Decizia Nr.492 din 19.04.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află pronunţarea asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 322 pct. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Niculae Dercaci în Dosarul nr. 683/1/2010 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia comercială şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.740D/2010.La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei şi partea Societatea Comercială „Conex Prahova“ - S.A. din Bucureşti, prin avocat Violeta Zaporojan, lipsind partea Mihai Dumitru, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul autorului excepţiei de neconstituţionalitate, care susţine admiterea criticilor referitoare la noţiunea de „lucru“ dedus judecăţii din cuprinsul dispoziţiilor art. 322 pct. 2 din Codul de procedură civilă. Autorul consideră sintagma ca fiind arhaică, întrucât nu îşi găseşte corespondentul în legislaţia în vigoare, şi, prin urmare, neconstituţională, deoarece este susceptibilă de a crea discriminări între cetăţeni, favorizându-i pe aceia care formulează cereri de revizuire cu privire la bunuri (echivalentul noţiunii de „lucru“), în detrimentul celor care reclamă în justiţie drepturi nepatrimoniale. Mai mult, textul de lege criticat este de natură a genera o practică neunitară a instanţelor judecătoreşti în materia revizuirii, cu încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 16, art. 21, art. 53 şi art. 129.Avocatul părţii Societatea Comercială „Conex Prahova“ - S.A. din Bucureşti solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind inadmisibilă, întrucât Curtea Constituţională nu este competentă să modifice sau să completeze un text de lege supus controlului de constituţionalitate.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, arătând că motivul de revizuire prevăzut la art. 322 pct. 2 din Codul de procedură civilă se referă la obiectul cererii, iar nu la simple apărări care pot fi formulate de părţi pe parcursul procesului civil. Or, critica tinde la modificarea normei de procedură, aspect ce excedează competenţei Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 1 iunie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 683/1/2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 322 pct. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Niculae Dercaci întro cauză având ca obiect revizuirea unei hotărâri judecătoreşti.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul arată că noţiunea de „lucru judecat“ cuprinsă în dispoziţiile legale criticate este arhaică, neclară şi, deci, neconstituţională, întrucât se referă doar la obiectul concret, stricto sensu, supus litigiului, împiedicând revizuirea tuturor hotărârilor judecătoreşti prin care se soluţionează cereri principale sau accesorii formulate de părţi.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia comercială apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale invocate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei îl reprezintă prevederile art. 322 pct. 2 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora: „Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: [...]2. dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut;“.În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 care consacră principiul egalităţii în drepturi şi în art. 21 alin. (2) şi (3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, în argumentarea criticii sale, autorul excepţiei pleacă de la formula utilizată în art. 322 pct. 2 din Codul de procedură civilă (care constituie tocmai temeiul de drept în baza căruia acesta îşi întemeiază cererea de revizuire), potrivit căreia se poate cere revizuirea „dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut“. Autorul arată că, în accepţiunea sa, noţiunea de „lucru“ reprezintă exclusiv bunul ce face obiect al litigiului, astfel încât reglementarea dedusă controlului nu îşi poate găsi aplicabilitatea în toate cazurile, fiind exclusă posibilitatea utilizării căii de atac a revizuirii în cauzele care au ca obiect drepturi sau interese nepatrimoniale.Or, Curtea constată că prin „lucru cerut“ se înţelege orice cerere principală, accesorie sau incidentală care a fixat cadrul litigiului, a determinat limitele acestuia şi a stabilit obiectul pricinii deduse judecăţii. Aşa fiind, Curtea observă că autorul excepţiei nu face o veritabilă critică de neconstituţionalitate, problemele pe care le ridică fiind de aplicare şi interpretare a dispoziţiilor procedurale criticate, chestiuni care ţin exclusiv de competenţa instanţelor de judecată.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 322 pct. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Niculae Dercaci în Dosarul nr. 683/1/2010 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia comercială.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 aprilie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent-şef,Mihaela Senia Costinescu