Decizia Nr.487 din 12.04.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 116/2009 pentru instituirea unor măsuri privind activitatea de înregistrare în registrul comerţului, excepţie ridicată de Societatea Profesională cu Răspundere Limitată Tempus Legis Moreni în Dosarul nr. 1.901/120/2010 al Tribunalului Dâmboviţa - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza este în stare de judecată.Preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 28 septembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 1.901/120/2010, Tribunalul Dâmboviţa - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 116/2009 pentru instituirea unor măsuri privind activitatea de înregistrare în registrul comerţului. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Societatea Profesională cu Răspundere Limitată Tempus Legis Moreni într-o cauză având ca obiect soluţionarea plângerii formulate de aceasta împotriva unei rezoluţii a Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 116/2009 contravine dispoziţiilor art. 21 alin. (1)-(3) privind dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil din Constituţie şi celor ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 10 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, deoarece îngrădesc posibilitatea oricărei persoane de a se adresa direct şi nemijlocit instanţelor de judecată pentru apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor lor legitime.Tribunalul Dâmboviţa - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece împotriva rezoluţiei directorului registrului comerţului se poate face plângere în 15 zile la instanţa judecătorească, care va proceda la examinarea temeiniciei şi legalităţii acestui act.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 116/2009 pentru instituirea unor măsuri privind activitatea de înregistrare în registrul comerţului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 926 din 30 decembrie 2009, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 84/2010 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 116/2009 pentru instituirea unor măsuri privind activitatea de înregistrare în registrul comerţului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 323 din 17 mai 2010, şi modificată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 85/2010 privind modificarea art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 116/2009 pentru instituirea unor măsuri privind activitatea de înregistrare în registrul comerţului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 654 din 22 septembrie 2010, aprobată prin Legea nr. 2/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 4 martie 2011.Art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 116/2009 are, în prezent, următorul conţinut: „Prin derogare de la prevederile Legii nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ale Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi de la prevederile celorlalte acte normative incidente, competenţa de soluţionare a cererilor de înregistrare în registrul comerţului şi, după caz, a altor cereri aflate în competenţa de soluţionare a judecătorului delegat aparţine, până la reglementarea activităţii de înregistrare în registrul comerţului efectuată de registratori comerciali, directorului oficiului registrului comerţului de pe lângă tribunal şi/sau persoanei ori persoanelor desemnate de către directorul general al Oficiului Naţional al Registrului Comerţului.“Autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că textele de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (1)-(3) privind dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, precum şi celor ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 10 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că s-a pronunţat asupra prevederilor de lege care formează obiectul prezentei excepţii de neconstituţionalitate, prin Decizia nr. 226 din 14 martie 2011, nepublicată până la data pronunţării prezentei decizii, respingând excepţia de neconstituţionalitate a acestora.Cu acel prilej, Curtea a constatat că, în ceea ce priveşte pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 21 alin. (3) din Legea fundamentală, această susţinere nu este întemeiată, ci, dimpotrivă, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 116/2009 constituie o soluţie legislativă de rezolvare a blocajului existent la oficiile registrului comerţului, blocaj ce conducea la prelungirea excesivă a soluţionării cererilor de înregistrare sau de înscriere de menţiuni în registrul comerţului, nerespectându-se astfel drepturile comercianţilor.Curtea a mai arătat că, potrivit art. 3 din actul normativ criticat, cererile formulate de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului care erau în competenţa de soluţionare a judecătorului delegat se soluţionează de tribunalul comercial sau de secţia comercială a tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are sediul comerciantul, iar cererile privind constatarea dizolvării persoanei juridice şi radierea din registrul comerţului se soluţionează tot de tribunalul comercial sau de secţia comercială a tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are sediul comerciantul.Prin urmare, unele atribuţii ale judecătorului delegat la registrul comerţului au fost preluate - temporar, până la înfiinţarea profesiei de registrator comercial -, de către directorii oficiilor registrului comerţului, iar altele au fost date în competenţa de soluţionare a tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are sediul comerciantul. Aşadar, nu se poate susţine încălcarea dreptului părţilor la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil, de către o instanţă independentă şi imparţială.Întrucât criticile de neconstituţionalitate privesc, în esenţă, aceleaşi aspecte şi având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia deciziei menţionate îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă.În plus, Curtea constată că, potrivit art. 6 din ordonanţa criticată, împotriva rezoluţiei directorului şi/sau persoanei sau persoanelor desemnate se poate formula plângere în termen de 15 zile de la pronunţare pentru părţi şi de la data publicării rezoluţiei sau a actului modificator al actului constitutiv în Monitorul Oficial al României, pentru oricare alte persoane interesate, plângere ce se înaintează instanţei în termen de 3 zile de la data depunerii de către oficiul registrului comerţului. Totodată, plângerea se soluţionează de urgenţă şi cu precădere, instanţa putând să solicite orice lămuriri şi dovezi părţii sau informaţii scrise autorităţilor competente. De asemenea, potrivit art. 6 alin. (7) din ordonanţă, hotărârea pronunţată în soluţionarea plângerii este supusă recursului.Având în vedere acestea, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate îndeplinesc toate garanţiile dreptului la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei de către o instanţă independentă şi imparţială.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 116/2009 pentru instituirea unor măsuri privind activitatea de înregistrare în registrul comerţului, excepţie ridicată de Societatea Profesională cu Răspundere Limitată Tempus Legis Moreni în Dosarul nr. 1.901/120/2010 al Tribunalului Dâmboviţa - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 aprilie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Ioana Marilena Chiorean