DECIZIE Nr.
482 din 29 mai 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 182 alin. 2 din Codul penal
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 423 din 25 iunie 2007
Ion Predescu - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia
Cojocaru - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader -
judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 182 alin. 2 din Codul penal,
excepţie ridicată de Miguel Sorin Pascu şi Nicolae Ionuţ Pascu în Dosarul nr.
13.571/303/2006 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.
La apelul nominal răspund Alina Doroftei şi Claudiu
Andrei Condoianis, lipsind autorii excepţiei, faţă de care procedura de citare
a fost legal îndeplinită.
Părţile prezente solicită respingerea excepţiei de
neconstituţionalitate, considerând că textul de lege criticat este
constituţional.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca nefondată, arătând că
dispoziţiile legale criticate nu încalcă principiul constituţional al
egalităţii în drepturi.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului,
reţine următoarele:
Prin Incheierea din 13 decembrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 13.571/303/2007, Judecătoria
Sectorului 6 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 182 alin. 2 din Codul penal, excepţie ridicată de Miguel Sorin Pascu şi Nicolae Ionuţ Pascu în
cauza penală având ca obiect judecarea acestora pentru săvârşirea
infracţiunilor prevăzute de dispoziţiile art. 182 alin. 2 şi art. 180 alin. 2
din Codul penal.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia apreciază că dispoziţiile art. 182 alin. 2 din
Codul penal incriminează o conduită, cu consecinţa aplicării unei sancţiuni
severe, pe motiv că „a pus în primejdie viaţa persoanei". In acest sens,
se arată că o astfel de reglementare are un caracter „deosebit de vast şi un
grad ridicat de relativitate", în contextul în care aprecierea consecinţei
activităţii infracţionale „este numai una ipotetică, rezultatul letal nu s-a
produs şi atitudinea subiectivă a făptuitorului nu este în sensul producerii
rezultatului letal". Astfel, se produce o discriminare între cei ale căror
fapte „pricinuiesc vătămări cuantificabile obiectiv-matematic prin numărul de
zile de îngrijiri medicale" şi persoanele ale căror fapte, deşi
pricinuiesc vătămări cuantificabile matematic prin zile de îngrijiri medicale,
totuşi, datorită criteriului amintit, determină o sancţiune mult mai gravă.
Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată,
considerând că principiul egalităţii impune instituirea unui tratament juridic
diferit pentru situaţii de fapt diferite. In acest sens, se arată că atingerea
adusă integrităţii corporale a persoanei este mai gravă în cazul în care fapta
a avut ca urmare finalitatea prevăzută de textul legal criticat faţă de cea
care a condus la leziuni materializate pe corpul victimei care pot fi
cuantificate prin prisma unui criteriu matematic, şi anume zile de îngrijiri medicale.
In conformitate cu prevederile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Dispoziţiile legale
criticate nu creează discriminări, deoarece legiuitorul are dreptul de a
stabili un regim sancţionator mai sever pentru persoane care au săvârşit fapte
de o anumită gravitate.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile art. 182 alin. 2 din Codul penal sunt constituţionale în
condiţiile în care prevăd fapte cu un grad de pericol social mai ridicat.
Astfel tratamentul sancţionator trebuie să fie mai sever faţă de vătămarea
corporală care necesită numai un anumit număr de zile de îngrijiri medicale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile părţilor prezente şi ale procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, constată următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 182 alin. 2 din Codul penal, care au următorul
cuprins: „Dacă fapta a produs vreuna din următoarele consecinţe: pierderea
unui simţ sau organ, încetarea funcţionării acestora, o infirmitate permanentă
fizică ori psihică, sluţi rea, avortul, ori punerea în primejdie a vieţii
persoanei, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 10 ani."
In opinia autorului excepţiei, dispoziţiile legale criticate
contravin prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie privind egalitatea în drepturi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate şi
dispoziţiile legale criticate, cu raportare la prevederile constituţionale
invocate, Curtea constată următoarele:
Susţinerile autorilor excepţiei referitoare la
caracterul discriminatoriu al prevederilor legale criticate sunt neîntemeiate.
Art. 182 alin. 2 din Codul penal incriminează faptele care pricinuiesc
pierderea unui simţ sau organ, încetarea funcţionării acestora, o infirmitate
permanentă fizică ori psihică, sluţirea, avortul ori punerea în primejdie a
vieţii persoanei. Acestea sunt diferite, din punct de vedere al gravităţii
producerii consecinţelor, de celelalte fapte reglementate la art. 180, 181 şi
art. 182 alin. 1 din Codul penal, dar care au ca urmări leziuni pentru a căror
vindecare este necesar un anumit număr de zile de îngrijiri medicale şi, în
consecinţă, regimul sancţionator aplicabil nu poate fi identic. In primul caz,
fapta persoanei aduce o atingere mult mai gravă integrităţii corporale şi
sănătăţii, cu consecinţe iremediabile asupra acestora, decât în cazul în care
leziunile pot fi vindecabile într-un număr de zile. Pericolul social al unei
astfel de fapte este mai ridicat decât cel al unei vătămări corporale ce
produce leziuni vindecabile, ceea ce justifică instituirea unui regim
sancţionator mai sever. De asemenea, sunt neîntemeiate susţinerile că
prevederile criticate au „un caracter deosebit de vast şi un grad ridicat de
relativitate". Criteriile prevăzute de art. 182 alin. 2 din Codul penal
sunt obiective, expertiza medico-legală urmând să stabilească, pentru fiecare
caz în parte, dacă fapta a pricinuit finalitatea prevăzută de textul de lege
criticat. In consecinţă, Curtea constată, în acord cu jurisprudenţa sa în ceea
ce priveşte principiul egalităţii consacrat prin art. 16 din Constituţie, că
legiuitorul este în drept să stabilească un tratament juridic diferit pentru
situaţii de fapt diferite, principiul egalităţii neînsemnând uniformitate de
regim juridic.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 182 alin. 2 din Codul penal, excepţie ridicată de Miguel
Sorin Pascu şi Nicolae Ionuţ Pascu în Dosarul nr. 13.571/303/2006 al
Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 mai 2007.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta