DECIZIE Nr.
475 din 6 mai 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 6 alin. (2) din Legea contenciosului
administrativ nr. 554/2004 si ale art. 109 alin. 2 din Codul de procedura
civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 398 din 27 mai 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate prevederilor art. 6 alin.
(2) din Legea contenciosului administrativ nr.
554/2004 şi ale art. 109 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie
ridicată de Petru Carcalete în Dosarul nr. 293/39/2007 al Curţii de Apel
Suceava - Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se prezintă, pentru autorul
excepţiei, doamna Silvia Tudor, avocat membru al Baroului Suceava, în calitate
de apărător ales, cu delegaţie la dosar. Se constată lipsa părţii Ministerul
Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, faţă de care procedura de citare a fost
legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul apărătorului autorului excepţiei de neconstituţionalitate.
Acesta solicită admiterea excepţiei, reiterând
criticile formulate în faţa instanţei de fond.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând
jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 5 noiembrie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 293/39/2007, Curtea de Apel Suceava - Secţia comercială,
contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (2) din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi ale art. 109 alin. 2 din Codul de
procedură civilă. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de
Petru Carcalete într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect
anularea unui ordin emis de Minjsterul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului.
In motivarea excepţiei se
susţine, în esenţă, că procedurile prealabile constituie limitări ale
exerciţiului dreptului de acces liber la justiţie şi că „este inadmisibil ca
printr-o altă lege să se impună obligativitatea urmării unei proceduri
prealabile în cazul în care persoana în cauză nu a înţeles să exercite
procedura administrativ-jurisdicţională". Se mai arată că
„facultativitatea de rang constituţional a jurisdicţiilor administrative nu
poate fi înlocuită cu obligativitatea unei proceduri prealabile impusă prin
alte legi".
Curtea de Apel Suceava - Secţia comercială,
contencios administrativ şi fiscal apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului' şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată şi aminteşte, în susţinerea
acestui punct de vedere, cele reţinute de Curtea Constituţională în Decizia nr.
96 din 13 februarie 2007.
Avocatul Poporului apreciază
că textele de lege criticate sunt constituţionale, invocând considerentele
aceleiaşi decizii a Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecatorul-raportor, susţinerile apărătorului autorului excepţiei şi notele
scrise ale celeilalte părţi, concluziile procurorului, dispoziţiile legale
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 6 alin. (2) din Legea
contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, modificată şi completată
prin Legea nr. 262/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 510 din 30 iulie 2007, care are următorul conţinut:
- Art. 6 alin. (2): „Actele
administrative susceptibile, potrivit legii organice, să facă obiectul unei
jurisdicţii speciale administrative pot fi atacate la instanţa de contencios
administrativ, cu respectarea dispoziţiilor art. 7 alin. (1), dacă partea
înţelege să nu exercite procedura administrativ-jurisdicţională. "
De asemenea, obiect al excepţiei îl constituie şi
prevederile art. 109 alin. 2 din Codul de procedură civilă, introdus prin
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000, al căror cuprins este
următorul: „In cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanţei
competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în
condiţiile stabilite de acea lege. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se
va anexa la cererea de chemare în judecată."
In opinia autorului excepţiei
de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor
art. 21 alin. (1), (2) şi (4) din Constituţie, care consacră dreptul de acces
liber la justiţie şi caracterul facultativ şi gratuit al jurisdicţiilor
speciale administrative.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 109
alin. 2 din Codul de procedură civilă, de exemplu prin Decizia nr. 96 din 13
februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 168 din 9 martie 2007. Cu acel
prilej, a statuat că „prin instituirea procedurii prealabile, ca de altfel în
toate cazurile în care legiuitorul a condiţionat valorificarea unui drept de
exercitarea sa în cadrul unei anumite proceduri, nu s-a urmărit restrângerea
accesului liber la justiţie, ci, exclusiv, instaurarea unui climat de ordine,
indispensabil,'în vederea exercitării dreptului constituţional prevăzut de art.
21 din Constituţie".
Curtea constată că nu poate reţine critica privind
pretinsa neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (2) din Legea nr.
554/2004. Instanţa de contencios constituţional a statuat, în numeroase
rânduri, că instituirea unei proceduri administrative de soluţionare a
cererilor, prealabiiă sesizării instanţelor judecătoreşti, nu este de natură a
îngrădi accesul liber la justiţie şi că nicio dispoziţie constituţională nu
interzice ca prin lege să se instituie o procedură administrativă prealabilă,
fără caracter jurisdictional. Aceasta, deoarece textul art. 21 alin. (4) din
Constituţie conferă caracter facultativ procedurilor
administrativ-jurisdicţionale, lăsând deschisă posibilitatea ca, prin lege, să
se impună parcurgerea unei proceduri fără caracter jurisdictional.
Pentru considerentele expuse mai
sus, în temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea
nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 6 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr.
554/2004 şi ale art. 109 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie
ridicată de Petru Carcalete în Dosarul nr. 293/39/2007 al Curţii de Apel
Suceava - Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Definitiva şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 mai 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăteanu