DECIZIE Nr.
516 din 9 aprilie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 58 3 alin. (2) lit. b) din Legea nr.
295/2004 privind regimul armelor si al munitiilor
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 346 din 25 mai 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 583 alin. (2) lit. b) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2008 pentru modificarea şi completarea
Legii nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor, excepţie ridicată
de Emilian Ciurarîn Dosarul nr. 5.092/30/2008 al Tribunalului Timiş - Secţia
comercială şi de contencios administrativ.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că
textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituţionale invocate de
autorul excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele si lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 12 noiembrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 5.092/30/2008, Tribunalul Timiş - Secţia comercială şi de
contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 583 alin. (2) lit. b) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2008 pentru modificarea şi completarea
Legii nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor. Excepţia de
neconstituţionalitate a fost ridicată de Emilian Ciurar într-o cauză având ca
obiect anularea unui act administrativ emis de Serviciul arme, explozivi şi
substanţe toxice din cadrul Inspectoratului Judeţean de Poliţie Timiş.
In motivarea excepţiei autorul
acesteia susţine că textul de lege criticat este contrar dispoziţiilor
constituţionale privind neretroactivitatea legii. In acest sens, arată că
intervenţia unei modificări a legislaţiei nu poate afecta drepturi câştigate şi
recunoscute. Precizează că i se aduce o atingere şi dreptului de proprietate,
întrucât Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2008 îi impune să vândă arma
neletală, „ca urmare a situaţiei create de către Guvern prin emiterea acestui
act".
Tribunalul Timiş - Secţia comercială şi de
contencios administrativ apreciază că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că prevederile de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 583
alin. (2) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2008 pentru
modificarea şi completarea Legii nr. 295/2004 privind regimul armelor şi al
muniţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 203 din
17 martie 2008. In realitate, autorul excepţiei are în vedere prevederile art.
583 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 295/2004, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 583 din 30 iunie 2004, care au fost
introduse prin art. I pct. 8 din ordonanţa amintită. Aceste prevederi de lege
au următorul cuprins:
- Art. 583 alin. (2) lit. b) din Legea nr.
295/2004: „(2) Revocarea dreptului de port şi folosire a armelor neletale
supuse autorizării se dispune de către organul competent care a acordat acest
drept atunci când titularul dreptului se află în una dintre următoarele
situaţii: (...)
b) nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute la art.
58 alin. (2) lit. a)."
Art. 58 alin. (2) lit. a), la care face trimitere
textul de lege criticat, prevede că autorizaţia de procurare a armelor neletale
se acordă cetăţenilor români şi străinilor cu şedere legală în România, care au
împlinit vârsta de 18 ani, dacă îndeplinesc, cumulativ cu alte trei condiţii,
condiţia de a nu fi fost condamnate prin hotărâre judecătorească rămasă
definitivă pentru săvârşirea cu intenţie a uneia dintre infracţiunile prevăzute
de prezenta lege sau la o pedeapsă privativă de libertate mai mare de 2 ani
pentru infracţiuni comise cu intenţie.
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
textul de lege criticat contravine următoarelor dispoziţii din Legea
fundamentală: art. 15 alin. (2) potrivit căruia legea dispune numai pentru
viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, art. 16
privind egalitatea în drepturi, art. 44 alin. (1) şi (2) referitor la
garantarea şi ocrotirea dreptului de proprietate privată şi art. 53 privind
restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că prevederile art. 583 alin. (2) lit. b) din Legea nr.
295/2004 nu sunt de natură să contravină principiului neretroactivităţii legii.
Textul de lege criticat cuprinde dispoziţii referitoare la situaţiile în care
se dispune revocarea dreptului de port şi folosire a armelor neletale supuse
autorizării, norma juridică acţionând numai pentru viitor. In jurisprudenţa sa,
Curtea Constituţională a statuat că „o lege nu este retroactivă atunci când
modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior şi nici atunci când
suprimă producerea în viitor a efectelor unei situaţii juridice constituite sub
imperiul legii vechi, pentru că, în aceste cazuri, legea nouă nu face altceva
decât să reglementeze modul de acţiune în timpul următor intrării ei în
vigoare, adică în domeniul propriu de reglementare". Aşadar, instituirea
unei noi condiţii pe care posesorul unei arme neletale trebuie să o
îndeplinească pentru a putea să o poarte şi să o folosească nu constituie o
nesocotire a principiului constituţional al neretroactivităţii legii. Aplicarea
legii în cadrul litigiului aflat pe rolul instanţei în faţa căreia a fost
ridicată excepţia de neconstituţionalitate implică şi rezolvarea conflictului
de legi în timp, chestiune care este de competenţa exclusivă a instanţei învestite
cu soluţionarea acestuia.
Curtea constată că nu poate reţine critica referitoare
la încălcarea dispoziţiilor art. 53 din Constituţie, deoarece textul
constituţional invocat are în vedere restrângerea exerciţiului unor drepturi
sau libertăţi fundamentale; or, dreptul de a purta şi de a folosi o armă
neletală nu se încadrează în această categorie.
Autorul excepţiei susţine că i se aduce o atingere şi
dreptului de proprietate, întrucât este obligat să vândă arma neletală, „ca
urmare a situaţiei create de către Guvern prin emiterea acestui act".
Curtea constată că prevederea de lege criticată nu afectează în niciun fel
dreptul de proprietate al acestuia, neimpunând condiţia înstrăinării armei,
aceasta fiind doar o posibilitate aflată la îndemâna persoanei căreia i se
aplică respectiva normă juridică. Chiar în ipoteza în care ar fi afectată
prerogativa dispoziţiei, Curtea constată că o asemenea măsură ar fi în
concordanţă inclusiv cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului,
ilustrată prin hotărârile Sporrong şi Lonnroth contra Suediei din 1982, Brumărescu
contra României din 1999, Djidrovski contra Fostei Republici Iugoslave a
Macedoniei din 2005 şi Basoukou contra Greciei din 2005, prin care a
statuat că dreptul de proprietate privată nu este un drept absolut, ci poate
comporta limitări, în măsura în care acestea sunt apte să asigure un echilibru
just între cerinţele interesului general al comunităţii şi imperativele
apărării drepturilor fundamentale ale individului.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 583 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 295/2004
privind regimul armelor şi al muniţiilor, excepţie ridicată de Emilian Ciurar
în Dosarul nr. 5.092/30/2008 al Tribunalului Timiş - Secţia comercială şi de
contencios administrativ.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 aprilie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăţeanu