DECIZIE Nr.
504 din 29 mai 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 139 alin. (2) lit. b) din Legea nr.
8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 461 din 9 iulie 2007
Ion Predescu - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Tudorel Toader
- judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Irina Loredana Gulie - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 139 alin. (2) lit. b) din Legea nr.
8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, excepţie invocată de
Marcel Plămadă Ursache în Dosarul nr. 6.319/30/2006 (număr vechi 5.836/2006) al
Tribunalului Timiş - Secţia penală.
La apelul nominal răspunde reprezentantul părţii Silviu
Gheorghe Ţerescu, avocat, cu delegaţie la dosar. Lipsesc celelalte părţi.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Având cuvântul, reprezentantul părţii prezente solicită
admiterea excepţiei, arătând, în esenţă, că textul de lege criticat este
discriminatoriu, deoarece instituie posibilitatea acordării unei reparaţii
triple a prejudiciului cauzat titularului dreptului de autor, ca urmare a
folosirii fără drept a operei sale. Se susţine că prevederile legale criticate
derogă de la principiul constituţional al ocrotirii în mod egal a proprietăţii
private şi de la dreptul comun în materie, ceea ce contravine dispoziţiilor
constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) privind caracterul de stat de
drept, democratic şi social al României, art. 16 alin. (1) şi (2) referitoare
la egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, art. 23 alin. (12)
privitor la obligativitatea stabilirii şi aplicării pedepselor în condiţiile şi
în temeiul legii şi art. 44 alin. (2) teza întâi privind garantarea şi
ocrotirea în mod egal a proprietăţii private.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea
excepţiei ca neîntemeiată, arătând că textul de lege criticat reprezintă tocmai
consacrarea legală a principiului răspunderii civile delictuale, unde
funcţionează regula reparaţiei integrale a prejudiciului cauzat, spre deosebire
de situaţia unui debitor contractual, ţinut să răspundă doar pentru prejudiciul
previzibil la momentul încheierii contractului. Se mai arată că nu poate fi
reţinută invocarea încălcării dispoziţiilor art. 23 alin. (12) din Legea
fundamentală, având în vedere faptul că textul de lege criticat nu reglementează
o pedeapsă, ci o sancţiune de drept civil.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 7 februarie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 6.319/30/2006 (număr vechi 5.836/2006), Tribunalul Timiş - Secţia
penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor
art. 139 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi
drepturile conexe. Excepţia a fost ridicată de
Marcel Plămadă Ursache într-o cauză având ca obiect judecarea acţiunii penale
privind pe inculpaţii Silviu Gheorghe Ţerescu, Marcel Plămadă Ursache şi
Alexandru Ionuţ Neţoiu, trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de
reproducere şi comunicare publică a operelor sau a produselor purtătoare de
drepturi conexe, reproducerea şi difuzarea de opere şi înregistrări sonore ale
unui producător, infracţiuni reglementate de Legea nr. 8/1996.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, se susţine, în esenţă, că textul de lege criticat, instituind
posibilitatea instanţei de judecată de a acorda despăgubiri reprezentând
triplul sumei ce ar fi fost legal datorată pentru tipul de utilizare ce a făcut
obiectul faptei ilicite, derogă de la regula reparaţiei integrale a
prejudiciului cauzat. Se arată că în acest mod este încălcat principiul
constituţional al ocrotirii în mod egal a proprietăţii private, titularii
drepturilor de autor fiind privilegiaţi, printr-o „reparaţie triplă" a
prejudiciului cauzat.
Tribunalul Timiş - Secţia penală apreciază că textul de lege criticat contravine dispoziţiilor art.
16 alin. (1) şi ale art. 44 alin. (2) din Constituţie, deoarece derogă de la
dreptul comun în materie, respectiv de la regula reparaţiei integrale a
prejudiciului cauzat.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
invocarea încălcării dispoziţiilor art. 1 alin. (3) şi ale art. 23 alin. (12)
din Constituţie este inadmisibilă, deoarece autorul excepţiei nu relevă niciun
motiv de neconstituţionalitate în acest sens. Referitor la principiul
egalităţii în drepturi a cetăţenilor, se arată că acesta nu presupune
identitatea de tratament juridic în aplicarea unor măsuri, indiferent de natura
lor. De asemenea, este neîntemeiată şi invocarea dispoziţiilor art. 44 alin.
(2) teza întâi din Constituţie, deoarece textul de lege criticat instituie o
garanţie pentru victima prejudiciului, în condiţiile în care este foarte
dificil de apreciat întinderea întregului prejudiciu
cauzat titularului dreptului de autor sau al drepturilor conexe.
Avocatul Poporului apreciază
că textele de lege criticate sunt constituţionale, deoarece posibilitatea
obligării autorului faptei ilicite la restituirea atât a foloaselor
nerealizate, cât şi a beneficiilor realizate pe nedrept are în vedere
câştigurile foarte mari obţinute prin comercializarea sau folosirea fără drept
a unor creaţii intelectuale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul acesteia îl constituie prevederile art. 139
alin. (2) lit. b) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 60 din 26 martie 1996. Art. 139 din Legea
nr. 8/1996 a fost modificat prin art. I pct. 62 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 123/2005, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 843
din 19 septembrie 2005, aprobată prin Legea nr. 329/2006, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 657 din 31 iulie 2006, şi are următorul conţinut:
„(2) La stabilirea despăgubirilor instanţa de
judecată ia în considerare: (...) b) fie acordarea de despăgubiri reprezentând
triplul sumelor care ar fi fost legal datorate pentru tipul de utilizare ce a
făcut obiectul faptei ilicite, în cazul în care nu se pot aplica criteriile
menţionate la lit. a)."
Autorul excepţiei invocă
încălcarea dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) privind
caracterul de stat de drept, democratic şi social al României, art. 16 alin.
(1) şi (2) referitoare la egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice,
art. 23 alin. (12) privitor la obligativitatea stabilirii şi aplicării
pedepselor în condiţiile şi în temeiul legii şi art. 44 alin. (2) teza întâi
privind garantarea şi ocrotirea în mod egal a proprietăţii private.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată următoarele:
Prevederile art. 139 alin. (2) lit. b) din Legea nr.
8/1996 sunt cuprinse în Capitolul III - Măsuri de
protecţie, proceduri şi sancţiuni şi se referă la
posibilitatea titularilor drepturilor de autor şi ai drepturilor conexe de a
solicita instanţelor de judecată sau altor organisme competente constatarea
încălcării drepturilor recunoscute prin prezenta lege şi repararea
prejudiciului cauzat.
Textul de lege criticat instituie o sancţiune civilă,
şi anume obligarea la repararea pagubei produse ca urmare a încălcării unui
drept de autor sau a unor drepturi conexe, protejate prin lege, în deplină
concordanţă cu principiul constituţional al garantării şi ocrotirii dreptului
de proprietate privată, ce include şi proprietatea intelectuală.
Contrar susţinerilor autorului
excepţiei, posibilitatea acordării de către instanţa de judecată a unei
despăgubiri reprezentând triplul sumei ce ar fi fost legal datorată pentru
tipul de utilizare ce a făcut obiect al faptei ilicite reprezintă chiar
transpunerea legală a dreptului comun în materia răspunderii civile delictuale,
respectiv regula răspunderii pentru fapta ilicită cauzatoare de prejudicii,
atât pentru pagubele previzibile, cât şi pentru cele neprevizibile. Autorul
faptei ilicite nu este în situaţia unui debitor contractual, ţinut să răspundă
numai pentru prejudiciul cauzat.
De altfel, opţiunea legiuitorului de a institui
posibilitatea acordării unui cuantum al despăgubirii echivalent cu triplul
sumei ce ar fi fost legal datorată pentru utilizarea fără drept a operelor
purtătoare de drepturi de autor sau de drepturi conexe nu poate fi calificată
ca o măsură arbitrară. Această posibilitate reprezintă doar alternativa pentru
instanţa de judecată, aplicabilă doar în cazul în care nu se pot lua în
considerare criteriile stabilite prin art. 139 alin. (2) lit. a) din acelaşi
act normativ, respectiv consecinţele economice negative, în special câştigul
nerealizat, foloasele patrimoniale realizate pe nedrept de făptuitor sau
daunele morale cauzate titularului dreptului.
In legătură cu invocarea dispoziţiilor art. 16 alin.
(1) şi (2) din Constituţie, se constată că textul de lege criticat nu aduce
atingere principiului constituţional al egalităţii în drepturi, întrucât se
aplică tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale,
fără nicio discriminare pe criterii arbitrare.
Pentru considerentele de mai sus, Curtea constată că în
cauză nu se poate reţine încălcarea dispoziţiilor constituţionale cuprinse în
art. 1 alin. (3) referitoare la caracterul de stat de drept, democratic şi
social al României.
In ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor art. 23
alin. (12) privitoare la obligativitatea stabilirii şi aplicării pedepselor în
condiţiile şi în temeiul legii, Curtea constată că acestea nu sunt incidente în
cauză, având în vedere că textul de lege criticat nu instituie o pedeapsă sau o
amendă penală, ci o sancţiune civilă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 139 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul
de autor şi drepturile conexe, excepţie invocată de Marcel Plămadă Ursache în
Dosarul nr. 6.319/30/2006 (număr vechi 5.836/2006) al Tribunalului Timiş -
Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 mai 2007.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Irina Loredana Gulie