DECIZIE Nr.
497 din 8 iunie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 14 lit. c) si art. 26 alin. (2) din
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor
pretioase, aliajelor acestora si pietrelor pretioase in Romania
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL
OFICIAL NR. 589 din 7 iulie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor -
judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Gabriela Dragomirescu -
magistrat-asistent şef
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 lit. c) şi art. 26 alin. (2) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor
preţioase, aliajelor acestora şi pietrelor preţioase în România, excepţie
ridicată de Silvia Adriana Juvara şi Mircea Casassovici în Dosarul nr.
22.653/2/2005 (nr. vechi 2.362/2005) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a
IV-a civilă.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 30 mai
2006 şi au fost consemnate în încheierea de la acea dată, cînd Curtea, având
nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la 6 iunie 2006 şi apoi,
având în vedere imposibilitatea întrunirii completului, pentru data de 8 iunie
2006.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 2 februarie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 22.653/2/2005 (nr. vechi 2.362/2005), Curtea de Apel Bucureşti -
Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 lit. c) şi art. 26 alin. (2) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor
preţioase, aliajelor acestora şi pietrelor preţioase în România. Excepţia a
fost ridicată de Silvia Adriana Juvara şi Mircea Casassovici în cadrul
recursului prin care se solicită modificarea în parte a unei sentinţe civile,
în sensul obligării Băncii Naţionale a României la plata contravalorii
bijuteriilor şi monedelor confiscate abuziv.
In motivarea excepţiei
de neconstituţionalitate se susţin următoarele:
- art. 14 lit. c) din ordonanţă instituie monopolul
Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor asupra efectuării
expertizelor judiciare privind metale şi pietre preţioase, ceea ce încalcă art.
21 alin. (3) din Constituţie, referitor la garantarea unui proces echitabil,
„în sensul că reclamantul într-un proces de revendicare a unor obiecte de aur,
care doreşte să evalueze despăgubirile, nu poate să beneficieze de un expert independent,
persoană privată, ci este obligat să apeleze la o singură instituţie şi aceea
de stat". Mai mult, această instituţie nu „ţine seama de necesitatea
stabilirii valorii reale a obiectelor expertizate", ci calculează doar „valoarea gramului de aur
fin, după singurul criteriu al cantităţii". Consideră că este încălcat şi
art. 16 alin. (1) din Constituţie, privind principiul egalităţii părţilor în
faţa legii, întrucât în proces statul este reprezentat de Banca Naţională a
României, aşadar „nu un expert imparţial". Acelaşi principiu este încălcat
şi prin faptul că Ministerul Finanţelor Publice, care este persoană interesată,
fiind plătitorul despăgubirilor, precum şi Banca Naţională a României stabilesc
normele interne de funcţionare a Autorităţii Naţionale pentru Protecţia
Consumatorilor şi tarifele practicate de aceasta;
- art. 26 alin. (2) din ordonanţă, potrivit căruia
pentru metalele şi pietrele preţioase preluate abuziv, care nu se mai regăsesc
în natură, se acordă despăgubiri în limitele şi condiţiile stabilite prin
normele de aplicare a ordonanţei, emise de Ministerul Finanţelor Publice şi de
Banca Naţională a României, este contrar, în ordinea invocării lor, art. 108
alin. (2), art. 115 alin. (1) şi (2) şi art. 44 alin. (1) teza întâi din
Constituţie. Astfel, încălcarea art. 108 alin. (2) constă în aceea că,
„permiţând Guvernului să legifereze în domeniu, prin stabilirea «condiţiilor şi
limitelor» despăgubirilor", Parlamentul „a făcut posibilă adoptarea unor
norme metodologice care nu se limitează la organizarea executării legii, ci
legiferează ele însele". Art. 115 alin. (1) şi (2) este încălcat, întrucât
„s-a dat, în mod efectiv, dar în afara procedurii constituţionale, «delegare
legislativă» Guvernului de a legifera pe cale de hotărâre (nu de
ordonanţă!)" condiţiile şi limitele despăgubirii. Art. 44 din Constituţie,
care garantează dreptul de proprietate şi dreptul la justă despăgubire în cazul
exproprierilor, a fost încălcat pentru că „în cazul obiectelor din metale
preţioase, când acestea au valoare numismatică sau artistică, nu există nici o
justificare rezonabilă pentru acordarea de despăgubiri exclusiv «la gramaj»,
deoarece acestea riscă să fie mult inferioare valorii reale a obiectelor".
