. In urma sesizarii sale cu aceste exceptii de neconstitutionalitate, Curtea Constitutionala s-a pronuntat prin Decizia nr. 119/2003 asupra constitutionalitatii art. 26 alin. (4) din Legea nr. 14/2003, iar prin Decizia nr. 65/2004, asupra dispozitiilor art. 21 alin. (4), art. 26 alin. (4), art. 51 alin. (4) si art. 52 alin. (2) din aceeasi lege, respingand in ambele cazuri criticile de neconstitutionalitate ca neintemeiate. In ceea ce priveste criticile de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2, art. 53 si art. 55 din Legea nr. 14/2003, reprezentantul Ministerului Public apreciaza ca acestea sunt neintemeiate. In acest sens, arata ca autorul are in vedere o omisiune legislativa atunci cand se refera la art. 2, chestiune ce nu este de competenta instantei de contencios constitutional. De asemenea, considera ca art. 53 si art. 55 din legea amintita nu contravin dispozitiilor constitutionale invocate. In final, referindu-se la exceptia de neconstitutionalitate a celorlalte dispozitii legale atacate, pune concluzii de respingere a acestei exceptii ca neintemeiata, deoarece observa ca, in motivarea sa, autorul exceptiei nu invoca textele constitutionale pretins a fi incalcate.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 9 aprilie 2004, pronuntata in Dosarul nr. 27/P/2000, Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a civila a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Legii partidelor politice nr. 14/2003, ale Legii nr. 43/2003 privind finantarea activitatii partidelor politice si a campaniilor electorale ale Legii nr. 90/2003 privind vanzarea spatiilor aflate in proprietatea privata a statului sau a unitatilor administrativ-teritoriale, destinate sediilor partidelor politice, ale Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca si ale Legii nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale. Exceptia a fost ridicata de Partidul solidaritatii democratice pentru sanse egale si o societate mai buna, prin presedintele sau, Ion Antonescu, cu prilejul solutionarii cererii de reinregistrare a partidului.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorul acesteia sustine, in esenta, ca prevederile art. 2, art. 21 alin. (4), art. 26 alin. (4), art. 51 alin. (4), art. 52 alin. (2), art. 53 alin. (2) si (3) si art. 55 din Legea nr. 14/2003 aduc atingere prevederilor constitutionale consacrate in art. 1 alin. (5), art. 11, art. 20, art. 21, 24, 54, 57, 124, art. 126 alin. (1), art. 129 si art. 146 lit. d), "raportate la dispozitiile Codului de procedura civila", precum si prevederilor principalelor tratate, pacte si conventii internationale la care Romania este parte. In critica sa, autorul insista asupra dispozitiilor art. 21 alin. (4) si ale art. 26 alin. (4) din Legea nr. 14/2003, dispozitii care consacra caracterul definitiv si irevocabil al hotararilor Curtii de Apel Bucuresti pronuntate cu prilejul solutionarii contestatiei formulate impotriva deciziei Tribunalului Bucuresti de respingere a cererii de inregistrare a unui partid politic sau a celei de radiere a partidului, considerand ca acestea aduc atingere accesului liber la justitie, dreptului la aparare, prevederilor constitutionale care reglementeaza folosirea cailor de atac, precum si principalelor instrumente internationale ratificate de tara noastra. De asemenea, asa cum reiese din motivarea facuta in fata Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a civila, precum si din incheierea prin care aceasta instanta a sesizat Curtea Constitutionala, critica de neconstitutionalitate vizeaza si dispozitiile art. 1 alin. (2) si art. 9 alin. (1) din Legea nr. 90/2003, art. 3 alin. (3), art. 5 alin. (6), art. 6 alin. (2) si (3), art. 7, art. 11 alin. (3) si (5), art. 13 alin. (2) si art. 22 alin. (4) din Legea nr. 43/2003, art. 21, art. 33, art. 34, art. 51, art. 88 alin. 1 lit. a), b), c) si d) si art. 153 alin. 1 si 2 din Legea nr. 92/1992, precum si art. 23 alin. (4) si (6), art. 49 alin. (2) si art. 54 din Legea nr. 47/1992, fara a indica insa prevederile constitutionale pretins a fi incalcate. Ulterior sesizarii instantei de contencios constitutional, autorul exceptiei si-a completat motivarea printr-un inscris depus la Dosarul nr. 265D/2004 al Curtii Constitutionale, precizand textele constitutionale fata de care intelege sa sustina neconstitutionalitatea prevederilor legale mai sus amintite. Astfel, in ceea ce priveste dispozitiile criticate din Legea nr. 90/2003, apreciaza ca art. 1 alin. (2) "intra in coliziune" cu principiile constitutionale ale dreptatii si pluralismului politic, in timp ce art. 9 alin. (1) reprezinta "o mare gafa a puterii legislative care, desi avea acte normative valide promulgate in noua ordine de drept, de dupa Revolutia din Decembrie 1989, a preferat totusi un act lovit de nulitate de pe timpul regimului totalitar [...]". Asa fiind, aceste prevederi legale incalca, in opinia sa, o serie de dispozitii constitutionale, precum si unele dispozitii din Carta Europeana a Drepturilor Omului. Referindu-se la prevederile Legii nr. 43/2003, autorul exceptiei arata ca art. 3 alin. (3), prin sintagma "sunt scutite de impozite si taxe", contravine dispozitiilor constitutionale care consacra egalitatea in drepturi, nediscriminarea, precum si ale art. 26 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene. In acelasi timp, sustine ca dispozitiile art. 5 alin. (6) din Legea nr. 43/2003, care prevad ca, "La solicitarea donatorului, identitatea sa poate ramane confidentiala [...]", contravin art. 1 alin. (5), art. 11, 20, 56, 148 si 149 din Constitutie, precum si prevederilor art. 25, 41 si 42 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, deoarece afecteaza transparenta procesului de finantare a unui partid politic. In ceea ce priveste prevederile art. 6 alin. (2) din legea amintita, considera ca acestea "situeaza partidele politice mai presus de lege", contravenind art. 7, art. 11 alin. (3) si (5), art. 13 alin. (2) si art. 22 alin. (4) din Constitutie, precum si art. 20 si 21 din actul international mai sus mentionat. In acelasi timp, art. 6 alin. (3) din Legea nr. 43/2003 aduce atingere art. 56 alin. (1) din Constitutie, precum si art. 25, art. 26 si 41 din Carta. Autorul critica art. 7 din Legea nr. 43/2003 pentru exceptia instituita prin acest text de lege, avand in vedere faptul ca "Legea nr. 14/2003 nu precizeaza astfel de exceptii". Astfel, in opinia sa, sunt incalcate dispozitiile art. 8 alin. (2) din Constitutie si prevederile art. 41 alin. (2) din Carta. In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a art. 11 alin. (3) si (5) din Legea nr. 43/2003, autorul exceptiei arata ca acestea reprezinta "o grea ofensa la adresa electoratului" si incalca, in consecinta, o serie de dispozitii constitutionale si din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene. De asemenea, in opinia sa, dispozitiile art. 13 alin. (2) si ale art. 22 alin. (4) din legea amintita sunt "abuzive si discriminatorii", respectiv "incalca cu premeditare Constitutia Romaniei cu privire la dreptate si pluralism politic". In argumentarea neconstitutionalitatii prevederilor art. 21, art. 117 alin. (3), art. 149 si art. 153 alin. (2) din Legea nr. 92/1992, autorul exceptiei enumera o serie de texte constitutionale pe care le considera ca fiind incalcate de aceste dispozitii legale. In fine, autorul exceptiei, criticand dispozitiile art. 49 alin. (2) si ale art. 54 din Legea nr. 47/1992, arata ca acestea incalca prevederile art. 1 alin. (4), art. 145 si art. 154 alin. (1) din Constitutie si "constituie dovada dependentei economice a judecatorilor Curtii Constitutionale de puterea executiva si contravin Constitutiei Romaniei [...]".
    Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a civila considera ca textele de lege criticate nu contravin prevederilor constitutionale invocate. In acelasi timp, observa ca autorul exceptiei a mai supus controlului de constitutionalitate dispozitiile art. 26 alin. (4) din Legea nr. 14/2003, Curtea Constitutionala pronuntandu-se prin Decizia nr. 119/2003 in sensul respingerii criticilor ca neintemeiate. De asemenea, aminteste ca ulterior, prin Decizia nr. 65/2004, Curtea a respins exceptia de neconstitutionalitate ridicata de acelasi autor cu privire la dispozitiile art. 21 alin. (4), art. 26 alin. (4), art. 51 alin. (4) si art. 52 alin. (2) din Legea nr. 14/2003. Referindu-se la dispozitiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 90/2003, precum si la prevederile Legii nr. 43/2003, supuse criticii de neconstitutionalitate, apreciaza ca acestea "au ca scop asigurarea transparentei si legalitatii finantarii partidelor politice; interzicerea finantarii acestora de catre persoane fizice sau juridice straine (prin donatii deghizate), precum si obtinerea de facilitati pentru cumpararea sediilor partidelor politice de catre cele care reprezinta un anumit procent din populatia Romaniei". In continuare, Tribunalul mentioneaza ca, in opinia sa, nu sunt intemeiate nici criticile de neconstitutionalitate care vizeaza anumite prevederi din Legea nr. 92/1992 si nici cele care se refera la art. 49 alin. (2) si art. 54 din Legea nr. 47/1992. In acest sens, arata ca accesul liber la justitie nu este in nici un caz ingradit, existand controlul judecatoresc al instantelor in fata carora s-a ridicat exceptia. Pe de alta parte, apreciaza ca invocarea nejustificata a unor exceptii duce la o tergiversare a solutionarii cauzelor, aglomerand instantele de judecata. De asemenea, arata ca accesul liber la justitie nu presupune accesul la toate caile de atac prevazute de lege, aceasta reglementare revenind puterii legiuitoare.
    Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate, iar in conformitate cu art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, a fost solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
    Presedintele Camerei Deputatilor, invederand ca autorul exceptiei nu-si motiveaza exceptia decat cu privire la dispozitiile art. 21 alin. (4) si art. 26 alin. (4) din Legea nr. 14/2003, apreciaza ca aceste texte de lege sunt constitutionale. Astfel, arata ca, desi in virtutea art. 129 din Constitutie partile si Ministerul Public au dreptul de a folosi caile de atac in conditiile legii, aceasta nu inseamna ca justitiabilii se pot bucura, in toate cazurile, de accesul la toate caile de atac, ci numai de acelea prevazute de lege. In acest sens, aminteste ca art. 126 alin. (2) din Constitutie lasa legiuitorului competenta de a stabili procedura de judecata si caile de atac pe care cei interesati le pot folosi, fara a limita prin aceasta in vreun fel accesul liber la justitie. De asemenea, apreciaza ca aceasta reglementare este in deplina concordanta atat cu Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, cat si cu celelalte acte internationale ratificate de Romania, asa incat nu exista o incalcare a prevederilor art. 20 din Constitutie. In consecinta, considera ca dispozitiile criticate din Legea nr. 43/2003, Legea nr. 92/1992, Legea nr. 47/1992 si Legea nr. 90/2003 sunt constitutionale si propune respingerea exceptiei de neconstitutionalitate.
    Guvernul observa ca petentul a mai ridicat de doua ori exceptia de neconstitutionalitate a unor texte din Legea nr. 14/2003. In acest sens, aminteste Decizia nr. 119/2003, prin care Curtea Constitutionala a respins exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 26 alin. (4), si Decizia nr. 65/2004, prin care a fost respinsa exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 21 alin. (4), art. 26 alin. (4), art. 51 alin. (4) si ale art. 52 alin. (2). Asa fiind, considera ca, in virtutea prevederilor constitutionale ale art. 147 alin. (4), potrivit carora deciziile Curtii Constitutionale sunt, de la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, general obligatorii si au putere numai pentru viitor, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor legale mai sus amintite nu este intemeiata, "motivarile din deciziile anterioare ale Curtii fiind aceleasi". In ceea ce priveste exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2, art. 53 alin. (2) si art. 55 din aceeasi lege, apreciaza ca, in virtutea art. 23 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992, exceptia de neconstitutionalitate este inadmisibila, intrucat solutionarea cauzei nu depinde de aceste texte de lege. Aceeasi solutie considera ca este aplicabila si in cazul prevederilor Legii nr. 43/2003 si ale Legii nr. 90/2003 supuse criticii de neconstitutionalitate. De asemenea, analizand prevederile art. 21, 33, 34, art. 88 lit. a), b), c) si d) si ale art. 153 alin. (1) si (2) din Legea nr. 92/1992, apreciaza ca acestea nu sunt incidente in cauza. In ceea ce priveste prevederile art. 23 alin. (4) si (6) din Legea nr. 47/1992, considera ca acestea nu contravin dispozitiilor constitutionale invocate de autorul exceptiei, asa incat critica acestor texte de lege apare ca fiind neintemeiata. In acelasi timp, apreciaza ca prevederile art. 49 alin. (2) si ale art. 45 din Legea nr. 47/1992 nu au nici o relevanta pentru solutionarea cauzei, exceptia de neconstitutionalitate fiind, in cazul lor, inadmisibila.
    Avocatul Poporului apreciaza ca sustinerile autorului exceptiei referitoare la neconstitutionalitatea prevederilor Legii nr. 14/2003 nu pot fi retinute. In acest sens, arata ca acest act normativ nu ingradeste accesul liber la justitie si nici nu contravine prevederilor constitutionale ale art. 126 alin. (2) si ale art. 129. In plus, observa ca dispozitiile art. 21 alin. (4), art. 26 alin. (4), art. 51 alin. (4) si ale art. 52 alin. (2) din legea mentionata au mai facut obiect al controlului de constitutionalitate intr-o cauza in care acelasi autor a invocat in acelasi dosar al instantei de fond, respectiv Dosarul nr. 27/P/2000 al Tribunalului Bucuresti, aceleasi motive de neconstitutionalitate ca in prezenta cauza, Curtea pronuntandu-se prin Decizia nr. 65/2004 in sensul respingerii exceptiei ca neintemeiata. In ceea ce priveste celelalte texte de lege criticate, considera ca acestea "nu contin dispozitii care sa ingradeasca dreptul persoanelor interesate de a se adresa justitiei pentru apararea drepturilor, libertatilor si intereselor lor legitime".
    Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei Deputatilor, Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 2, art. 21 alin. (4), art. 26 alin. (4), art. 51 alin. (4), art. 52 alin. (2), art. 53 alin. (2) si (3) si ale art. 55 din Legea partidelor politice nr. 14/2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 25 din 17 ianuarie 2003, dispozitiile art. 3 alin. (3), art. 5 alin. (6), art. 6 alin. (2) si (3), art. 7, art. 11 alin. (3) si (5), art. 13 alin. (2) si ale art. 22 alin. (4) din Legea nr. 43/2003 privind finantarea activitatii partidelor politice si a campaniilor electorale, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 54 din 30 ianuarie 2003, prevederile art. 1 alin. (2) si art. 9 alin. (1) din Legea nr. 90/2003 privind vanzarea spatiilor aflate in proprietatea privata a statului sau a unitatilor administrativ-teritoriale, destinate sediilor partidelor politice, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 200 din 27 martie 2003, art. 21, art. 33, art. 34, art. 51, art. 88 alin. 1 lit. a), b), c) si d) si art. 153 alin. 1 si 2 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 259 din 30 septembrie 1997, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si dispozitiile art. 23 alin. (4) si (6), art. 49 alin. (2) si art. 54 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 187 din 7 august 1997, cu modificarile ulterioare.
    In sustinerea neconstitutionalitatii acestui text de lege, autorul exceptiei invoca incalcarea dispozitiilor constitutionale cuprinse in art. 1 alin. (5), art. 4 alin. (2), art. 8, art. 10, art. 11 alin. (1) si (2), art. 16 alin. (1) si (2), art. 20, art. 21, art. 24, art. 27 alin. (1), art. 28 alin. (1), art. 30 alin. (1), (2) si (3), art. 37 alin. (1), art. 40 alin. (1), art. 52, art. 54, art. 57, art. 124 alin. (2), art. 126 alin. (1), art. 129, art. 133 alin. (1), art. 142 alin. (1), art. 146 lit. d), art. 148, art. 149 si art. 151 alin. (1).
    Alaturi de aceste dispozitii constitutionale, autorul invoca si incalcarea dispozitiilor referitoare la drepturile omului si libertatile fundamentale din pactele, tratatele si conventiile internationale ratificate de Romania, Declaratia Universala a Drepturilor Omului, precum si dispozitiile art. 20, 21, 25, 26, 40, 41, 52 si 53 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene.
