Decizia Nr.488 din 27.06.2017

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 105 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, excepţie ridicată de Loz Itzhak în Dosarul nr. 27.631/3/2016 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.630D/2016.2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.3. Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 3.589D/2016, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 105 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, excepţie ridicată de Ana Pădineanţ în Dosarul nr. 5.887/290/2016 al Judecătoriei Reşiţa. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.4. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, având în vedere obiectul cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 3.589D/2016 la Dosarul nr. 1.630D/2016, care a fost primul înregistrat.5. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta, făcând referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale, solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:6. Prin Încheierea din 4 august 2016, pronunţată în Dosarul nr. 27.631/3/2016, Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 105 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, excepţie ridicată de Loz Itzhak într-o cauză ce are ca obiect contestaţie privind durata procesului.7. Prin Încheierea din 19 decembrie 2016, pronunţată în Dosarul nr. 5.887/290/2016, Judecătoria Reşiţa a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 105 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, excepţie ridicată de Ana Pădineanţ într-o cauză ce are ca obiect contestaţie privind durata procesului.8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin că dispoziţiile criticate creează un dezechilibru între persoanele care au calitatea de părţi în dosarele penale începute înainte de 1 februarie 2014 şi persoanele care au calitatea de părţi în dosarele penale începute după această dată, în sensul că doar acestea din urmă pot introduce o contestaţie privind durata rezonabilă a procesului penal. În acest mod, egalitatea în drepturi a cetăţenilor, accesul liber la justiţie, precum şi caracterul justiţiei de a fi unică, imparţială şi egală pentru toţi sunt flagrant periclitate. Se creează, astfel, un dezechilibru procesual, persoana acuzată neavând acces liber la justiţie şi fiind în imposibilitatea de a ataca lipsa de activitate a procurorului de caz.9. Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că principiul liberului acces la justiţie are ca semnificaţie faptul că legiuitorul nu poate exclude de la exerciţiul drepturilor procesuale pe care le-a instituit nicio categorie sau niciun grup social. Cu toate acestea, el poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, precum şi modalităţile de exercitare a drepturilor procedurale, astfel încât accesul liber la justiţie nu înseamnă, în toate cazurile, accesul la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac, deoarece competenţa şi procedura sunt stabilite de lege. Împrejurarea că procesele începute sub imperiul legii vechi nu sunt susceptibile de cenzura ce poate fi exercitată pe calea contestaţiei privind durata rezonabilă a procesului penal nu echivalează cu afectarea principiului constituţional referitor la caracterul echitabil şi termenul rezonabil al procesului penal, în condiţiile în care art. 8 din Codul de procedură penală prevede că „organele judiciare au obligaţia de a desfăşura urmărirea penală şi judecata cu respectarea garanţiilor procesuale şi a drepturilor părţilor şi ale subiecţilor procesuali, astfel încât să fie constatate la timp şi în mod complet faptele care constituie infracţiuni, nicio persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală, iar orice persoană care a săvârşit o infracţiune să fie pedepsită potrivit legii, într-un termen rezonabil". Aşadar, instanţa de judecată apreciază că, indiferent de regimul juridic sub imperiul căruia au început procesele, organele judiciare sunt obligate să respecte un termen rezonabil de soluţionare a cauzelor.10. În ceea ce priveşte invocarea prevederilor art. 16 din Constituţie, instanţa judecătorească susţine că dispoziţia legală contestată nu afectează principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii, stabilirea unui regim legal diferit fiind determinat de existenţa unor situaţii diferite, deoarece persoanele ale căror procese au început înainte de data intrării în vigoare a noului Cod de procedură penală şi cele ale căror procese au început după această dată nu se află în aceeaşi situaţie juridică. Astfel, în condiţiile în care procesul penal este guvernat de reguli procedurale diferite pentru fiecare categorie în parte, cele două categorii de persoane se află în situaţii juridice diferite, astfel încât tratamentul juridic diferenţiat este justificat.11. Judecătoria Reşiţa apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. Arată că, potrivit art. 13 alin. (1) din Codul de procedură penală, legea procesual penală se aplică în procesul penal actelor efectuate şi măsurilor dispuse, de la intrarea ei în vigoare şi până în momentul ieşirii din vigoare, cu excepţia situaţiilor prevăzute în dispoziţii tranzitorii. Astfel, aplicarea normelor procesual penale în timp este guvernată de regula activităţii, această regulă fiind aplicabilă tuturor normelor juridice, nu numai celor de procedură. Mai mult, legea procesual penală este de imediată aplicare, toate activităţile procesuale desfăşurându-se numai în conformitate cu legea în vigoare în momentul efectuării actului sau al îndeplinirii măsurii procesuale ori procedurale. Prin dispoziţiile criticate, legiuitorul a instituit o excepţie de la această regulă, stabilind că „Dispoziţiile art. 488¹-488⁶ din Legea nr. 135/2010, cu modificările şi completările aduse prin prezenta lege, referitoare la contestaţia privind durata rezonabilă a procesului penal, se aplică numai proceselor penale începute după intrarea în vigoare a Legii nr. 135/2010". În acest context, instanţa apreciază că egalitatea în faţa legii este încălcată prin excepţia reglementată de dispoziţiile criticate, întrucât, în cazul de faţă, procedura remediu, reglementată de dispoziţiile art. 488¹-488⁶ din Codul de procedură penală, vizează atitudinea pasivă a organelor judiciare, şi, din această perspectivă, cele două categorii de persoane, respectiv cele ale căror procese au început înaintea datei intrării în vigoare a Codului de procedură penală şi cele ale căror procese au început după această dată, se află în situaţii identice - respectiv lipsa de celeritate a organelor judiciare în desfăşurarea procedurilor. Faptul că procesul penal a început înainte sau după data de 1 februarie 2014 nu realizează o diferenţă semnificativă între cele două categorii, care să fie de natură a interzice primeia dreptul de a apela la o instituţie procesual penală al cărei scop a fost tocmai acela de a acoperi lipsa, în sistemul de drept penal român, a unui remediu procesual prin care instanţele să dispună accelerarea procedurilor pendinte şi de a armoniza standardele naţionale cu exigenţele respectării dreptului la un proces echitabil, astfel cum acesta rezultă din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.13. Guvernul arată că normele de reglementare a competenţei instanţelor judecătoreşti, a gradelor de jurisdicţie, precum şi a căilor de atac constituie reguli de procedură, a căror stabilire, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, se poate face numai prin lege. Sub imperiul vechii legi procesual penale, nu exista o procedură prin care, dacă activitatea de urmărire penală sau de judecată nu se îndeplineşte într-o durată rezonabilă, să se poată face contestaţie, solicitându-se accelerarea procedurii. Legiuitorul infraconstituţional, în cadrul amplei reforme a sistemului de drept penal şi procesual penal, a optat pentru introducerea unei astfel de proceduri şi, dând expresie principiului constituţional potrivit căruia „Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.", a prevăzut, în art. 105 din Legea nr. 255/2013, că această procedură referitoare la contestaţia privind durata procesului penal se aplică numai pentru procesele începute după intrarea în vigoare a Legii nr. 135/2010. În continuare, apreciază că cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 612 din 12 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 30 iunie 2012 sunt valabile, mutatis mutandis, şi în cazul prezentei excepţii, legiuitorul optând pentru un criteriu obiectiv şi rezonabil, respectiv data intrării în vigoare a noului Cod de procedură penală, dispoziţiile acestuia fiind operante pentru toţi inculpaţii aflaţi în aceeaşi situaţie juridică. Apreciază, de asemenea, că dispoziţiile legale criticate sunt norme tranzitorii, menite să dea eficienţă aplicării în timp a noilor reglementări privind procedura penală.14. În final, Guvernul susţine că nici pretinsa încălcare a prevederilor art. 124 din Constituţie nu este întemeiată, având în vedere faptul că dispoziţiile legale criticate nu afectează unicitatea sau imparţialitatea justiţiei ori înfăptuirea acesteia în mod egal pentru toţi. De asemenea, apreciază că dispoziţiile legale criticate se aplică tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei juridice, fără privilegii şi discriminări, fiind conforme cu prevederile art. 16 din Constituţie.15. Avocatul Poporului arată că şi-a exprimat punctul de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate în dosarele nr. 135D/2015 şi nr. 315D/2014, acesta fiind reţinut în Decizia nr. 154 din 17 martie 2015. Cu acel prilej, Avocatul Poporului a apreciat că dispoziţiile criticate nu contravin prevederilor constituţionale ale art. 21 şi ale art. 53, întrucât reglementarea de către legiuitor, în limitele competenţei ce i-a fost conferită prin Constituţie, a condiţiilor de exercitare a unui drept procesual nu constituie o restrângere a exerciţiului acestuia. Astfel, textele de lege criticate reprezintă o garanţie a aplicării art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, fiind introduse motivat de necesitatea existenţei unor remedii care să permită examinarea unei pretinse încălcări a dreptului la un proces echitabil, prin neîndeplinirea într-o durată rezonabilă a activităţii de urmărire penală sau de judecată.16. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:17. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.18. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 105 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013, cu următorul conţinut: „Dispoziţiile art. 488¹-488⁶ din Legea nr. 135/2010, cu modificările şi completările aduse prin prezenta lege, referitoare la contestaţia privind durata rezonabilă a procesului penal, se aplică numai proceselor penale începute după intrarea în vigoare a Legii nr. 135/2010."19. Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că textul criticat contravine prevederilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) potrivit căruia, în România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie, art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 18 alin. (1) referitor la cetăţenii străini şi apatrizi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 referitor la accesul liber la justiţie, art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi în art. 124 alin. (1) şi (2) referitor la înfăptuirea justiţiei. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 şi art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.20. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 105 din Legea nr. 255/2013 din perspectiva unor critici similare, respingând, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 589 din 21 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 16 ianuarie 2015, paragrafele 15-16, Curtea a statuat că, fiind vorba de norme penale ce aparţin domeniului procedural, acestea sunt guvernate de principiul activităţii, ceea ce înseamnă că legea se aplică din momentul intrării în vigoare şi până la momentul ieşirii sale din vigoare. Astfel, la aplicarea legii procesual penale nu se ia în considerare data săvârşirii infracţiunii, ci data la care se efectuează actul procesual sau procedural, chiar dacă procesul a fost început anterior intrării în vigoare a legii. Totodată, stabilirea competenţei instanţelor judecătoreşti şi instituirea regulilor de desfăşurare a procesului, deci şi reglementarea căilor de atac, constituie atributul exclusiv al legiuitorului. Astfel, Curtea a reţinut, cu mai multe prilejuri, că acesta este sensul art. 126 alin. (2) din Constituţie, care, referindu-se la competenţa instanţelor judecătoreşti şi la procedura de judecată, stabileşte că acestea „sunt prevăzute numai de lege".21. Totodată, Curtea reţine că, prin Decizia nr. 154 din 17 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 21 aprilie 2015, paragraful 22, a statuat că, prin dispoziţiile legale deduse controlului de constituţionalitate, legiuitorul nu a instituit un tratament discriminatoriu, ci un regim legal diferit, impus de existenţa unor situaţii diferite. De asemenea, Curtea a statuat că textul de lege criticat nu stabileşte vreo distincţie sau discriminare, motiv pentru care nu se poate reţine încălcarea art. 16 din Constituţie. Câtă vreme procesul penal este guvernat de alte reguli procedurale pentru fiecare categorie în parte, este evident că, din această perspectivă, cele două categorii de persoane se află în situaţii juridice diferite, astfel încât tratamentul juridic diferenţiat este pe deplin justificat. Prin urmare, în cauză nu poate fi reţinută încălcarea principiului egalităţii în faţa legii, prevăzut de art. 16 din Constituţie.22. Referitor la invocarea prevederilor art. 21 din Constituţie, Curtea a constatat că principiul liberului acces la justiţie are ca semnificaţie faptul că legiuitorul nu poate exclude de la exerciţiul drepturilor procesuale pe care le-a instituit nicio categorie sau grup social. Cu toate acestea, el poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, precum şi modalităţile de exercitare a drepturilor procedurale, astfel încât accesul liber la justiţie nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac, deoarece competenţa şi procedura sunt stabilite de lege. Este îndeobşte admis că procesul penal se desfăşoară sub autoritatea ordinii normative de drept care capătă caracter efectiv prin constrângere şi conformare, sens în care, dimpotrivă, tocmai în realizarea dreptului la un proces echitabil, situaţia nou- reglementată, dacă s-ar aplica retroactiv, adică proceselor începute sub imperiul legii vechi, ar duce la afectarea previzibilităţii legii ce guvernează procesul. Mai mult, împrejurarea că procesele începute sub imperiul legii vechi nu sunt susceptibile de cenzura ce poate fi exercitată pe calea contestaţiei privind durata rezonabilă a procesului nu echivalează cu afectarea principiului constituţional consacrat de art. 21, deoarece, în acord cu art. 8 referitor la caracterul echitabil şi termenul rezonabil al procesului penal din Codul de procedură penală, „Organele judiciare au obligaţia de a desfăşura urmărirea penală şi judecata cu respectarea garanţiilor procesuale şi a drepturilor părţilor şi ale subiecţilor procesuali, astfel încât [...] orice persoană care a săvârşit o infracţiune să fie pedepsită potrivit legii, într-un termen rezonabil". Prin urmare, indiferent de regimul juridic sub autoritatea căruia au fost începute procesele, organele judiciare, în deplin acord cu principiul legalităţii procesului penal consacrat de art. 2 din Codul de procedură penală, sunt obligate să respecte un termen rezonabil de soluţionare a cauzelor.23. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.24. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 53 din Legea fundamentală, Curtea apreciază că acestea nu au incidenţă în cauză, deoarece nu s-a constatat restrângerea exerciţiului vreunui drept sau al vreunei libertăţi fundamentale şi, prin urmare, nu ne aflăm în ipoteza prevăzută de norma constituţională invocată.25. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Loz Itzhak în Dosarul nr. 27.631/3/2016 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală şi de Ana Pădineanţ în Dosarul nr. 5.887/290/2016 al Judecătoriei Reşiţa şi constată că dispoziţiile art. 105 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală şi Judecătoriei Reşiţa şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 27 iunie 2017.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEprof. univ. dr. VALER DORNEANUMagistrat-asistent,Daniela Ramona Mariţiu