DECIZIE   Nr. 486 din 11 noiembrie 2004

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 56/2003 privind unele drepturi ale persoanelor aflate in executarea pedepselor privative de libertate

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 91 din 27 ianuarie 2005

    Ioan Vida             - presedinte
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Aspazia Cojocaru      - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Acsinte Gaspar        - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Ion Predescu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Iuliana Nedelcu       - procuror
    Mihai Paul Cotta      - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 56/2003, exceptie ridicata de Alexandru Radulescu in Dosarul nr. 634/2004 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a II-a penala.
    La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, ca neintemeiata. Se apreciaza ca prevederile criticate sunt conforme cu dispozitiile art. 28 si 49 din Constitutie, precum si cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, prin care s-a stabilit posibilitatea statelor de a aduce anumite restrictii in ceea ce priveste secretul corespondentei detinutilor. Totodata, considera ca nu este incalcat nici accesul la justitie al condamnatilor, intrucat masurile luate de catre administratia penitenciarelor cu privire la exercitarea drepturilor persoanelor aflate in executarea pedepselor privative de libertate sunt supuse controlului judecatoresc.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 27 februarie 2004, pronuntata in Dosarul nr. 634/2004, Tribunalul Bucuresti - Sectia a II-a penala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 56/2003, exceptie ridicata de Alexandru Radulescu intr-o cauza avand ca obiect judecarea recursului formulat de autorul exceptiei impotriva unei sentinte penale.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca dispozitiile criticate incalca prevederile art. 28 din Constitutie, deoarece, in baza textului de lege criticat, corespondenta detinutilor "se deschide ca si anterior textului ordonantei, cu exceptia corespondentei cu avocatul si organizatiile pentru apararea drepturilor omului". Potrivit sustinerilor autorului exceptiei, corespondenta detinutilor este retinuta si "orice persoana, cu putin exercitiu, poate citi prin <<fotografiere>> un text in timp foarte, foarte scurt".
    In privinta convorbirilor telefonice, se arata in continuarea motivarii, "incalcarea Constitutiei se face prin ordine si regulamente de ordine interioara". De asemenea, autorul exceptiei sustine ca in baza ordonantei de urgenta criticate "sistemul penitenciar poate viola si comunicarile institutiilor statului, ale corpului diplomatic ori ale institutiilor si organizatiilor internationale ce nu au in titulatura, explicit, ca sunt pentru apararea drepturilor omului".
    Tribunalul Bucuresti - Sectia a II-a penala, formulandu-si opinia asupra exceptiei de neconstitutionalitate, considera ca "dispozitiile art. 7 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 56/2003 sunt conforme cu art. 28 din Constitutia Romaniei, prin raportare la dispozitiile art. 49 din Constitutie referitoare la restrangerea exercitiului unor drepturi sau a unor libertati. De asemenea, aceste prevederi sunt conforme si cu art. 8 pct. 2 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale".
    Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. In argumentarea acestui punct de vedere se arata ca textul criticat este constitutional, intrucat acesta "trebuie raportat la dispozitiile art. 53 din Legea fundamentala, care prevad posibilitatea restrangerii prin lege, in cazuri bine determinate, a exercitiului unor drepturi sau libertati".
    Astfel, arata in continuare Guvernul, "textul art. 7 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr 56/2003, care consacra regula secretului corespondentei insotita de situatiile de exceptie in care opereaza o restrangere justificata a acestui drept, constituie expresia aplicarii dispozitiilor art. 28, coroborate cu cele ale art. 53 din Legea fundamentala".
    Totodata, Guvernul considera ca "din motivarea exceptiei poate fi retinut ca obiectia de neconstitutionalitate priveste mai mult o problema decurgand din implicatiile practice ale normelor legale, din aplicarea legii in cazuri concrete, si mai putin legata de conformitatea textelor de lege cu prevederile Constitutiei".
    Avocatul Poporului considera ca prevederile criticate sunt constitutionale.
    In motivarea acestui punct de vedere se arata ca deschiderea si retinerea corespondentei persoanelor aflate in executarea pedepselor privative de libertate constituie o restrangere a exercitiului dreptului consacrat de art. 28 din Constitutie, care este conforma cu art. 53 din Legea fundamentala. Astfel, se arata in continuare, "restrangerea exercitarii secretului corespondentei este reglementata prin lege si este impusa de necesitatea desfasurarii instructiei penale, fiind necesara intr-o societate democratica. De asemenea, masurile impuse prin art. 7 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 56/2003 sunt proportionale cu situatia care le-a determinat si nu aduc atingere existentei dreptului consacrat la art. 28 din Constitutie".
    In opinia Avocatului Poporului, sustinerile autorului exceptiei ca "prin modul concret de deschidere a corespondentei detinutului se aduce atingere secretului corespondentei nu reprezinta critici de neconstitutionalitate, ci o problema de aplicare a legii". In acest sens sunt mentionate deciziile Curtii Constitutionale nr. 51 din 6 februarie 2003 si nr. 170 din 6 mai 2003, prin care Curtea a stabilit ca "nu se poate pronunta asupra modului de interpretare si aplicare a legii, ci numai asupra intelesului sau contrar Constitutiei, interpretarea legii fiind atributul suveran al instantei de judecata in opera de infaptuire a justitiei".
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 7 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 56/2003 privind unele drepturi ale persoanelor aflate in executarea pedepselor privative de libertate, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 457 din 27 iunie 2003, aprobata prin Legea nr. 403/2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 708 din 10 octombrie 2003.
    Aceste dispozitii au urmatorul continut:
    "Dreptul la corespondenta
    Art. 7
    (1) Dreptul la corespondenta al persoanelor aflate in executarea pedepselor privative de libertate este garantat.
    (2) Forma si continutul corespondentei nu pot fi modificate decat de persoana aflata in executarea pedepsei privative de libertate.
    (3) Corespondenta are caracter confidential si nu poate fi deschisa sau retinuta decat in limitele si conditiile prevazute de lege.
    (4) In scopul prevenirii introducerii in penitenciar, prin intermediul corespondentei, a drogurilor, substantelor toxice, explozibililor sau a altor asemenea obiecte a caror detinere este interzisa, corespondenta poate fi deschisa, fara a fi citita, in prezenta persoanei condamnate.
    (5) Corespondenta poate fi deschisa si retinuta daca exista indicii temeinice cu privire la savarsirea unei infractiuni. Persoana aflata in executarea pedepsei privative de libertate este instiintata in scris, de indata, cu privire la luarea acestor masuri, iar corespondenta retinuta se claseaza intr-un dosar special, care se pastreaza de administratia penitenciarului.
    (6) Deschiderea si retinerea corespondentei, potrivit dispozitiilor alin. (5), se pot face numai pe baza dispozitiei emise in scris si motivat, de catre directorul penitenciarului.
    (7) Dispozitiile alin. (4) si (5) nu se aplica in cazul corespondentei cu aparatorul sau cu organizatiile neguvernamentale care isi desfasoara activitatea in domeniul protectiei drepturilor omului."
    Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca textele legale criticate contravin dispozitiilor art. 28 din Constitutie privind secretul corespondentei.
    Textul constitutional are urmatorul cuprins:
    - Art. 28: "Secretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri postale, al convorbirilor telefonice si al celorlalte mijloace legale de comunicare este inviolabil."
    Analizand prevederile criticate, Curtea retine ca in cauza sunt relevante si dispozitiile art. 53 din Constitutie privind restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati, text invocat in opinia instantei de judecata si in punctele de vedere exprimate de Guvern si de Avocatul Poporului.
    Acest text constitutional are urmatorul cuprins:
    - Art. 53: "(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea securitatii nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
    (2) Restrangerea poate fi dispusa numai daca este necesara intr-o societate democratica. Masura trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o, sa fie aplicata in mod nediscriminatoriu si fara a aduce atingere existentei dreptului sau a libertatii."
    Intrucat in cauza este invocat un drept fundamental, Curtea retine incidenta dispozitiilor art. 20 din Constitutie, cu referire la art. 12 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului si la art. 8 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, ratificata de Romania (ultimul text mentionat si in opinia instantei judecatoresti), texte care au urmatorul cuprins:
    - Art. 20 din Constitutie: "(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte.
    (2) Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale, cu exceptia cazului in care Constitutia sau legile interne contin dispozitii mai favorabile.";
    - Art. 12 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului: "Nimeni nu va fi obiectul unor imixtiuni arbitrare in viata sa particulara, in familia sa, in domiciliul sau ori in corespondenta, nici al unor atingeri ale onoarei sau reputatiei sale. Orice persoana are dreptul la protectia legii impotriva unor astfel de imixtiuni sau atingeri.";
    - Art. 8 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale: "1. Orice persoana are dreptul la respectarea vietii sale private si de familie, a domiciliului sau si a corespondentei sale.
    2. Nu este admis amestecul unei autoritati publice in exercitarea acestui drept decat in masura in care acest amestec este prevazut de lege si daca constituie o masura care, intr-o societate democratica, este necesara pentru securitatea nationala, siguranta publica, bunastarea economica a tarii, apararea ordinii si prevenirea faptelor penale, protejarea sanatatii sau a moralei, ori protejarea drepturilor si libertatilor altora."
    Analizand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine urmatoarele:
    Art. 7 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 56/2003, criticat ca fiind neconstitutional, vizeaza o sfera aparte de persoane, si anume persoane aflate in executarea pedepselor privative de libertate, reglementand conditiile care garanteaza confidentialitatea corespondentei detinutilor. Alin. (4) - (7) ale art. 7 din ordonanta de urgenta instituie, avand in vedere specificitatea obiectului reglementarii, anumite limite si conditii privind secretul corespondentei persoanelor aflate in executarea pedepselor. Examinand aspectele ce constituie restrangeri ale exercitarii acestui drept de catre persoanele aflate in executarea pedepselor privative de libertate, Curtea constata ca prevederile de lege criticate nu incalca principiul constitutional al secretului corespondentei si nici prevederile art. 53 din Constitutie. Astfel, alin. (4) al art. 7 din ordonanta de urgenta prevede posibilitatea deschiderii corespondentei, fara a fi citita, in prezenta persoanei condamnate, numai in scopul prevenirii introducerii in penitenciar, prin intermediul corespondentei, a drogurilor, substantelor toxice, explozibililor sau a altor asemenea obiecte a caror detinere este interzisa. Aceasta prevedere, fara a avea semnificatia unei incalcari a secretului corespondentei, corespunde cerintelor constitutionale prevazute la alin. (1) al art. 53, potrivit carora exercitarea dreptului poate fi restransa daca se impune pentru apararea ordinii si a sanatatii publice, cu respectarea alin. (2) al aceluiasi articol, intrucat masura nu aduce atingere insusi dreptului (corespondenta poate fi deschisa fara a fi citita, numai in prezenta condamnatului). De asemenea, si dispozitia cuprinsa in alin. (5) al art. 7 din ordonanta de urgenta, potrivit careia corespondenta poate fi deschisa si retinuta daca exista indicii temeinice cu privire la savarsirea unei infractiuni, este conforma dispozitiilor art. 53 alin. (2) din Constitutie, scopul prevederilor legale fiind acela al desfasurarii in bune conditii a instructiei penale si al apararii ordinii publice.
    Totodata, Curtea constata, in acord cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, ca dispozitiile criticate sunt conforme cu prevederile art. 8 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Astfel, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a stabilit, de principiu, ca "un anumit control al corespondentei detinutilor se recomanda si nu se opune Conventiei", amintind ca "statele contractante se bucura de o anumita marja de apreciere pentru a recurge la restrictii, dar decizia finala asupra compatibilitatii acestora cu Conventia apartine Curtii; amestecul trebuie sa corespunda unei <<nevoi sociale imperioase>> si sa fie <<proportional cu scopul legitim urmarit>>; clauze din Conventie, care se refera la exceptii de la un drept garantat, cer o interpretare restrictiva". (Cazul Silver si altii contra Regatului Unit, 1983).
    In consecinta, Curtea retine ca sunt respectate dispozitiile art. 20 din Constitutie intrucat principiul constitutional al secretului corespondentei a fost aplicat in concordanta cu art. 12 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului si cu art. 8 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
    Cu privire la corespondenta cu avocatii a persoanelor aflate in executarea pedepselor privative de libertate, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca "nu vede nici un motiv de a face deosebiri intre diferitele categorii de corespondenta cu avocatii: indiferent care ar fi scopul final, ele se poarta pe subiecte de natura confidentiala si privata si se bucura, in principiu, de un statut privilegiat in virtutea art. 8. Din aceasta rezulta ca autoritatile penitenciare pot deschide scrisoarea unui avocat catre un detinut, daca au motive plauzibile sa creada ca acolo exista un element ilicit nerelevabil prin mijloace normale de detectie. Totusi, ele nu trebuie decat sa le deschida, fara a le citi. Este cazul sa dea garantii corespunzatoare pentru a impiedica citirea, spre exemplu, prin deschiderea plicului in prezenta detinutului. Cat priveste citirea corespondentei unui detinut destinata unui avocat sau provenind de la acesta, ea nu ar trebui autorizata decat in cazuri exceptionale, daca autoritatile pot crede intr-un abuz de privilegiu, si anume ca prin continutul scrisorii se ameninta securitatea institutiei sau a altora sau imbraca un caracter de delict intr-o alta maniera". De asemenea, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a stabilit ca "Dreptul la respect pentru corespondenta capata o importanta speciala, intr-un cadru carceral, unde un consilier juridic poate avea dificultati mai mari in a face vizite clientului sau din cauza - cum este in acest caz - a distantei fata de institutie. In sfarsit, nu s-ar putea atinge obiectivul urmarit, confidentialitatea relatiilor cu avocatul, daca acest mod de comunicare ar face obiectul unui control automat". (Cazul Campbell contra Regatului Unit, 1992).
    Curtea retine, de asemenea, ca potrivit dispozitiilor art. 3 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 56/2003, masurile luate de administratia penitenciarelor cu privire la exercitarea drepturilor persoanelor aflate in executarea pedepselor privative de libertate sunt supuse controlului judecatoresc, exercitat de judecatoria in a carei circumscriptie se afla penitenciarul.
    Sustinerile autorului exceptiei ca prevederile criticate nu sunt respectate de catre administratia penitenciarelor nu pot fi analizate de catre instanta de contencios constitutional, ci numai de catre instanta de judecata competenta, reprezentand o problema privind interpretarea si aplicarea legii.

    Potrivit considerentelor expuse, in temeiul art. 146 lit. d.) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 56/2003 privind unele drepturi ale persoanelor aflate in executarea pedepselor privative de libertate, exceptie ridicata de Alexandru Radulescu in Dosarul nr. 634/2004 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a II-a penala.
    Definitiva si general obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 11 noiembrie 2004.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. IOAN VIDA

                              Magistrat asistent,
                              Mihai Paul Cotta