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea observa ca autorul exceptiei a mai invocat in acelasi dosar al instantei de fond, respectiv Dosarul nr. 27/P/2000 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a civila, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 21 alin. (4), art. 26 alin. (4), art. 51 alin. (4) si art. 52 alin. (2) din Legea nr. 14/2003, prevalandu-se de aceleasi dispozitii constitutionale si aceeasi motivare ca in prezenta cauza. Astfel, in urma sesizarii sale, Curtea s-a pronuntat prin Decizia nr. 119 din 25 martie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 246 din 10 aprilie 2003, asupra constitutionalitatii art. 26 alin. (4) din Legea nr. 14/2003, si prin Decizia nr. 65 din 24 februarie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 216 din 11 martie 2004, asupra dispozitiilor art. 21 alin. (4), art. 26 alin. (4), art. 51 alin. (4) si art. 52 alin. (2) din aceeasi lege, respingand in ambele cazuri criticile de neconstitutionalitate ca neintemeiate.
    Avand in vedere aceste aspecte, precum si faptul ca in jurisprudenta sa, asa cum reiese si din Decizia nr. 169 din 2 noiembrie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 151 din 12 aprilie 2000, Curtea Constitutionala a statuat ca aceleasi parti si pentru aceleasi motive nu pot reitera exceptia de neconstitutionalitate, intrucat s-ar incalca autoritatea lucrului judecat, exceptia de neconstitutionalitate ce priveste dispozitiile art. 21 alin. (4), art. 26 alin. (4), art. 51 alin. (4) si art. 54 alin. (2) din Legea nr. 14/2003 este inadmisibila.
    In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate adusa dispozitiilor art. 2 din legea mai sus mentionata, Curtea constata ca aceasta vizeaza faptul ca textul de lege "renunta la valori reale si interzice sau prescrie dreptul partidelor politice de a <<organiza initiativa legislativa a cetatenilor>>".
    Asadar, se are in vedere o omisiune legislativa, or, potrivit dispozitiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constitutionala nu poate modifica sau completa prevederile supuse controlului. In consecinta, exceptia de neconstitutionalitate a art. 2 din Legea nr. 14/2003 apare ca fiind inadmisibila.
    In continuare, examinand critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 53 alin. (2) si (3) si ale art. 55 din Legea nr. 14/2003, Curtea apreciaza ca acestea nu contravin textelor constitutionale invocate. Astfel, observa ca prevederile art. 53 alin. (2) obliga partidele politice existente ca, in vederea stabilirii conformitatii cu dispozitiile Legii nr. 14/2003, sa se supuna procedurii judiciare necesare pentru inregistrarea partidelor, procedura ce se bucura de toate garantiile necesare asigurarii liberului acces la justitie, a dreptului la aparare si a dreptului de a exercita caile de atac. Asa fiind, apare ca nesustinuta critica potrivit careia acest text de lege contravine prevederilor art. 21, 24, 124, art. 126 alin. (1) si ale art. 129 din Constitutie.
    Faptul ca legea prevede sanctiunea radierii partidului care nu se supune obligatiei de inscriere in termen de 6 luni nu este de natura sa altereze constitutionalitatea art. 53 alin. (2) din Legea nr. 14/2003. Intr-adevar, avand ca obiectiv promovarea valorilor si intereselor nationale, a pluralismului politic, contributia la formarea opiniei publice, participarea in alegeri si constituirea unor autoritati publice, partidele politice trebuie sa fie primele subiecte de drept care sa tinda la stabilirea unei depline conformitati cu legea, inclusiv cu dispozitiile legale care reglementeaza conditiile de infiintare si activitatea lor. Asa fiind, sanctiunea radierii apare nu numai ca fireasca, dar si necesara intr-o societate democratica, guvernata de respectul legii.
    De asemenea, nici natura termenului de 6 luni pentru inscrierea partidului politic, care este un termen de decadere dupa cum reiese din prevederile art. 53 alin. (3) din legea amintita, nu aduce atingere dispozitiilor constitutionale invocate de autorul exceptiei. Astfel, instituirea unui termen de decadere nu este de natura sa impiedice liberul acces la justitie. Intr-adevar, in jurisprudenta sa, Curtea Constitutionala a statuat ca exercitarea unui drept de catre titularul sau nu poate avea loc decat intr-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigente, intre care si stabilirea unor termene dupa a caror expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibila.
    In ceea ce priveste art. 55 din Legea nr. 14/2003, Curtea constata ca, potrivit dispozitiilor sale, organizatiile cetatenilor apartinand minoritatilor nationale care participa la alegeri se supun prevederilor legii partidelor politice, exceptie facand articolele pe care le mentioneaza. Acest text de lege nu reprezinta, in fapt, decat o expresie a prevederilor constitutionale ale art. 62 alin. (2), potrivit carora "Organizatiile cetatenilor apartinand minoritatilor nationale, care nu intrunesc in alegeri numarul de voturi pentru a fi reprezentate in Parlament, au dreptul la cate un loc de deputat, in conditiile legii electorale. Cetatenii unei minoritati nationale pot fi reprezentati numai de o singura organizatie". Astfel, legiuitorul a urmarit aplicarea principiului egalitatii de sanse intre cetateni, prin inlaturarea, potrivit prevederilor constitutionale ale art. 4 alin. (2), a oricaror forme de discriminare, intre altele, pe criterii "de nationalitate, de origine etnica, [...], de apartenenta politica [...]". Constituindu-se, in consecinta, intr-o garantie a drepturilor cetatenilor care constituie o minoritate, acest text de lege nu numai ca nu aduce atingere prevederilor constitutionale invocate de autorul exceptiei, dar reprezinta un adevarat mijloc de protectie a drepturilor consacrate in Legea fundamentala.
    Avand in vedere aceleasi argumente retinute in sustinerea constitutionalitatii art. 2, art. 53 alin. (2) si (3) si art. 55 din Legea nr. 14/2003, Curtea apreciaza ca aceste texte de lege nu contin nici o prevedere contrara actelor internationale invocate de autorul exceptiei.
    In continuare, analizand critica de neconstitutionalitate referitoare la dispozitiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 90/2003, potrivit carora numai partidele reinscrise potrivit Legii nr. 14/2003 pot beneficia de prevederile Legii nr. 90/2003, Curtea observa ca dispozitiile legale criticate nu contin nici o prevedere prin care se aduce atingere principiilor dreptatii si pluralismului, ca valori fundamentale ce caracterizeaza statul roman. Asa cum reiese din insusi titlul Legii nr. 90/2003, acest act normativ urmareste reglementarea conditiilor in care spatii aflate in proprietatea privata a statului sau a unitatilor administrativ-teritoriale pot fi vandute numai catre o categorie anume de cumparatori, respectiv partidele politice. Destinatia speciala a acestor imobile, cea de sediu de partid, justifica optiunea legiuitorului de a se adresa doar acelor partide prezente pe esichierul politic romanesc prin complinirea conditiilor cerute pentru legala lor existenta si functionare si nu celor care nu au intrunit cerintele legale pentru a fi reinscrise. Asa fiind, Curtea apreciaza ca textul legal criticat nu contravine dispozitiilor constitutionale sau internationale invocate. De altfel, se observa ca multe dintre prevederile constitutionale la care autorul exceptiei face trimitere, cum sunt cele ale art. 4 alin. (2), art. 10, art. 24 alin. (1), art. 27 alin. (1), art. 28 alin. (1), art. 30 alin. (1), (2) si (3), art. 37 alin. (1), art. 52, art. 57, art. 124 alin. (2), art. 126 alin. (1), art. 142 alin. (1), art. 148, art. 149 si ale art. 151 alin. (1), nu au nici o relevanta pentru solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate.
    Aceeasi ratiune care fundamenteaza solutia de mai sus, si anume destinatia speciala a imobilelor la care face referire Legea nr. 90/2003, justifica si solutia legislativa a art. 9 alin. (2), potrivit careia, in cazul incetarii activitatii partidelor politice, sediile trebuie sa fie transmise catre persoane juridice cu scop identic sau asemanator, facand ca si in acest caz exceptia de neconstitutionalitate sa apara ca neintemeiata.
    In continuare, examinand dispozitiile atacate din Legea nr. 43/2003, precum si continutul dosarului de fond, Curtea constata ca prevederile art. 3 alin. (3), art. 5 alin. (6), art. 6 alin. (2) si (3) si ale art. 7 din acest act normativ nu au relevanta pentru solutionarea cauzei. Aceeasi solutie se pastreaza si in cazul prevederilor art. 13 alin. (2) si art. 22 alin. (4) din Legea nr. 43/2003, potrivit carora partidele politice sau candidatii independenti care nu au obtinut cu prilejul alegerilor pragul electoral impus de lege sunt obligati sa restituie subventiile primite de la bugetul de stat, intrucat obiectul Dosarului nr. 27/P/2000 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a civila il constituie reinscrierea Partidului solidaritatii democratice pentru sanse egale si o societate mai buna, iar nu un litigiu ce priveste restituirea unor astfel de subventii.
    De asemenea, Curtea observa ca, inainte de a fi sesizata cu prezenta exceptie de neconstitutionalitate, dispozitiile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 43/2003 au fost abrogate prin art. 12 din Legea nr. 90/2003, solutia legislativa criticata nefiind preluata in continutul acestui din urma act normativ. Asa fiind, in temeiul prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit carora Curtea Constitutionala nu se poate pronunta decat asupra dispozitiilor dintr-o lege aflata in vigoare, exceptia de neconstitutionalitate a art. 11 alin. (3) din Legea nr. 43/2003 apare ca fiind inadmisibila.
    In ceea ce priveste dispozitiile art. 11 alin. (5) din Legea nr. 43/2003, Curtea apreciaza, de asemenea, ca acestea nu incalca dispozitiile constitutionale invocate de catre autorul exceptiei. Faptul ca acesta din urma vorbeste despre "folosirea abuziva a executorilor judecatoresti" nu poate pune sub indoiala constitutionalitatea modului in care legiuitorul intelege sa inzestreze actele normative cu forta coercitiva, ci apare, mai degraba, ca o critica ce vizeaza modul in care legea a fost aplicata, problema ce nu tine insa de competenta Curtii Constitutionale.
    In ceea ce priveste dispozitiile Legii nr. 92/1992, despre care autorul exceptiei pretinde ca sunt neconstitutionale, Curtea observa ca nici una dintre aceste dispozitii legale nu are legatura cu solutionarea cauzei. Asa fiind, in virtutea dispozitiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit carora Curtea Constitutionala nu se poate pronunta decat asupra constitutionalitatii unor prevederi dintr-o lege de care depinde solutionarea cauzei, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 21, 33, 34, 51, art. 88 lit. a), b), c) si d) si ale art. 153 alin. 1 si 2 din Legea nr. 92/1992 apare ca fiind inadmisibila.
    Aceeasi concluzie de inadmisibilitate se impune si in ceea ce priveste exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 23 alin. (4) si (6), art. 49 alin. (2) si art. 54 din Legea nr. 47/1992, dispozitii al caror continut a fost preluat, in urma republicarii Legii nr. 47/1992 in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004, in art. 29 alin. (4) si (6), art. 75 alin. (2) si art. 78. Intr-adevar, Curtea constata ca nici aceste dispozitii nu au nici o relevanta asupra solutionarii cauzei.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1 - 3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    1. Respinge, ca fiind neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2, art. 53 alin. (2) si (3) si ale art. 55 din Legea partidelor politice nr. 14/2003, ale art. 11 alin. (5) din Legea nr. 43/2003 privind finantarea activitatii partidelor politice si a campaniilor electorale, precum si ale art. 1 alin. (2) si art. 9 alin. (1) din Legea nr. 90/2003 privind vanzarea spatiilor aflate in proprietatea privata a statului sau a unitatilor administrativ-teritoriale, destinate sediilor partidelor politice, exceptie ridicata de Partidul solidaritatii democratice pentru sanse egale si o societate mai buna, prin presedintele sau, Ion Antonescu, in Dosarul nr. 27/P/2000 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a civila.
    2. Respinge, ca fiind inadmisibila, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 21 alin. (4), art. 26 alin. (4), art. 51 alin. (4), art. 52 alin. (2) din Legea partidelor politice nr. 14/2003, ale art. 3 alin. (3), art. 5 alin. (6), art. 6 alin. (2) si (3), art. 7, art. 11 alin. (3), art. 13 alin. (2) si ale art. 22 alin. (4) din Legea nr. 43/2003 privind finantarea activitatii partidelor politice si a campaniilor electorale, ale art. 21, 33, 34, 51, art. 88 alin. (1) lit. a), b), c) si d) si ale art. 153 alin. 1 si 2 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, precum si ale art. 29 alin. (4) si (6), art. 75 alin. (2) si art. 78 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, exceptie ridicata de acelasi autor in acelasi dosar.
    Definitiva si general obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 25 noiembrie 2004.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. IOAN VIDA

                              Magistrat asistent,
                              Patricia Marilena Ionea