DECIZIE Nr.
515 din 8 mai 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 72 alin. (7) din Legea nr. 7/2006
privind statutul functionarului public parlamentar
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 473 din 26 iunie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin
Zoltan -judecător
Tudorel Toader
-judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă -
procuror
Patricia Marilena Ionea -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 72 alin. (7) din Legea nr. 7/2006
privind statutul funcţionarului public parlamentar, excepţie ridicată de
Virginia Greceanu în Dosarul nr. 8.490/3/2007 al Curţii de Apel Bucureşti -
Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se prezintă partea Camera
Deputaţilor, prin consilierul juridic Florentina Pop. Lipseşte autorul
excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Camerei Deputaţilor solicită respingerea
excepţiei ca inadmisibilă, sens în care arată că cele invocate de autorul
excepţiei reprezintă aspecte de interpretare şi aplicare a legii, de competenţa
instanţei judecătoreşti.
Reprezentantul Ministerului
Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului,
constată următoarele:
Prin Incheierea din 12 decembrie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 8.490/3/2007, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ
şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 72 alin. (7) din Legea nr. 7/2006 privind statutul
funcţionarului public parlamentar. Excepţia a fost ridicată de Virginia Greceanu în cadrul unei acţiuni
în contencios administrativ.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată, în esenţă, că prevederile art. 72 alin. (7)
din Legea nr. 7/2006 sunt neconstituţionale, întrucât nu îşi extind
aplicabilitatea şi asupra persoanelor care se încadrează în ipoteza art. 73
alin. (2) din aceeaşi lege. Astfel, se creează o discriminare între
funcţionarii publici pensionaţi din structurile Parlamentului, cu o vechime de
4-7 ani în aceste structuri şi care au obţinut dreptul la pensie anterior
intrării în vigoare a Legii nr. 7/2006, şi cei care îndeplinesc aceleaşi
condiţii, dar au ieşit la pensie ulterior intrării în vigoare a acestei legi.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal consideră că
excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată, iar autorul acesteia nu
se încadrează în ipoteza textului de lege criticat. De asemenea, arată că
principiul egalităţii în drepturi nu impune existenţa unei identităţi de
tratament juridic asupra aplicării unor măsuri sau în privinţa anumitor
drepturi.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului,
pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că textele de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului,
dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 72 alin. (7) din Legea nr. 7/2006 privind statutul
funcţionarului public parlamentar, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 35 din 16
ianuarie 2006, aşa cum au fost modificate prin art. I pct. 17 din Legea nr. 221/2007, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 460 din 9 iulie 2007.
Textul de lege criticat are următoarea redactare:
-Art. 72 alin. (7): „La data
intrării în vigoare a prezentei legi, pensiile pentru limită de vârstă şi
vechime integrală ale celor care au ocupat, cel puţin 4 ani, funcţii
corespunzătoare funcţionarului public parlamentar în structurile de
specialitate ale Parlamentului se recalculează şi se actualizează în acord cu
dispoziţiile alin. (3) şi (5), avându-se în vedere venitul brut lunar al
funcţionarului public parlamentar în activitate corespunzător funcţiei avute la
data pensionării."
Autorul excepţiei consideră că acest text de lege este
contrar următoarelor prevederi constituţionale: art. 16 privind egalitatea în
drepturi a cetăţenilor, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces
echitabil, art. 51 alin. (1) prin care se consacră dreptul cetăţenilor de a se
adresa autorităţilor publice prin petiţii formulate numai în numele
semnatarilor, art. 52 alin. (1) şi (3) privind dreptul persoanei vătămate de o
autoritate publică şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi
sau libertăţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că, în esenţă, critica autorului excepţiei are în vedere faptul că
prevederile art. 72 alin. (7) din Legea nr. 7/2006 nu îşi extind aplicarea şi
asupra ipotezei prevăzute de art. 73 alin. (2) din aceeaşi lege, creându-se
astfel, în opinia sa, o discriminare a persoanelor care s-au pensionat anterior
intrării în vigoare a acestei legi în raport cu cele care ies la pensie
ulterior intrării sale în vigoare.
Faţă de aceste argumente, Curtea reţine că, potrivit
dispoziţiilor art. 47 alin. (2) din Constituţie, dreptul la pensie, ca şi
dreptul la alte forme de asigurări sociale ori de protecţie socială, se acordă
potrivit legii. Astfel, legiuitorul este în drept să stabilească criteriile şi
condiţiile concrete în care asiguraţii pot beneficia de pensie, tipurile de
pensii care pot fi acordate, regulile generale de acordare a acestora şi
regulile derogatorii pentru situaţii deosebite, precum şi modul de calcul al
pensiilor.
In spiritul acestor dispoziţii constituţionale, prin
prevederile art. 72 alin. (3)-(6) din Legea nr. 7/2006, legiuitorul a reglementat dreptul funcţionarilor publici
parlamentari de a obţine pensia de serviciu. Aceasta reprezintă o formă
specială de pensie pe care legiuitorul o acordă diferitelor categorii
socio-profesionale în considerarea unor situaţii deosebite şi ţinând cont de
anumite criterii, limitativ prevăzute, ce caracterizează aceste categorii de
persoane.
Potrivit art. 73 din Legea nr. 7/2006, de pensie de
serviciu beneficiază şi funcţionarii publici parlamentari care nu îndeplinesc
condiţiile de vârstă sau pe cele de vechime în muncă în structurile
Parlamentului, cerute de art. 72 alin. (3)-(6), însă întrunesc toate celelalte
condiţii prevăzute de art. 73. Aceştia se încadrează, prin urmare, într-o
situaţie aparte faţă de ipoteza art. 72 alin. (3)-(6).
In continuare, Curtea observă
că prin alin. (7) al art. 72 din Legea nr. 7/2006, legiuitorul a extins
aplicabilitatea dispoziţiilor alin. (3)-(6) din acelaşi articol şi pentru
persoanele care au ieşit la pensie anterior intrării în vigoare a Legii nr.
7/2006, urmărind prin aceasta îndepărtarea discrepanţelor dintre pensiile
obţinute prin aplicarea unor prevederi de lege diferite în timp. Acest
beneficiu nu a fost acordat însă şi persoanelor ieşite la pensie anterior intrării
în vigoare a Legii nr. 7/2006 şi care ar fi întrunit condiţiile prevăzute de
art. 73, aşa cum reiese din însuşi conţinutul acestui din urmă articol.
Curtea consideră că această diferenţă de tratament
juridic este justificată de ipotezele diferite avute în vedere, aşa cum s-a
arătat mai sus, persoanele prevăzute la art. 73 din Legea nr. 7/2006 aflându-se
într-o situaţie diferită de cele prevăzute în art. 72 alin. (3)-(6). Aşa fiind,
nu se poate susţine că este vorba de o încălcare a principiului egalităţii în
drepturi, întrucât acesta nu presupune omogenitate, iar în situaţii diferite
permite, iar uneori chiar impune, instituirea unui tratament juridic diferit.
De asemenea, nu se poate reţine nici existenţa unei discriminări între
cetăţeni, cauzată de tratamentul juridic diferit la care aceştia sunt supuşi ca
urmare a evoluţiei şi modificării fireşti a legislaţiei, momentele diferite ale
dobândirii unor drepturi reprezentând din perspectiva aplicării principiului
egalităţii în drepturi situaţii de fapt diferite.
In ceea ce priveşte textele constituţionale referitoare
la dreptul la un proces echitabil, dreptul de petiţionare, dreptul persoanei
vătămate de o autoritate publică, Curtea constată că acestea nu au nicio
incidenţă asupra dispoziţiilor textului de lege criticat, întrucât acesta nu
reglementează şi nu influenţează sub niciun aspect aceste drepturi
fundamentale.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1)
lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 72 alin. (7) din Legea nr. 7/2006 privind statutul
funcţionarului public parlamentar, excepţie ridicată de Virginia Greceanu în
Dosarul nr. 8.490/3/2007 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 mai 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea