DECIZIE Nr. 50
din 14 ianuarie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. I pct. 1 din Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 212/2008 pentru modificarea si completarea Legii nr. 146/1997
privind taxele judiciare de timbru si ale art. 2 alin. (1 1) din Legea nr.
146/1997 privind taxele judiciare de timbru
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 219 din 8 aprilie 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga - procuror
Fabian Niculae -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 1 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 212/2008 pentru
modificarea şi completarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de
timbru şi ale art. 2 alin. (11) din Legea nr. 146/1997 privind
taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Costică
Constanda şi Maria Constanda în Dosarul nr. 8.052/3/2009 al Tribunalului
Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.
La apelul nominal răspunde pentru autorii
excepţiei domnul avocat Traian Briciu, iar pentru Societatea
Comercială „Raptis-Kavouras" răspund domnii avocaţi Valeriu
Stoica şi Florentin Ţucă.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul autorilor excepţiei de
neconstituţionalitate solicită admiterea acesteia, în timp ce
reprezentanţii celeilalte părţi solicită respingerea
acesteia, fiecare parte aducând argumente în sprijinul solicitărilor lor.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 21 mai 2009, pronunţată
în Dosarul nr. 8.052/3/2009, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a
civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 1 din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 212/2008 pentru modificarea şi
completarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi ale
art. 2 alin. (11) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de
timbru.
Excepţia a fost ridicată de Costică
Constanda şi Maria Constanda într-o cauză având ca obiect o
acţiune în constatare - pretenţii.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorii arată
că, în conformitate cu dispoziţiile legale criticate, calcularea unei
taxe judiciare de timbru în mod progresiv, în raport cu valoarea cererii, se
aplică în mod corespunzător şi cererilor privind declararea
nulităţii, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui actjuridic
patrimonial, chiar dacă nu se solicită şi repunerea părţilor
în situaţia anterioară, precum şi cererilor privind constatarea
existenţei sau inexistenţei unui drept patrimonial. Dispoziţiile
legale criticate încalcă prevederile art. 115 alin. (4) şi (6) din
Constituţie, potrivit cărora Guvernul poate adopta ordonanţe de
urgenţă numai în situaţii extraordinare a căror
reglementare nu poate fi „anulată", având obligaţia de a motiva
urgenţa în cuprinsul acesteia.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a
civilă consideră că
dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, încălcând
dispoziţiile Constituţiei, respectiv art. 115 alin. (4) şi (6)
şi art. 21 alin. (3). Art. I pct. 1 din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 212/2008 nu respectă condiţiile de
constituţionalitate extrinsecă, intervenind în domenii de reglementare
excluse ordonanţelor de urgenţă şi adoptând măsuri
care nu justifică urgenţa, definită constituţional prin
condiţia de a interveni numai în situaţii extraordinare a căror
reglementare nu poate fi amânată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. In opinia
sa, prevederile legale criticate sunt în concordanţă cu prevederile
constituţionale ale art. 135 alin. (2) lit. b). Instituirea de taxe
şi cauţiuni în legătură cu procedurile judiciare reprezintă
un atribut exclusiv al legiuitorului, pe care acesta îl exercită în
considerarea unor situaţii concrete în care se impune stabilirea în
sarcina părţilor din proces a unor obligaţii fiscale în cazul
taxelor judiciare de timbru şi al timbrului judiciar.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat
punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie prevederile art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă
a Guvernului nr. 212/2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr.
146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 837 din 12 decembrie 2008, şi ale art.
2 alin. (11) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de
timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din
29 iulie 1997, prevederi ce au următorul conţinut:
- Art. I pct. 1 din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 212/2008: „La articolul 2, după
alineatul (1) se introduce un nou alineat, alineatul (11), cu următorul
cuprins:
«(11) Dispoziţiile alin. (1) se
aplică în mod corespunzător şi cererilor privind declararea
nulităţii, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui act
juridic patrimonial, chiar dacă nu se solicită şi repunerea
părţilor în situaţia anterioară, precum şi cererilor
privind constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept
patrimonial.»";
- Art. 2 alin. (11) din Legea nr. 146/1997: „Dispoziţiile
alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi cererilor privind
declararea nulităţii, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui
actjuridic patrimonial, chiar dacă nu se solicită şi repunerea
părţilor în situaţia anterioară, precum şi cererilor
privind constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept
patrimonial."
Examinând excepţia, Curtea constată că,
ulterior sesizării Curţii, dispoziţiile legale criticate au
suferit modificări prin Legea nr. 276/2009, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 13 iulie 2009. Curtea constată
că legiuitorul a preluat, în mare parte, soluţia legislativă din
vechea reglementare, astfel încât, în conformitate cu jurisprudenţa sa
constantă în astfel de cazuri, Curtea va analiza dispoziţiile legale
astfel cum au fost modificate.
Aşadar, obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. I pct. 1 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 212/2008 pentru
modificarea şi completarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de
timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 837 din
12 decembrie 2008, aprobată cu modificări şi completări
prin Legea nr. 276/2009, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 482 din 13 iulie 2009, şi ale art. 2 alin. (11) din Legea
nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificările
şi completările ulterioare, prevederi ce au următorul
conţinut:
- Art. I pct. 1 din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 212/2008: „La articolul I punctul 1,
alineatul (11) al articolului 2 se modifică şi va avea următorul
cuprins:
«(11) Dispoziţiile alin. (1) se
aplică în mod corespunzător şi cererilor privind declararea
nulităţii, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui actjuridic
patrimonial, precum şi cererilor privind constatarea existenţei sau
inexistenţei unui drept patrimonial; cererea privind repunerea
părţilor în situaţia anterioară este scutită de
taxă de timbru dacă este accesorie cererii privind declararea
nulităţii, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea actului juridic
patrimonial.»";
- Art. 2 alin. (11) din Legea nr. 146/1997: „Dispoziţiile
alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi cererilor privind
declararea nulităţii, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui
act juridic patrimonial, precum şi cererilor privind constatarea existenţei
sau inexistenţei unui drept patrimonial; cererea privind repunerea
părţilor în situaţia anterioară este scutită de
taxă de timbru dacă este accesorie cererii privind declararea
nulităţii, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea actului juridic
patrimonial."
In opinia autorului excepţiei de
neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin
dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 alin. (1), (2)
şi (3) privind liberul acces la justiţie şi în art. 115 alin.
(4) şi (6) cu privire la delegarea legislativă din Constituţie.
In ceea ce priveşte criticile referitoare la
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 212/2008, prin raportare
la art. 115 alin. (4) din Constituţie, Curtea constată că
Guvernul a justificat, în nota de fundamentare, urgenţa ce permite
adoptarea unor astfel de măsuri pe calea unei ordonanţe de
urgenţă.
Referitor la încălcarea prevederilor art. 115
alin. (6) din Constituţie Curtea constată că Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 212/2008 nu afectează drepturile,
libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie.
Cu privire la sensul juridic al verbului „a afecta", Curtea a făcut
unele precizări prin Decizia nr. 1.189 din 6 noiembrie 2008,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 787 din 25
noiembrie 2008. De asemenea, prin aceeaşi decizie, Curtea a mai
reţinut că din interpretarea textului constituţional se poate
deduce că interdicţia adoptării de ordonanţe de
urgenţă este totală şi necondiţionată atunci când
menţionează că „nu pot fi adoptate în domeniul legilor
constituţionale" şi că „nu pot viza măsuri de trecere
silită a unor bunuri în proprietate publică". In celelalte
domenii prevăzute de text, ordonanţele de urgenţă nu pot fi
adoptate dacă „afectează", dacă au consecinţe
negative, dar, în schimb, pot fi adoptate dacă, prin reglementările
pe care le conţin, au consecinţe pozitive în domeniile în care
intervin.
Cu privire la dispoziţiile art. 2 alin. (11)
din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, Curtea constată
că asupra acestor dispoziţii s-a mai pronunţat, prin raportare
la critici similare, prin Decizia nr. 1.587 din 19 noiembrie 2009. Cu acel
prilej, Curtea a statuat că, în cazul drepturilor patrimoniale şi al
actelor juridice patrimoniale, acţiunile în constatare sau cererile în anulare,
rezoluţiune sau reziliere au caracterul unei acţiuni în realizarea
dreptului, întrucât tind la readucerea în patrimoniul reclamantului a unui bun
evaluabil în bani. Or, apare ca fiind pe deplin justificată soluţia
adoptată de legiuitor în cuprinsul dispoziţiilor art. 2 alin. (11)
din lege în materia timbrării unor astfel de acţiuni cu o taxă
calculată în funcţie de valoarea bunului, tocmai în scopul
instituirii unui tratament juridic identic cu cel aplicabil acţiunilor sau
cererilor evaluabile în bani, reglementat de prevederile art. 2 alin. (1).
Aşa fiind, pentru acţiunile reglementate în
ipoteza normei juridice criticate, indiferent dacă se solicită sau
nu, distinct, repunerea părţilor în situaţia anterioară,
taxarea acţiunii se va face la valoarea bunului, în vreme ce taxa cu
valoare fixă urmează a fi datorată numai în cazul
acţiunilor care au ca obiect drepturi, respectiv acte juridice
nepatrimoniale.
Accesul liber la justiţie nu înseamnă
gratuitate. Nicio dispoziţie constituţională nu interzice
stabilirea taxelor de timbru în justiţie, fiind justificat ca persoanele
care se adresează autorităţilor judecătoreşti să
contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de
justiţie. Regula este cea a timbrării acţiunilor în
justiţie, excepţiile fiind posibile numai în măsura în care sunt
stabilite de legiuitor. Cheltuielile ocazionate de realizarea actului de
justiţie sunt cheltuieli publice, la a căror acoperire, potrivit art.
56 din Constituţie, cetăţenii sunt obligaţi să
contribuie prin impozite şi taxe, stabilite în condiţiile legii.
Atât obligaţia de plată a taxelor judiciare,
cât şi excepţiile stabilite de lege se aplică deopotrivă
tuturor cetăţenilor aflaţi în situaţii identice, precum
şi tuturor litigiilor de aceeaşi natură, neexistând
discriminări sau privilegii contrare prevederilor art. 16 alin. (1)
şi (2) din Constituţie.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură
a determina reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii
Constituţionale, argumentarea şi soluţia reţinute în
decizia de mai sus îşi menţin valabilitatea şi în prezenta
cauză.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al
art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 1 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 212/2008 pentru
modificarea şi completarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de
timbru şi ale art. 2 alin. (11) din Legea nr. 146/1997 privind
taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Costică
Constanda şi Maria Constanda în Dosarul nr. 8.052/3/2009 al Tribunalului
Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.'
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 14 ianuarie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae