DECIZIE Nr.
497 din 29 mai 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1, art. 7, art. 8 si art. 9 din
Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plata
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 423 din 25 iunie 2007
Ion Predescu -
preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, 7, 8 şi 9 din Ordonanţa
Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Vilcart" - S.R.L. din Călimăneşti în Dosarul nr.
6.561/90/2006 al Tribunalului Vâlcea - Secţia comercială şi contencios
administrativ-fiscal.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Ministerul Public pune concluzii de respingere a
excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, referindu-se la
jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 18 ianuarie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 6.561/90/2006, Tribunalul Vâlcea - Secţia comercială şi
contencios administrativ-fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, 7, 8 şi 9 din Ordonanţa
Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de plată, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Vilcart" - S.R.L. din Călimăneşti în
dosarul menţionat.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textele de lege criticate încalcă dreptul
la un proces echitabil prin „crearea la îndemâna uneia dintre părţi a
posibilităţii de a obţine o hotărâre judecătorească executorie, fără ca cealaltă parte să fie citată şi
fără să existe măcar garanţia legalităţii soluţiei şi a echităţii procesului
civil". Totodată, se apreciază că din interpretarea dispoziţiilor legale
criticate „reiese fără echivoc faptul că părţii nu i se asigură în cadrul
acestei proceduri speciale o cale de atac eficientă şi legală, care să
garanteze un control jurisdicţional adecvat".
Tribunalul Vâlcea - Secţia comercială şi contencios
administrativ-fiscal apreciază că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că, prin mai multe decizii,
Curtea Constituţională s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii aceloraşi
prevederi legale.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, referindu-se şi la
jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale în această materie.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Invocă şi jurisprudenţa
Curţii Constituţionale referitoare la aceleaşi prevederi legale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate ridicată.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 1, 7, 8 şi 9 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001
privind procedura somaţiei de plată, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 422
din 30 iulie 2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 295/2002, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 5 iunie 2002, cu modificările şi completările
ulterioare.
Textele legale ce fac obiectul excepţiei au următorul
conţinut:
- Art. 1: „(1) Procedura
somaţiei de plată se desfăşoară, la cererea creditorului, în scopul realizării
de bunăvoie sau prin executare silită a creanţelor certe, lichide şi exigibile
ce reprezintă obligaţii de plata a unor sume de bani, asumate prin contract
constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament
sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege
şi care atestă drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii,
lucrări sau orice alte prestaţii.
(2) Suma ce reprezintă obligaţia prevăzută la alin.
(1), precum şi dobânzile, majorările sau penalităţile datorate potrivit legii
se actualizează în raport cu rata inflaţiei aplicabilă la data plăţii
efective.";
- Art. 7: „Ordonanţa prin care judecătorul a respins cererea creditorului
este irevocabilă. In acest caz, precum şi în cazul în care prin ordonanţă
cererea sa a fost admisă în parte, creditorul poate introduce cerere de chemare
în judecată potrivit dreptului comun.";
- Art. 8: „(1) Impotriva ordonanţei prevăzute la art. 6 alin. (2) debitorul
poate formula cererea în anulare, în termen de 10 zile de la data înmânării sau
comunicării acesteia.
(2) Cererea în anulare se soluţionează de către
instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă.
(3) Abrogat.
(4) Dacă instanţa învestită admite cererea în
anulare, aceasta va anula ordonanţa, pronunţând o hotărâre irevocabilă.
Prevederile art. 7 se aplică în mod corespunzător.
(5) Hotărârea prin care a fost respinsă cererea în
anulare este irevocabilă.";
- Art. 9: „(1) Ordonanţa de admitere în tot sau în parte a cererii creditorului,
împotriva căreia nu a fost introdusă cerere în anulare potrivit art. 8, este
irevocabilă.
(2) La cererea creditorului ordonanţa prevăzută la
alin. (1) sau, după caz, ordonanţa împotriva căreia a fost introdusă cererea în
anulare prevăzută la art. 8, care însă a fost respinsă prin hotărâre rămasă
irevocabilă prin nerecurare ori prin respingerea recursului, va fi învestită cu
formulă executorie, potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă. Astfel
învestită, ordonanţa constituie titlu executoriu, care se eliberează
creditorului. Totodată titlul, în copie, se comunică şi debitorului."
Prevederile constituţionale invocate în susţinerea
excepţiei sunt cele ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces
echitabil şi cele ale art. 129 referitoare la folosirea căilor de atac.
Totodată, sunt invocate şi prevederile art. 6 paragraful 1 teza întâi din
Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale,
care se referă la dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
se constată că Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de
plată a mai fost supusă controlului de constituţionalitate în numeroase
rânduri, atât în ansamblul ei, cât şi prin examinarea separată a dispoziţiilor
sale, prin raportare la aceleaşi norme constituţionale invocate şi în prezenta
cauză.
Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 219 din 21 aprilie
2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 468 din 2 iunie 2005, Decizia nr. 497 din 29
septembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.003 din 11 noiembrie 2005, Decizia
nr. 101 din 13 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 174 din 13
martie 2007, şi Decizia nr. 158 din 27 februarie 2007, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 188 din 19 martie 2007, Curtea a statuat, pentru considerentele
acolo reţinute, că prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 în ansamblul
său, respectiv normele criticate în prezenta cauză, nu încalcă dreptul la un
proces echitabil şi nici normele constituţionale referitoare la căile de atac.
Intrucât nu au intervenit elemente noi de natură a
modifica jurisprudenţa Curţii în materie, soluţia şi considerentele ce au stat
la baza deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în această cauză.
Curtea mai constată că este neîntemeiată susţinerea
potrivit căreia textele legale ce fac obiectul excepţiei încalcă normele
constituţionale şi convenţionale invocate, prin „crearea la îndemâna uneia
dintre părţi a posibilităţii de a obţine o hotărâre judecătorească executorie,
fără ca cealaltă parte să fie citată şi fără să existe măcar garanţia
legalităţii soluţiei şi a echităţii procesului civil". Aceasta întrucât,
potrivit art. 4 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001, „în toate
cazurile, pentru soluţionarea cererii, judecătorul dispune citarea părţilor,
potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă referitoare la pricinile
urgente, pentru explicaţii şi lămuriri, precum şi pentru a stărui în efectuarea
plăţii sumei datorate de debitor ori pentru înţelegerea părţilor asupra
modalităţilor de plată".
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146
lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 1, 7, 8 şi 9 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind
procedura somaţiei de plată, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Vilcart" - S.R.L. din Călimăneşti în Dosarul nr. 6.561/90/2006 al
Tribunalului Vâlcea - Secţia comercială şi contencios administrativ-fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 mai 2007.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Marieta Safta