Decizia Nr.474 din 12.04.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 72 şi 73 din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie ridicată de Paul Negrescu în Dosarul nr. 1.793/333/2010 al Judecătoriei Vaslui.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 6 mai 2010, pronunţată în Dosarul nr. 1.793/333/2010, Judecătoria Vaslui a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 72 şi 73 din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie ridicată de Paul Negrescu în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unei contestaţii împotriva hotărârii judecătorului delegat referitoare la executarea pedepsei privative de libertate.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 23 alin. (11) referitoare la prezumţia de nevinovăţie şi art. 24 referitoare la Dreptul la apărare, deoarece lipsa unui apărător din oficiu împiedică aflarea adevărului şi induce ideea unei antepronunţări la întocmirea raportului de pedepsire de către comisia de disciplină. În opinia sa, contestaţia apare ca o plângere împotriva unei autorităţi de lucru judecat, iar prezenţa apărătorului ales sau din oficiu cu prilejul judecării contestaţiei în faţa judecătorului nu are nicio relevanţă, de vreme ce acesta „nu are niciun mijloc de a-şi crea o convingere asupra cauzei de pledat.“Judecătoria Vaslui opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, deoarece cadrul general de reglementare vizează o activitate ulterioară fazei de judecată în care s-a stabilit deja existenţa vinovăţiei în materie penală. Aşa fiind, dispoziţiile legale criticate nu contravin sub niciun aspect normelor constituţionale potrivit cărora, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare, persoana este considerată nevinovată.De asemenea, niciuna din prevederile contestate nu suprimă dreptul la apărare, întrucât nimic nu-l opreşte pe condamnat să îşi angajeze un avocat pe tot cursul procesului ce vizează aspecte referitoare la executarea pedepsei. Împrejurarea că acesta este privat de libertate, ca urmare a unei condamnări definitive, nu este de natură a atrage aplicabilitatea dispoziţiilor legale referitoare la asistenţa juridică obligatorie.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 72 - Constatarea abaterilor disciplinare şi art. 73 - Procedura disciplinară din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 627 din 20 iulie 2006, aşa cum au fost modificate prin art. I pct. 40 din Legea nr. 83/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 329 din 19 mai 2010, care au următorul conţinut:– Art. 72: „(1) Abaterile disciplinare se constată de către personalul administraţiei penitenciare şi se consemnează într-un raport de incident.
(2) Raportul de incident se depune la şeful secţiei unde este deţinută persoana condamnată, în termen de 24 de ore de la data constatării abaterii.(3) Nerespectarea termenului prevăzut în alin. (2) atrage răspunderea disciplinară a persoanei vinovate pentru nerespectarea termenului.“;– Art. 73: „(1) Procedura disciplinară se declanşează de şeful secţiei unde este deţinută persoana condamnată, care sesizează comisia de disciplină. (2) Comisia de disciplină este formată din directorul adjunct pentru siguranţa deţinerii şi regim penitenciar, în calitate de preşedinte, directorul adjunct pentru educaţie şi asistenţă psihosocială şi un supraveghetor ales anual de ceilalţi supraveghetori, în calitate de membri.(3) Directorul penitenciarului desemnează, în termen de 24 de ore de la sesizarea comisiei de disciplină, o persoană din cadrul personalului penitenciarului, alta decât un supraveghetor, să efectueze cercetarea prealabilă. În termen de 5 zile, persoana desemnată prezintă comisiei de disciplină rezultatele cercetării prealabile.(4) Comisia de disciplină, după ascultarea persoanei condamnate şi a oricărei alte persoane care are cunoştinţă despre împrejurările în care a fost săvârşită fapta, aplică prin hotărâre scrisă una dintre sancţiunile disciplinare sau, după caz, clasează dosarul de cercetare disciplinară. (5) La stabilirea sancţiunii disciplinare se ţine seama de gravitatea abaterii, de persoana condamnatului, de abaterile disciplinare săvârşite anterior, de atitudinea persoanei condamnate după săvârşirea abaterii şi în timpul procedurii disciplinare.(6) Sancţiunile disciplinare aplicate se înscriu într-un registru special, iar dosarul disciplinar şi hotărârile comisiei de disciplină se includ în dosarul individual al persoanei condamnate.(7) În cazul în care, în cursul procedurii disciplinare, comisia de disciplină ia cunoştinţă despre săvârşirea unei infracţiuni, sesizează organul de urmărire penală competent.“Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 23 alin. (11) referitoare la prezumţia de nevinovăţie şi art. 24 referitoare la Dreptul la apărare. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate dispun cu privire la constatarea abaterilor disciplinare şi procedura de urmat în cazul acestora. Autorul excepţiei este nemulţumit de împrejurarea că în cadrul acestei proceduri nu este asistat de către un apărător din oficiu şi că prin concluziile sale comisia de disciplină se antepronunţă afectând principiul prezumţiei de nevinovăţie. Curtea constată că nimic nu-l opreşte pe condamnat ca, în virtutea temeiului constituţional invocat, prevăzut de art. 24 din Constituţie, să îşi angajeze un avocat. Totodată nu este afectat nici principiul prezumţiei de nevinovăţie, deoarece domeniul său de aplicare vizează materia penală, respectiv situaţiile în care fapta atribuită unei persoane are conotaţii penale, care angajează răspunderea penală a acesteia. Astfel, prezumţia constituie suportul dreptului la apărare şi, implicit, al drepturilor procesuale acordate învinuitului sau inculpatului, în cadrul procesului penal, neguvernând activitatea organelor cu atribuţii în materia abaterilor disciplinare. De altfel, hotărârea comisiei de disciplină poate fi contestată în faţa unui judecător, care, respectând exigenţele prezumţiei de nevinovăţie şi ale dreptului la apărare, ascultă în mod obligatoriu la locul de deţinere persoana condamnată şi procedează la ascultarea oricărei alte persoane în vederea aflării adevărului. Aşadar, o asemenea hotărâre nu este lipsită de control judiciar, aspectele relevate în ea fiind supuse cenzurii unui judecător independent şi în cadrul unui proces echitabil. În sfârşit, având în vedere dispoziţiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Curtea constată că nu are competenţa de a modifica şi completa textele criticate în sensul sugerat de autorul excepţiei de a se institui asistenţa juridică obligatorie în cazul procedurilor ce vizează constatarea abaterilor disciplinare. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 72 şi 73 din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie ridicată de Paul Negrescu în Dosarul nr. 1.793/333/2010 al Judecătoriei Vaslui. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 aprilie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru