DECIZIE   Nr. 51 din 4 iunie 2007

cu privire la aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor in cazul condamnarii inculpatilor minori.

ACT EMIS DE: INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 769 din 13 noiembrie 2007

Dosar nr. 23/2007

Sub preşedinţia domnului profesor univ. dr. Nicolae Popa, preşedintele Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie,

Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în Secţii Unite, în conformitate cu dispoziţiile art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu privire la aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor in cazul condamnarii inculpatilor minori.

Secţiile Unite au fost constituite cu respectarea dispoziţiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, fiind prezenţi 90 de judecători din totalul de 115 aflaţi în funcţie.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost reprezentat de procurorul Nicoleta Eucarie.

Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie a susţinut recursul în interesul legii, cerând să fie admis în sensul de a se decide că pedeapsa accesorie prevăzută în art. 71 raportat la art. 64 lit. a) şi b), precum şi la art. 71 alin. 3 cu referire la art. 64 lit. d) din Codul penal este aplicabilă şi inculpaţilor minori, iar executarea acesteia începe la împlinirea vârstei de 18 ani.

SECŢIILE   UNITE,

deliberînd asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:

In practica instanţelor judecătoreşti nu există un punct de vedere unitar cu privire la aplicarea pedepsei accesorii în cazul inculpaţilor minori condamnaţi la pedeapsa închisorii.

Astfel, unele instanţe, stabilind pedepse cu închisoarea inculpaţilor minori, au considerat că nu li s-ar putea aplica şi pedepse accesorii, în temeiul art. 71 cu referire la art. 64 din Codul penal, deoarece, potrivit dispoziţiilor art. 109 alin. 4 din acelaşi cod, „condamnările pronunţate pentru fapte săvârşite în timpul minorităţii nu atrag incapacităţi sau decăderi".

Au fost şi instanţe care au apreciat că pedepsele accesorii sunt aplicabile şi inculpaţilor minori, însă numai după împlinirea vârstei de 18 ani.

In fine, alte instanţe s-au pronunţat în sensul că pedeapsa accesorie este aplicabilă şi inculpaţilor minori, iar executarea acesteia începe la împlinirea vârstei de 18 ani, când minorul devine major.

Aceste din urmă instanţe au interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legii.

Art. 71 din Codul penal, în conţinutul ce i s-a dat prin art. I pct. 22 din Legea nr. 278/2006, prevede mai întâi, la alineatul 1, că „pedeapsa accesorie constă în interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64", iar în continuare, în cadrul alineatului 2, aduce precizarea potrivit căreia „condamnarea la pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau a închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a)-c) din momentul în care hotărârea de condamnare a rămas definitivă şi până la terminarea executării pedepsei, până la graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori până la împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei".

In fine, în cuprinsul alineatului 3 din acelaşi articol s-a reglementat că „interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 lit. d) şi e) se aplică ţinându-se seama de natura şi gravitatea infracţiunii săvârşite, de împrejurările cauzei, de persoana infractorului şi de interesele copilului ori ale persoanei aflate sub tutelă sau curatelă".

Pe de altă parte, art. 109 din Codul penal, prin care sunt reglementate pedepsele pentru minori, prevede, la alineatul 3, că „pedepsele complementare nu se aplică minorului", fără să conţină nicio dispoziţie referitoare la pedepsele accesorii pentru această categorie de infractori.

Dispoziţia din alineatul 4 al acestui articol, potrivit căreia „condamnările pronunţate pentru fapte săvârşite în timpul minorităţii nu atrag incapacităţi sau decăderi", nu poate avea semnificaţia ce i se atribuie de unele instanţe, în sensul că ar excepta pe minori şi de la aplicarea pedepsei accesorii la care se referă art. 71 din Codul penal, câtă vreme este evident că dispoziţia respectivă nu reglementează o astfel de excepţie, iar natura juridică a pedepsei accesorii este diferită de aceea a incapacităţilor sau decăderilor, care privesc situaţia condamnatului după executarea pedepsei.

Or, din moment ce pedeapsa accesorie care urmează soarta pedepsei principale, decurgând din aceasta, are efecte limitate, numai pe perioada cât condamnatul execută pedeapsa privativă de libertate, este evident că nicio raţiune nu impune exonerarea minorului de la rigorile unei asemenea pedepse pe timpul cât se află în detenţie ca efect al condamnării sale.

A considera altfel ar însemna să se ajungă la situaţia inadmisibilă ca un condamnat minor să păstreze exerciţiul anumitor drepturi chiar şi în perioada în care este lipsit de libertate.

Evident, specificul situaţiei în care se poate afla o persoană condamnată pentru infracţiuni săvârşite în timpul minorităţii presupune existenţa unui câmp deosebit de restrâns al drepturilor de la exerciţiul cărora ar fi împiedicat de pedeapsa accesorie, limitat la drepturile părinteşti pentru cei între 16-18 ani, dar o asemenea pedeapsă devine deplin efectivă în cazul celor ce devin majori în cursul procesului penal sau în timpul executării pedepsei.

In consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, precum şi al art. 4142 din Codul de procedură penală, urmează a se admite recursul în interesul legii şi a se decide că pedeapsa accesorie prevăzută în art. 71, raportat la art. 64 lit. a) şi b), şi în art. 71 alin. 3 cu referire la art. 64 lit. d) din Codul penal este aplicabilă şi inculpaţilor minori, executarea unei asemenea pedepse începând la împlinirea vârstei de 18 ani, atunci când minorul devine major în cursul procesului penal sau în timpul executării pedepsei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

In numele legii

DECID:

Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pedeapsa accesorie prevăzută de art. 71 raportat la art. 64 lit. a) şi b) şi art. 71 alin. 3 cu referire la art. 64 lit. d) din Codul penal este aplicabilă şi inculpaţilor minori, pedeapsă a cărei executare va începe la împlinirea vârstei de 18 ani, atunci când minorul urmează să devină major în cursul procesului penal sau în timpul executării pedepsei.

Obligatorie, pentru instanţe, potrivit art. 4142 alin. 3 din Codul de procedură penală.

Pronunţată astăzi, 4 iunie 2007.

PREŞEDINTELE ÎNALTEI CURŢI DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Prim-magistrat-asistent,

Victoria Maftei