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este
neîntemeiată. Astfel, se arată că prevederile art. 14 din ordonanţă nu
contravin art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât „efectuarea expertizelor
de către Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor creează
premisele respectării egalităţii tuturor cetăţenilor", iar faptul că
aceasta este autoritate de stat nu aduce atingere „obiectivitătii expertizelor
şi nici nu afectează dreptul la un proces echitabil". Neîntemeiată este şi
susţinerea privind încălcarea art. 44 din Constituţie, întrucât legiuitorul a
prevăzut că se acordă despăgubiri doar în situaţia inexistenţei în natură a
obiectelor din metale sau din pietre preţioase şi în legătură cu care o
eventuală expertizare pentru stabilirea valorii artistice sau numismatice s-ar
putea efectua numai ipotetic, cu posibilitatea unor evaluări eronate,
subiective şi fără suport material.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate a art. 14 lit. c) şi art. 26 alin. (2) din
ordonanţa criticată este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa Curţii
Constituţionale referitoare la înţelesul noţiunii de „organizare a legii" din cuprinsul
art. 108 alin. (2) din Constituţie, precum şi respectarea celorlalte dispoziţii
din Constituţie invocate ca fiind încălcate.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile de lege criticate sunt constituţionale. In acest sens arată că
art. 14 lit. d) din ordonanţa de urgenţă criticată nu contravine art. 16 şi 21
din Constituţie, el aplicându-se „tuturor persoanelor aflate în situaţia
reglementată de ipoteza normei juridice, fără a institui privilegii sau
discriminări pe considerente arbitrare", cu respectarea judecării cauzei
într-un termen rezonabil. Consideră că nici art. 26 alin. (2) nu este contrar
prevederilor constituţionale invocate ca fiind încălcate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare,
punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie, potrivit încheierii de sesizare a Curţii, prevederile art. 14 lit.
d) şi art. 26 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000
privind regimul metalelor preţioase, aliajelor acestora şi pietrelor preţioase
în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 29 ianuarie 2004. Autorul
excepţiei a invocat, prin notele scrise formulate în susţinerea acesteia,
neconstituţionalitatea „art. 14 lit. d)", deşi atât cauza în care excepţia
a fost ridicată, cât şi textul de lege redat şi motivările formulate privesc
„lit. c)" din ordonanţă, astfel că aceste din urmă dispoziţii urmează a fi
supuse controlului Curţii Constituţionale.
Textele de lege criticate au
următorul cuprins:
- Art. 14 lit. c): „In
desfăşurarea activităţii sale Autoritatea Naţională pentru Protecţia
Consumatorilor este singura instituţie în măsură ca, pe teritoriul României:
[...] c) să efectueze expertize ale metalelor preţioase şi ale pietrelor
preţioase, dispuse de instanţele de judecată şi de notariatele publice, la
solicitarea organelor de urmărire penală, a organelor vamale sau a organelor de
valorificare a bunurilor legal confiscate sau intrate, potrivit legii, în
proprietatea privată a statului, precum şi la cererea persoanelor fizice şi
juridice;",
- Art. 26 alin. (2): „In cazul obiectelor din metale preţioase, aliaje ale acestora şi
pietre preţioase preluate abuziv, care nu se mai regăsesc fizic, fiind topite
sau valorificate, se vor acorda despăgubiri în condiţiile şi în limitele
stabilite prin normele de aplicare a prezentei ordonanţe de urgenţă, emise de
Ministerul Finanţelor Publice şi de Banca Naţională a României."
Dispoziţiile constituţionale invocate ca fiind
încălcate sunt: art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii
şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, art. 21 alin.
(3) privind dreptul părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor
într-un termen rezonabil, art. 108 alin. (2) care prevede că hotărârile
Guvernului se emit pentru organizarea executării legilor, art. 115 alin. (1) şi
(2) referitoare la delegarea legislativă şi art. 44 privind dreptul de
proprietate privată.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea reţine următoarele:
I. In legătură cu prevederile
art. 14 lit. c) din ordonanţa de urgenţă criticată, autorul excepţiei de
neconstituţionalitate susţine că prin acestea se instituie monopolul Autorităţii
Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor asupra efectuării expertizelor
judiciare privind metale şi pietre preţioase; nu se „ţine seama de necesitatea
stabilirii valorii reale a obiectelor expertizate", ci se calculează doar
„valoarea gramului de aur fin, după singurul criteriu al cantităţii". Se
consideră că astfel sunt încălcate prevederile constituţionale ale: art. 21
alin. (3) referitoare la dreptul părţilor la un proces echitabil, „în sensul că
reclamantul într-un proces de revendicare a unor obiecte de aur, care doreşte
să evalueze despăgubirile, nu poate să beneficieze de un expert independent,
persoană privată, ci este obligat să apeleze la o singură instituţie şi aceea
de stat"; ale art. 16 alin. (1) privind principiul egalităţii părţilor în
faţa legii, întrucât în proces statul este reprezentat de Banca Naţională a
Românei, „deci nu un expert imparţial", balanţa fiind „înclinată dintru
început în favoarea statului", precum şi prin faptul că Ministerul
Finanţelor Publice, care este persoană interesată, fiind plătitorul
despăgubirilor, şi Banca Naţională a României stabilesc normele metodologice de
aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 190/2000.
Cu privire la invocarea încălcării art. 21 alin. (3)
din Constituţie, potrivit căruia „Părţile au dreptul la un proces echitabil
şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil", urmează a se
constata că dreptul la un proces echitabil, în sensul jurisprudenţei Curţii
Constituţionale, care este în concordanţă cu jurisprudenţa Curţii Europene a
Drepturilor Omului, presupune dreptul oricărei persoane de a se adresa unui
tribunal pentru apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor sale
legitime. Or, art. 14 lit. c) din ordonanţă nu cuprinde nicio dispoziţie din
care să rezulte încălcarea acestui drept. In realitate, criticile formulate în
motivarea acestei susţineri reflectă nemulţumirea autorului excepţiei de a nu
putea să se adreseze unui expert independent, imparţial, în vederea evaluării
obiectelor de aur pentru care trebuie să primească despăgubiri. Prevederea din
textul de lege criticat, potrivit căreia singura instituţie în măsură să
efectueze expertize ale metalelor preţioase şi ale pietrelor preţioase pe
teritoriul României este Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor,
reprezintă opţiunea legiuitorului în materie şi nu poate fi cenzurată de Curtea
Constituţională.
Art. 16 alin. (1) din Constituţie,
invocat, de asemenea, ca fiind încălcat, dispune cu privire la egalitatea
cetăţenilor „[...] în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii
şi fără discriminări". Efectuarea expertizelor asupra metalelor
preţioase şi ale pietrelor preţioase de către Autoritatea Naţională pentru
Protecţia Consumatorilor nu contravine principiului constituţional al
egalităţii cetăţenilor în faţa legii, aceasta îndeplinindu-şi atribuţiile cu
respectarea legii şi în acelaşi mod pentru toate persoanele interesate, iar
faptul că această autoritate este „de stat" nu aduce nicio atingere
obiectivitătii expertizelor.
II. In legătură cu art. 26
alin. (2) din ordonanţă, care dispune că despăgubirile pentru obiectele din
metale preţioase, aliaje ale acestora şi pietre preţioase preluate abuziv, care
nu se mai regăsesc fizic, se acordă în condiţiile şi în limitele stabilite prin
normele de aplicare a ordonanţei, emise de Ministerul Finanţelor Publice şi de
Banca Naţională a României, se susţine că este contrar prevederilor
constituţionale ale: art. 108 alin. (2), întrucât, „permiţând Guvernului să
legifereze în domeniu, prin stabilirea «condiţiilor şi limitelor»
despăgubirilor", Parlamentul „a făcut posibilă adoptarea unor norme
metodologice care nu se limitează la organizarea executării legii, ci
legiferează ele însele"; art. 115 alin. (1) şi (2), prin aceea că „s-a
dat, în mod efectiv, dar în afara procedurii constituţionale, «delegare
legislativă» Guvernului de a legifera pe cale de hotărâre (nu de
ordonanţă!)" condiţiile şi limitele despăgubirii; art. 44, pentru că „în
cazul obiectelor din metale preţioase, când acestea au valoare numismatică sau
artistică, nu există nicio justificare rezonabilă pentru acordarea de
despăgubiri exclusiv «la gramaj», deoarece acestea riscă să fie mult inferioare
valorii reale a obiectelor".
Cu privire la prevederile art. 108 alin. (2) din
Constituţie, potrivit cărora hotărârile de Guvern se emit pentru organizarea
executării legilor, Curtea Constituţională a statuat, de principiu, în
jurisprudenţa sa, că înţelesul noţiunii de «organizarea executării
legilor" din cuprinsul acestei norme constituţionale „are un sens mai larg
decât cea privind aplicarea legii, şi anume prin hotărâri ale Guvernului pot fi
dispuse măsuri organizatorice, financiare, instituţionale sau sancţionatorii în
vederea stabilirii cadrului necesar pentru ducerea la îndeplinire a
dispoziţiilor legii". Ca atare, în prezenta cauză, Curtea constată că,
prin dispoziţiile art. 26 alin. (2) din ordonanţa de urgenţă criticată,
legiuitorul nu a reglementat „condiţiile şi limitele" pentru acordarea
despăgubirilor în cazul obiectelor din metale preţioase, aliaje ale acestora şi
pietre preţioase preluate abuziv, care nu se mai regăsesc fizic, ci a stabilit
această competenţă pentru Guvern, în concordanţă cu dispoziţiile art. 108 alin.
(2) din Constituţie. Or, prin Hotărârea Guvernului nr. 1.344 din 18 noiembrie 2003,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 838 din 25 noiembrie 2003, au fost aprobate Normele metodologice pentru aplicarea prevederilor Ordonanţei de urgenţă a
Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor preţioase şi pietrelor preţioase
în România, cu modificările şi completările ulterioare.
Prin aceste norme a fost reglementată procedura privind
restituirea de către Banca Naţională a României a metalelor preţioase, a
aliajelor acestora şi pietrelor preţioase preluate abuziv în perioada 1946-1990 şi procedura
privind plata către cei îndreptăţiţi a despăgubirilor acordate de către
instanţele de judecată competente, în cazul în care obiectele din metale
preţioase, aliajele acestora şi pietrele preţioase, preluate abuziv în perioada
de după anul 1946 şi până în anul 1990, nu se mai regăsesc fizic.
Sub acest aspect, Curtea constată că, prin art. 39
alin. (2) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.344/2003, se stabileşte că
pentru obiectele din metale preţioase, aliajele acestora şi pietre preţioase,
confiscate abuziv în perioada de după anul 1946 şi până în anul 1990, care nu
se mai regăsesc fizic în gestiunea de specialitate din cadrul Sucursalei
municipiului Bucureşti a Băncii Naţionale a României, „[...] urmează a se
plăti persoanelor îndreptăţite, în baza hotărârilor judecătoreşti definitive şi
irevocabile, învestite cu formulă executorie, contravaloarea metalului preţios
fin conţinut în respectivele obiecte, calculată la preţul practicat de Banca
Naţională a României la data plăţii". In aceleaşi condiţii, conform
alin. (3) al aceluiaşi articol din normele metodologice, pentru pietrele
preţioase libere sau montate în bijuterii, urmează a se plăti persoanelor
îndreptăţite „[...] contravaloarea acestora, calculată potrivit preţului de
evidentă al Băncii Naţionale a României la data plăţii".
Textul de lege criticat nu încalcă nici prevederile
art. 115 alin. (1) şi (2) din Constituţie, întrucât nu ne găsim în prezenţa
unei delegări legislative în sensul dispoziţiilor constituţionale invocate,
dreptul de acordare a despăgubirilor prevăzute de textul legal în discuţie
fiind stabilit la nivel de lege, condiţiile şi limitele despăgubirilor urmând
să fie stabilite prin hotărâre a Guvernului emisă pentru organizarea executării
legii potrivit art. 108 alin. (2) din Constituţie.
Pentru argumentele înfăţişate nu poate fi reţinută nici
susţinerea potrivit căreia art. 44 din Constituţie, care consacră garantarea
dreptului de proprietate privată, este încălcat în cazul obiectelor din metale
preţioase, când acestea au valoare numismatică sau artistică, întrucât „nu
există nicio justificare rezonabilă pentru acordarea de despăgubiri exclusiv
«la gramaj», deoarece acestea riscă să fie mult inferioare valorii reale a
obiectelor". Mai mult, Curtea constată că textul de lege criticat, care
prevede acordarea de despăgubiri pentru obiectele din metale preţioase, aliaje
ale acestora şi pietre preţioase preluate abuziv, care nu se mai regăsesc
fizic, semnifică chiar aplicarea prevederilor constituţionale invocate ca fiind
încălcate.
Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi
al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin.
(1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 14 lit. c) şi art. 26 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 190/2000 privind regimul metalelor preţioase, aliajelor acestora
şi pietrelor preţioase în România, excepţie ridicată de Silvia Adriana Juvara
şi Mircea Casassovici în Dosarul nr. 22.653/2/2005 (nr. vechi 2.362/2005) al
Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 iunie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent şef,
Gabriela Dragomirescu