DECIZIE   Nr. 472 din 22 septembrie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III alin. (2) din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedura civila

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 994 din  9 noiembrie 2005

    Ioan Vida               - presedinte
    Nicolae Cochinescu      - judecator
    Constantin Doldur       - judecator
    Acsinte Gaspar          - judecator
    Kozsokar Gabor          - judecator
    Petre Ninosu            - judecator
    Ion Predescu            - judecator
    Serban Viorel Stanoiu   - judecator
    Aurelia Rusu            - procuror
    Cristina Catalina Turcu - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III alin. (2) din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedura civila, exceptie ridicata de Bondar Sandor si Bondar Elisabeta in Dosarul nr. 5.146/2004 al Curtii de Apel Oradea - Sectia civila mixta.
    La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Presedintele constata cauza in stare de judecata si acorda cuvantul pe fond.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, invocand jurisprudenta Curtii Constitutionale, si anume Decizia nr. 318 din 14 iunie 2005.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 24 februarie 2005, pronuntata in Dosarul nr. 5.146/2004, Curtea de Apel Oradea - Sectia civila mixta a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III alin. (2) din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedura civila, exceptie ridicata de Bondar Sandor si Bondar Elisabeta.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorii arata ca textul de lege criticat contravine dispozitiilor art. 21 alin. (3) din Constitutie privind dreptul la un proces echitabil, intrucat "aceeasi instanta de judecata, prin judecatori din aceeasi sectie, va solutiona caile de atac impotriva propriilor hotarari". Or, principiul de baza al organizarii justitiei este acela al jurisdictiei multiple, la instante de grad diferit, prin controlul judiciar al instantei superioare in grad asupra hotararilor pronuntate de instantele de grad inferior. Acest principiu se realizeaza prin organizarea judecatoreasca pe patru niveluri de judecata, specifica fiind institutia controlului ierarhic, al instantei imediat superioare, care verifica temeinicia si legalitatea hotararilor instantelor inferioare.
    Textul de lege criticat incalca principiul mentionat, intrucat stabileste competenta aceleiasi instante in judecarea apelului si a recursului, fara a tine seama ca in acest fel nu se realizeaza scopul urmarit, si anume controlul ierarhic superior.
    Curtea de Apel Oradea - Sectia civila mixta apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este intemeiata. In acest sens arata ca notiunea de "ierarhie" are, in domeniul justitiei, o semnificatie aparte, deoarece adoptarea hotararilor este straina de orice subordonare. Constituirea ierarhica a instantelor judecatoresti rezulta atat din dispozitiile art. 126 alin. (1) din Constitutie, cat si din prevederile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara. Daca nu exista ierarhie in interpretarea legii, aceasta exista insa cu privire la controlul interpretarii legilor. Controlul judiciar inseamna dreptul si obligatia pe care le au, in cadrul unui sistem judiciar, instantele judecatoresti superioare de a verifica legalitatea si temeinicia hotararilor pronuntate de instantele judecatoresti inferioare, casand hotararile gresite si confirmandu-le pe cele legale si temeinice.
    Pe de alta parte, dreptul la un proces echitabil presupune, printre altele, si posibilitati procesuale egale pentru toate partile. Or, a acorda aceleiasi instante competenta de a-si reforma propria hotarare este de natura a aduce atingere dreptului la un proces echitabil.
    Potrivit dispozitiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, apreciind ca modificarea competentei si stabilirea normelor tranzitorii cuprinse in Legea nr. 195/2004 reprezinta o expresie a principiului inscris in art. 126 alin. (2) din Constitutie.
    Asa cum a statuat in mod constant Curtea Constitutionala, accesul liber la justitie nu presupune in mod necesar accesul la toate gradele de jurisdictie si la toate nivelurile de instanta, motiv pentru care exercitarea controlului de legalitate pe calea recursului de catre o instanta de acelasi nivel cu cea care a solutionat apelul nu contravine accesului liber la justitie.
    Nici afectarea impartialitatii instantei nu poate fi sustinuta, deoarece aceasta este asigurata prin dispozitiile care reglementeaza statutul magistratilor, precum si prin dispozitiile procedurale referitoare la incompatibilitate, care impiedica pronuntarea acelorasi judecatori in aceeasi speta, in doua grade diferite de jurisdictie. Diferenta dintre apel si recurs este data de compunerea instantei, de procedura de judecata a fiecarei cai de atac, de efectele hotararilor pronuntate in respectivele cai de atac, iar nu de instanta care judeca. Altfel spus, recursul nu este prin esenta sa o cale de atac de reformare, fiind posibil ca uneori, asemenea altor cai de atac extraordinare, sa intre in competenta aceleiasi instante care a pronuntat hotararea atacata.
    Avocatul Poporului apreciaza ca textul de lege criticat este constitutional. Astfel, dispozitiile legale criticate au caracter tranzitoriu si au fost adoptate de legiuitor conform competentei sale, conferite de dispozitiile art. 126 alin. (2) din Constitutie. In acest sens, Curtea Constitutionala a retinut, pe de-o parte, ca reglementarea competentei materiale a instantelor are caracter imperativ si de ordine publica, iar, pe de alta parte, in conditiile in care textul constitutional consacrand dreptul la un proces echitabil nu intelege sa subordoneze respectarea acestuia incadrarii intr-un anumit termen, care ar deveni un criteriu de constitutionalitate, conceptul "echitabil" are caracter relativ, respectarea sau incalcarea lui urmand a fi stabilita de la caz la caz, in functie de circumstantele concrete ale cauzei (Decizia nr. 46 din 27 ianuarie 2005).
    Prin urmare, textul de lege criticat nu este de natura sa ingradeasca dreptul partilor interesate de a apela la instantele judecatoresti si de a se prevala de garantiile procesuale care conditioneaza intr-o societate democratica procesul echitabil, finalitatea lor fiind de a transpune in practica principiul constitutional consacrat de art. 21 alin. (3), de a preveni eventualele abuzuri si de a limita efectele perturbatoare asupra stabilitatii si securitatii raporturilor juridice.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si celor ale art. 1 alin. (2) si ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. III alin. (2) din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedura civila, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 470 din 26 mai 2004, dispozitii care au urmatorul continut:
    - Art. III alin. (2): "In cazurile prevazute la alin. (1), apelurile aflate pe rolul curtilor de apel la data intrarii in vigoare a prezentei legi se trimit la tribunale, iar recursurile aflate pe rolul Inaltei Curti de Casatie si Justitie se trimit la curtile de apel. Dispozitiile art. II alin. (3) sunt aplicabile in mod corespunzator."
    Art. III alin. (1) din Legea nr. 195/2004 are urmatorul continut: "Hotararile pronuntate de judecatorii in prima instanta in materia fondului funciar sunt supuse apelului la tribunal si recursului la curtea de apel."
    Autorii exceptiei sustin ca dispozitiile legale criticate incalca prevederile art. 21 alin. (3) din Constitutie, care au urmatorul continut: "Partile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil."
    Examinand exceptia, Curtea Constitutionala constata ca, in conditiile in care prin alin. (1) al art. III din Legea nr. 195/2004 se consacra regula potrivit careia, in materia fondului funciar, hotararile pronuntate de judecatorii in prima instanta sunt supuse apelului la tribunal si recursului la curtea de apel, alin. (2) al aceluiasi articol reglementeaza, cu luarea in considerare a acestei reguli, situatia tranzitorie referitoare la litigiile in curs de solutionare. In acest sens, norma dedusa controlului prevede ca asemenea litigii aflate in faza de apel urmeaza a fi trimise de la curtile de apel, pe al caror rol se aflau, la tribunale, iar cele aflate in recurs la Inalta Curte de Casatie si Justitie se trimit la curtile de apel.
    Chiar daca, prin efectul aplicarii imediate a noii reglementari referitoare la competenta materiala, aceeasi instanta urmeaza sa solutioneze o cale de atac impotriva propriei sale hotarari, solutia legislativa adoptata nu releva nici un fine de neconstitutionalitate. Astfel, dincolo de faptul ca ne aflam in prezenta unei reglementari cu caracter tranzitoriu, solutionarea apartine unor complete cu o compunere diferita, iar partile beneficiaza de toate drepturile si garantiile procesuale menite sa le asigure dreptul la un proces echitabil si la solutionarea acestuia intr-un termen rezonabil.
    De altfel, asupra constitutionalitatii textului de lege criticat, Curtea s-a mai pronuntat prin Decizia nr. 318 din 14 iunie 2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 730 din 11 august 2005.
    Atat solutia, cat si considerentele cuprinse in aceasta decizie isi pastreaza valabilitatea si in prezenta cauza, neintervenind elemente noi de natura a determina reconsiderarea jurisprudentei Curtii.

    Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. III alin. (2) din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedura civila, exceptie ridicata de Bondar Sandor si Bondar Elisabeta in Dosarul nr. 5.146/2004 al Curtii de Apel Oradea - Sectia civila mixta.
    Definitiva si general obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 22 septembrie 2005.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. IOAN VIDA

                              Magistrat-asistent,
                              Cristina Catalina Turcu