DECIZIE Nr.
510 din 8 mai 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 12 alin. (1) lit. b) si alin. (2)
din Legea nr. 346/2004 privind stimularea infiintarii si dezvoltarii
intreprinderilor mici si mijlocii
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 446 din 13 iunie 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 alin. (1) lit. b) şi alin. (2)
din Legea nr. 346/2004 privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării
întreprinderilor mici şi mijlocii, excepţie ridicată de Compania Naţională
„Poşta Română" - S.A. în Dosarul nr. 6.695/99/2007 al Tribunalului laşi -
Secţia comercială şi de contencios administrativ.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 21 noiembrie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 6.695/99/2007, Tribunalul Iaşi - Secţia comercială şi de
contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 alin. (1) lit. b) şi alin. (2)
din Legea nr. 346/2004 privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării
întreprinderilor mici şi mijlocii, excepţie ridicată de Compania Naţională
„Poşta Română" - Ş.A.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate sunt
neconstituţionale, întrucât instituie obligaţia de înstrăinare a unor bunuri
aflate în mod legal în patrimoniul unor persoane juridice de drept privat care
au un patrimoniu propriu, distinct de cel al acţionarilor lor, cu referire
expresă la acţionarul majoritar care este statul român. Or, în condiţiile în
care dispoziţiile art. 44 alin. (2) din Constituţie prevăd că „Proprietatea
este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular", apare
ca evidentă diferenţa de tratament juridic în ceea ce îi priveşte pe titularii
bunurilor ce urmează a fi înstrăinate forţat, în temeiul textelor de lege
criticate, care evident nu au suport constituţional. Mai mult, autorul excepţiei
arată că reglementările Legii nr. 346/2004 creează un paradox legislativ care
este, de asemenea, neconstituţional. Astfel, instituirea obligaţiei de a vinde
în sarcina regiilor autonome, a societăţilor/companiilor naţionale şi a
societăţilor comerciale cu capital majoritar de stat vine în contradicţie cu
însuşi mecanismul juridic al înstrăinării activelor patrimoniale prin contract
de vânzare-cumpărare, care presupune acordul de voinţă al ambelor părţi. In
acest sens, art. 14 din lege prevede că încheierea unor astfel de contracte
trebuie să fie precedată, în mod obligatoriu, de existenţa unei hotărâri a
adunării generale a acţionarilor care să exprime opţiunea societăţii pentru
înstrăinarea bunurilor aflate în patrimoniul ei. într-o atare împrejurare, „acordul
de voinţă" cerut de lege apare ca fiind pur formal, de vreme ce societatea
comercială este obligată să înstrăineze activul său patrimonial, In concluzie,
dispoziţiile criticate restrâng libertatea societăţii comerciale de a dispune
de propriile bunuri, încălcându-i dreptul de proprietate, garantat
constituţional.
Tribunalul Iaşi -
Secţia comercială şi de contencios administrativ apreciază
excepţia de neconstituţionalitate ca fiind întemeiată, arătând că dispoziţiile
criticate nu aduc atingere dreptului de proprietate al regiilor autonome,
societăţilor/ companiilor naţionale şi societăţilor comerciale cu capital
majoritar de stat atâta timp cât înstrăinarea bunurilor se face doar după
achitarea contravalorii acestora conform preţului negociat, stabilit în baza
unui raport de expertiză.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul arată că Legea
nr. 346/2004 prevede o serie de măsuri destinate stimulării înfiinţării şi
dezvoltării de întreprinderi mici şi mijlocii, precum aceea prin care le este
facilitată achiziţionarea unor bunuri aparţinând unor agenţi economici la care
statul este acţionar majoritar sau integral. Astfel, legea nu instituie o
obligaţie de înstrăinare în sarcina acestor agenţi, cum în mod eronat susţine
autorul excepţiei, ci un drept de preferinţă în favoarea întreprinderilor mici
şi mijlocii exercitat în condiţiile legii. Intrucât statul este principalul
finanţator al regiilor autonome şi al societăţilor comerciale care urmează a
înstrăina bunurile, ei poate impune, prin lege, condiţiile de eficienţă în
folosirea bunurilor aflate în patrimoniul acestora şi poate stabili criteriile
ce determină calificarea unor bunuri ca disponibile, deci susceptibile de a fi
înstrăinate în condiţii de transparenţă. Aşa fiind, legea stabileşte măsuri pentru o mai eficientă valorificare
a bunurilor neutilizate, închise operaţional de către agenţii economici la care
statul este acţionar majoritar, stimulând pe această cale o categorie de
comercianţi extrem de importantă într-o economie de piaţă.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege
criticate fiind în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
reprezintă dispoziţiile art. 12 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr.
346/2004 privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi
mijlocii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 681 din 29 iulie 2004, texte de lege care au următorul conţinut: „(1) Intreprinderile mici şi mijlocii au acces
la activele disponibile ale regiilor autonome, societăţilor/companiilor
naţionale şi societăţilor comerciale cu capital majoritar de stat, cu
respectarea dispoziţiilor legale privind proprietatea publică şi regimul
juridic al acesteia, precum şi a drepturilor contractuale ale creditorilor ale
căror creanţe sunt garantate cu ipotecă, gaj, privilegiu asupra activelor
respective sau asupra cărora este instituit sechestru asigurător, în
următoarele condiţii:[...]
b) activele disponibile utilizate de întreprinderile
mici şi mijlocii în baza contractului de închiriere, a contractului de locaţie
de gestiune sau a contractului de asociere în participaţiune, încheiate cu
regiile autonome, societăţile/ companiile naţionale, precum şi cu societăţile
comerciale cu capital majoritar de stat vor fi vândute, la solicitarea locatarului
sau asociatului, la preţul negociat, stabilit pe baza raportului de evaluare
întocmit de un expert acceptat de părţi, după deducerea investiţiilor efectuate
în activ de către locatar/asociat, In cazul contractelor de locaţie de gestiune
şi asociere în participaţiune, asociatul/locatarul, întreprindere mică sau
mijlocie, poate solicita şi încheierea unui contract de leasing imobiliar cu
clauză irevocabilă de vânzare, în aceleaşi condiţii, In cazul depunerii unei
solicitări exprese privind cumpărarea activului sau încheierea unui contract de
leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare de către beneficiarii
prezentelor dispoziţii, care utilizau activul în baza unui contract de
închiriere, cu cel puţin 60 de zile înainte de expirarea contractului de închiriere,
locatorul nu va putea refuza prelungirea contractului de închiriere cu o
perioadă considerată de părţi suficientă pentru rezolvarea formalităţilor
legate de încheierea contractului de vânzare-cumpărare, respectiv leasing
imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare;[...]
(2) Regiile autonome, societăţile/companiile
naţionale, precum şi societăţile comerciale cu capital majoritar de stat sunt
obligate ca, în termen de 90 de zile de la data depunerii cererilor de către
întreprinderile mici şi mijlocii, să încheie contractele de vânzare-cumpărare
prevăzute la alin. (1) lit. b) şi d), contractele de leasing cu clauză
irevocabilă de vânzare prevăzute la alin. (1) lit. b) şi c) sau să asigure
accesul prioritar la închirierea, concesionarea ori leasingul activelor disponibile, în condiţiile
alin. (1)lit.a)."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse
în art. 44 alin. (2) care consacră garantarea dreptului de proprietate privată
în mod egal, indiferent de titular.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că asupra constituţionalităţii dispoziţiilor criticate s-a mai
pronunţat, de exemplu, prin Decizia nr. 444 din 15 septembrie 2005, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 870 din
28 septembrie 2005, constatând netemeinicia criticilor formulate. Astfel,
Curtea a constatat că textele de lege criticate
reprezintă „măsuri strategice de reformă economică menite a accelera procesul
de privatizare prin stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici
şi mijlocii, statul având obligaţia, în virtutea art. 135 din Constituţie, să
asigure «crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de
producţie», «protecţia concurenţei loiale», precum şi «protejarea intereselor
naţionale în activitatea economică».
Astfel, statul, în calitate de acţionar majoritar,
urmăreşte vânzarea activelor disponibile deţinute de regii autonome,
societăţi/companii naţionale şi societăţi comerciale către diferiţi agenţi
economici, întreprinderi mici şi mijlocii care au utilizat aceste active în
baza unor contracte. Activele se oferă spre vânzare cu respectarea drepturilor
creditorilor şi doar în măsura în care acestea nu aparţin proprietăţii publice şi asupra lor nu
este instituit sechestru asigurător. Contractul de vânzare-cumpărare parcurge
etapele specifice unei asemenea tranzacţii, cu singura deosebire, justificată,
de altfel, prin specificul de reglementare al Legii nr. 364/2004, că operaţiunile
trebuie finalizate în termen de 90 de zile de la data depunerii cererilor de
către întreprinderile mici şi mijlocii."
Aşadar, Curtea Constituţională a constatat că
susţinerile potrivit cărora dispoziţiile art. 12 alin. (1) lit. b) şi alin. (2)
din Legea nr. 346/2004 contravin prevederilor art. 44 din Constituţie nu pot fi
reţinute. Textele legale atacate nu aduc atingere dreptului de proprietate
privată, întrucât „măsurile pe care acestea le dispun privesc proprietatea
statului în calitatea sa de acţionar majoritar la diverse regii autonome,
societăţi/companii naţionale şi societăţi comerciale. Pe de altă parte,
transferul dreptului de proprietate asupra activelor disponibile din
patrimoniul regiilor autonome, societăţilor/companiilor naţionale şi societăţilor
comerciale cu capital majoritar de stat în patrimoniul întreprinderilor mici şi
mijlocii solicitante are loc ca urmare a perfectării unui contract de
vânzare-cumpărare, încheiat în condiţiile legii, iar nu ca efect al unei
exproprieri".
Atât considerentele, cât şi soluţia acestei decizii
sunt pe deplin valabile şi în cauza de faţă, întrucât nu au intervenit elemente
noi de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii în materie.
Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 12 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 346/2004
privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi
mijlocii, excepţie ridicată de Compania Naţională „Poşta Română" - S.A. în
Dosarul nr. 6.695/99/2007 al Tribunalului Iaşi - Secţia comercială şi de
contencios administrativ.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 mai 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu