DECIZIE Nr.
509 din 8 mai 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 33 alin. (4) si art. 94 din Legea
nr. 85/2006 privind procedura insolventei
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 459 din 19 iunie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă -
procuror
Mihaela Senia Costinescu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 alin. (4) şi art. 94 din Legea
nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Paneuro Company" - S.R.L, din Târgu Mureş în Dosarul nr.
419/43/2007 al Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia comercială, de contencios
administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca
inadmisibilă, întrucât critica autorului vizează modificarea textului de lege
supus controlului, aspect ce excedează competenţei Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 29 noiembrie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 419/43/2007, Curtea de Apel Târgu Mureş - Secţia comercială, de
contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 alin. (4) şi art. 94 din Legea
nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Paneuro Company" - S.R.L, din Târgu Mureş.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile
criticate conţin prevederi contradictorii şi inexacte, deoarece nu cuprind, alături
de celelalte categorii ce pot propune un plan de reorganizare, şi
administratorul special, care reprezintă interesele societăţii şi ale
asociaţilor, în situaţia în care respectivei societăţi nu i s-a ridicat dreptul
de administrare. Mai mult, limitarea la un termen foarte scurt a posibilităţii
de a propune un plan de reorganizare şi continuare a activităţii debitorului,
precum şi posibilitatea judecătorului-sindic de a scurta acest termen încalcă
prevederile constituţionale referitoare la obligaţia statului de a asigura
libertatea comerţului şi protecţia concurenţei loiale, împiedicând debitorul ajuns într-o situaţie mai
favorabilă de a-şi valorifica toţi factorii de producţie.
Curtea de Apel Târgu Mureş - Secţia comercială, de
contencios administrativ şi fiscal apreciază
excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege
criticate fiind în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale invocate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă,
potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2),
ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 33 alin. (4) şi art. 94 din Legea nr. 85/2006
privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 359 din 21
aprilie 2006, texte de lege care au următorul conţinut:
- Art. 33 alin. (4): „Dacă
judecătorul-sindic stabileşte că debitorul este în stare de insolvenţă, îi va
respinge contestaţia şi va deschide, printr-o sentinţă, procedura generală,
situaţie în care un plan de reorganizare poate fi formulat numai de către
administratorul judiciar sau de către creditorii deţinând împreună sau separat
minimum 20% din valoarea masei credale şi numai dacă aceştia îşi exprimă
intenţia de a depune un plan în termenul prevăzut la art. 59 alin. (1),
respectiv la art. 60 alin. (2).";
- Art. 94: „(1) Următoarele
categorii de persoane vor putea propune un plan de reorganizare în condiţiile
de mai jos:
a) debitorul, cu aprobarea adunării generale a
acţionarilor/asociaţilor, în termen de 30 de zile de la afişarea tabelului
definitiv de creanţe, cu condiţia formulării, potrivit art. 28, a intenţiei de
reorganizare, dacă procedura a fost declanşată de acesta, şi potrivit art. 33
alin. (6), în cazul în care procedura a fost deschisă ca urmare a cererii unuia
sau a mai multor creditori;
b) administratorul judiciar, de la data desemnării
sale şi până la împlinirea unui termen de 30 de zile de la data afişării
tabelului definitiv de creanţe, cu condiţia să îşi fi manifestat această
intenţie până la votarea raportului prevăzut la art. 59 alin. (2);
c) unul sau mai mulţi creditori care şi-au anunţat
această intenţie până la votarea raportului prevăzut la art. 59 alin. (2),
deţinând împreună cel puţin 20% din valoarea totală a creanţelor cuprinse în
tabelul definitiv de creanţe, în termen de 30 de zile de la data afişării
tabelului definitiv de creanţe.
(2)La cererea oricărei părţi interesate,
judecătorul-sindic poate scurta, pentru motive temeinice, perioadele prevăzute
la alin. (1).
(3) Planul va putea
să prevadă fie restructurarea şi continuarea activităţii debitorului, fie
lichidarea unor bunuri din averea acestuia, fie o combinaţie a celor două
variante de reorganizare.
(4) Nu vor putea propune un plan de reorganizare
debitorul care, într-un interval de 5 ani
anteriori formulării cererilor introductive, a mai fost subiect al procedurii
instituite în baza prezentei legi şi nici debitorul care a fost condamnat
definitiv pentru falsificare sau pentru infracţiuni prevăzute în Legea nr.
21/1996 sau ai cărui administratori, directori şi/sau asociaţi au fost
condamnaţi definitiv pentru: bancrută frauduloasă, gestiune frauduloasă, abuz
de încredere, înşelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, infracţiuni de fals
ori infracţiuni prevăzute în Legea nr. 21/1996,
în ultimii 5 ani anteriori deschiderii procedurii.
(5)Nerespectarea termenelor prevăzute la alin. (1)
conduce la decăderea părţilor respective din dreptul de a depune un plan de
reorganizare şi, ca urmare, la trecerea, din dispoziţia judecătorului-sindic,
la faliment."
Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale
criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 53 referitoare
la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi şi în art. 135 alin.
(2) lit. a) privitor la libertatea comerţului şi concurenţa loială.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 33 alin. (4) din Legea
nr. 85/2006 s-a mai pronunţat, de exemplu, prin Decizia nr. 1.138/2007,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 31 din 16 ianuarie 2008, constatând netemeinicia criticilor
formulate. Astfel, Curtea a constatat că dispoziţiile criticate au în vedere,
de fapt, „doar interzicerea debitorului de a mai solicita reorganizarea
judiciară după ce anterior a contestat existenţa stării de insolvenţă, iar
contestaţia i-a fost respinsă. In legătură cu aceasta, Curtea a reţinut că
garantarea libertăţii economice trebuie să aibă loc, în mod egal, pentru toţi
cei care desfăşoară o activitate economică. Astfel, garantarea drepturilor
comercianţilor debitori nu poate aduce prejudicii drepturilor creditorilor.
Prin urmare, limitarea exerciţiului unor drepturi ale debitorilor care nu şi-au
exercitat voluntar obligaţiile de plată apare ca justificată cu prilejul
desfăşurării procedurii insolvenţei
ce urmăreşte tocmai acoperirea pasivului acestora prin satisfacerea creanţelor
creditorilor.
Restrângerea anumitor drepturi ale debitorului nu duce
însă la dispariţia totală a acelor drepturi. Astfel, debitorul are
posibilitatea de a opta între acceptarea soluţiei cu privire la deschiderea
procedurii insolvenţei şi propunerea unui plan de reorganizare sau contestarea
soluţiei de deschidere a procedurii insolvenţei, contestare care însă nu
trebuie să tindă spre o simplă tergiversare a cauzei. In plus, chiar dacă va fi
respinsă contestaţia, un plan de reorganizare va putea fi propus de
administratorul judiciar sau de către creditori. Astfel, Curtea observă că
legea pune la dispoziţie mai multe căi prin care debitorul îşi poate valorifica
drepturile sale, inclusiv prin exercitarea accesului liber la justiţie."
In ceea ce priveşte critica potrivit căreia art. 94
alin. (1) din Legea nr. 85/2006 nu cuprinde, alături de celelalte categorii ce
pot propune un plan de reorganizare, şi pe administratorul special, care
reprezintă interesele societăţii şi ale asociaţilor în situaţia în care
respectivei societăţi nu i s-a ridicat dreptul de administrare, Curtea constată
că aceasta nu reprezintă o veritabilă critică de neconstituţionalitate, ci
vizează în fapt o completare a legii. Insă, o atare operaţie excedează competenţei
Curţii Constituţionale, care, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea
nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire
la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse
controlului. Aşa fiind, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art.
94 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.
Referitor la pretinsa încălcare a obligaţiei
constituţionale a statului de a asigura libertatea comerţului şi protecţia
concurenţei loiale, împiedicând debitorul ajuns într-o situaţie mai favorabilă
de a-şi valorifica toţi factorii de producţie, prin instituirea unor termene în
care acesta poate propune un plan de reorganizare, sub sancţiunea decăderii,
Curtea reţine că, în această materie, ca, de altfel, oriunde legiuitorul a
condiţionat valorificarea unui drept de exercitarea sa în interiorul unui
anumit termen, nu s-a procedat în acest fel cu intenţia de a restrânge
drepturile constituţionale ale părţilor, ci, exclusiv, pentru a instaura un
climat de ordine, indispensabil, în vederea exercitării accesului liber la
justiţie, prevenind, astfel, abuzurile şi asigurând protecţia drepturilor şi
intereselor legitime ale celorlalte părţi. De altfel, Curtea a statuat în mod constant
că reglementarea de către legiuitor, în limitele competenţei ce i-a fost
conferită prin Constituţie, a condiţiilor de exercitare a unui drept -
subiectiv sau procesual -, inclusiv prin instituirea unor termene, nu
constituie o restrângere a exerciţiului acestuia, ci doar o modalitate
eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de
drepturi, în egală măsură ocrotite.
Aşa fiind, termenele instituite prin textul de lege
criticat au în vedere soluţionarea cu celeritate a procedurii declanşate în
temeiul Legii nr. 85/2006, în absenţa lor, planul de reorganizare putând fi
formulat oricând, fapt ce ar fi de natură a genera o stare de perpetuă
incertitudine cât priveşte raporturile juridice dintre părţi.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 94 alin. (1) din Legea nr. 85/2006
privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Paneuro Company" - S.R.L, din Târgu Mureş în Dosarul nr. 419/43/2007 al
Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia comercială, de contencios administrativ şi
fiscal.
2. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 alin. (4) şi art. 94 alin.
(2)-(5) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată
de acelaşi autor în acelaşi dosar.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 mai 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu