DECIZIE Nr. 5
din 15 ianuarie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 55 alin. (2) lit. a) si alin. (3)
lit. b) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul
strainilor in Romania
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 92 din 6 februarie 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă -
procuror
Claudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor „art. 55 alin. (1) lit. a) şi alin. (2)
lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul
străinilor în România", excepţie ridicată de Liu Aiyan în Dosarul nr.
10.255/2/2006 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios
administrativ şi fiscal, cauză înregistrată la Curtea Constituţională sub nr.
1.021 D/2007.
La apelul nominal răspunde
personal autorul excepţiei, însoţit de traducătorul de limba chineză, dl. Ioan
Budura, lipsind cealaltă parte, faţă de care procedura de citare a fost legal
îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.121
D/2007 având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor „art.
55 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind
regimul străinilor în România", excepţie ridicată de Liu Xiaomao în Dosarul nr. 9.277/2/2006 al instanţei de
judecată menţionate mai sus.
La apelul nominal răspunde personal autorul excepţiei,
însoţit de acelaşi interpret de limba chineză, dl. Ioan Budura, lipsind
cealaltă parte, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea dispune a se face apelul
şi în Dosarul nr. 1.283D/2007 având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor „art. 55 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) lit. a) din Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în
România", excepţie ridicată de Luo Caijun în Dosarul nr. 10.262/2/2006 al
aceleiaşi instanţe de judecată.
La apelul nominal se constată prezenţa autorului
excepţiei, însoţit de interpretul de limba chineză, dl. Ioan Budura, lipsind
cealaltă parte, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere identitatea parţială dintre
obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele
susmenţionate, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.
Autorii excepţiilor, prin traducător, sunt de acord cu
conexarea dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public este, de asemenea, de
acord cu conexarea dosarelor.
Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 1.283D/2007 şi nr. 1.121 D/2007 la Dosarul nr. 1.021 D/2007, care a fost primul
înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul părţilor prezente pentru a-şi exprima susţinerile în legătură
cu excepţia de neconstituţionalitate. Prin intermediul interpretului, aceştia
pun concluzii de admitere a excepţiei, formulând în acest sens susţineri
asemănătoare referitoare la caracterul incomplet al ordonanţei criticate. In
opinia lor, actul normativ criticat nu protejează suficient dreptul de
proprietate al străinilor care au realizat investiţii în timpul şederii legale
în România, aceştia fiind în situaţia de a le pierde prin executarea
dispoziţiilor de părăsire a teritoriului ţării.
Având cuvântul asupra excepţiei, reprezentantul
Ministerului Public pune concluzii de respingere a acesteia ca neîntemeiată,
susţinând că textele de lege criticate nu aduc atingere dreptului de
proprietate, fiind pe deplin justificate în situaţiile în care ele
reglementează condiţiile de prelungire a dreptului de şedere în România pentru
desfăşurarea de activităţi comerciale. Totodată, menţionează că susţinerile
formulate de autorii excepţiei evocă situaţii de fapt specifice speţelor ce
urmează a fi soluţionate de instanţa de judecată, şi nu de Curtea
Constituţională, astfel că acestea nu sunt relevante în cauză.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin încheierile din 2 mai 2007, 25 aprilie 2007 şi 30
mai 2007, pronunţate în dosarele nr. 10.255/2/2006, nr. 9.277/2/2006 şi nr. 10.262/2/2006, Curtea de Apel Bucureşti -
Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor „art. 55
alin. (1) lit. a) şi alin. (2) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România", respectiv a
dispoziţiilor „art. 55 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România". Excepţiile au fost ridicate de Liu Aiyan, Liu Xiaomao şi Luo Caijun
în cauze de contencios administrativ având ca obiect anularea unor dispoziţii
de părăsire a teritoriului României emise de Autoritatea pentru străini (în
prezent Oficiul Român pentru Imigrări).
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate având un conţinut asemănător, se
susţine că dispoziţiile „art. 55 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) lit. a) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002" contravin art. 44 alin.
(1) şi (2) din Constituţie, coroborate cu prevederile art. 1 paragraful 1 din
Protocolul nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, art. 14 din convenţie şi ale art. 1 paragraful 1 din
Protocolul nr. 12 la aceeaşi convenţie, „precum şi a jurisprudenţei Curţii
Europene a Drepturilor Omului în materie, care instituie şi garantează dreptul
de proprietate privată şi dreptul persoanei la nediscriminare. In acest sens,
se arată că „prin refuzul de a li se prelungi dreptul de şedere temporară
cetăţenilor străini care nu îndeplinesc cumulativ condiţiile generale şi cele
speciale, în funcţie de scopul şederii" şi „pentru un motiv insuficient
probat", şi emiterea, în consecinţă, a unei dispoziţii de părăsire a
teritoriului României, „se limitează excesiv şi discriminatoriu dreptul
constituţional de proprietate al acestora". Măsura dispusă încalcă, de
asemenea, şi principiul proporţionalităţii, consacrat în jurisprudenţa Curţii
Europene a Drepturilor Omului, şi, întrucât condiţiile legale criticate privesc
doar pe cetăţenii străini, sunt apreciate de autorii excepţiei ca fiind
discriminatorii.
Autorii excepţiei consideră că textele de lege
criticate nu îndeplinesc criteriul de calitate prevăzut de Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în sensul de a fi
suficient de accesibile şi precise încât să înlăture orice risc de arbitrariu.
De asemenea, susţin că „nu este obiectiv posibil ca realizarea unei investiţii să corespundă ad litteram unui plan de afaceri
iniţial", în condiţiile în care, din cauze independente de voinţa
străinului, legate de obţinerea formalităţilor necesare, investiţia începe a se
derula dupa o perioadă mare de timp de la proiectarea acelui plan de afaceri,
iar piaţa afacerilor este într-o continuă transformare.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit dispoziţiilor art.30 alin.(1) din Legea
nr.47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile art.
55 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 194/2002 nu contravin dispoziţiilor art. 44 din Constituţie şi actelor
internaţionale invocate. Totodată, sunt invocate numeroase decizii, cum ar fi
Decizia nr. 443/2006, Decizia nr. 205/2007 şi nr. 341/2007, prin care Curtea
Constituţională s-a pronunţat deja cu privire la constituţionalitatea textelor
de lege criticate.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile art. 55 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) lit. a) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 sunt constituţionale. Condiţiile cerute
străinului pentru prelungirea dreptului de şedere în vederea desfăşurării de
activităţi comerciale se circumscriu scopului pentru care fiecare categorie de
străini nominalizată de lege solicită prelungirea dreptului de şedere temporară
în România şi se justifică prin însuşi interesul pretins de solicitantul
dreptului.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele
întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile autorilor excepţiei, concluziile
procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art.1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum
a fost formulat, îl constituie dispoziţiile „art. 55 alin. (1) lit. a) şi alin.
(2) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul
străinilor în România", republicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 201 din 8 martie
2004. Anterior sesizării Curţii Constituţionale cu soluţionarea prezentei
excepţii, prin art. I pct. 42
din Legea nr. 56/2007 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 26 martie 2007, textele iniţial criticate au fost
parţial modificate, astfel încât soluţiile legislative conţinute de acestea se
regăsesc în prezent în art. 55 alin. (2) lit. a) şi alin. (3) lit. b) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002. Dispoziţiile de lege criticate
au următorul cuprins:
Art. 55 alin. (2) lit. a) şi alin. (3) lit. b) -
Prelungirea dreptului de şedere pentru desfăşurarea de activităţi comerciale: „(2)
Prelungirile ulterioare ale dreptului de şedere temporară se pot acorda dacă
străinul îndeplineşte următoarele condiţii: a) activitatea societăţii
comerciale se desfăşoară în conformitate cu planul de afaceri. (...)
(3) Dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute în
prezentul articol se face cu următoarele documente: (...)
b) documentele care atestă că activitatea se
desfăşoară în conformitate cu planul de afaceri."
Autorii excepţiei consideră că textele de lege
menţionate încalcă prevederile art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie,
coroborate cu prevederile art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, norme
referitoare la dreptul de proprietate, precum şi art. 14 din convenţie şi ale
art. 1 paragraful 1 din Protocolul nr. 12 la aceeaşi convenţie, texte prin care
se interzice discriminarea.
Examinând dispoziţiile legale criticate, raportate la
prevederile din Legea fundamentală şi din instrumentele
juridice internaţionale invocate, Curtea
Constituţională constată că excepţia de neconstituţionalitate nu este
întemeiată.
Astfel, Curtea constată că, prin Decizia nr. 341 din 3
aprilie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 298 din 4 mai 2007, instanţa
de contencios a soluţionat o excepţie de neconstituţionalitate identică,
stabilind, pentru argumentele acolo expuse, că prevederile art. 55 alin. (2)
lit. a) şi ale alin. (3) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
194/2002 nu contravin normelor constituţionale şi convenţionale referitoare la
dreptul de proprietate şi la principiul nediscriminării.
Având în vedere identitatea dintre prezenta excepţie de
neconstituţionalitate şi cea soluţionată prin decizia mai sus menţionată,
soluţia şi considerentele acolo reţinute se impun a fi menţinute şi în acest
dosar.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 55 alin. (2) lit. a) şi alin. (3) lit. b) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România,
excepţie ridicată de Liu Aiyan, Liu Xiaomao şi Luo Caijun în dosarele nr.
10.255/2/2006, nr. 9.277/2/2006 şi nr. 10.262/2/2006 ale Curţii de Apel
Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 ianuarie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi