DECIZIE Nr.
472 din 22 aprilie 2008
referitoare la sesizarea de
neconstitutionalitate a Legii pentru modificarea Legii nr. 115/1999 privind
responsabilitatea ministeriala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 336 din 30 aprilie 2008
Cu Adresa nr. 51/1.015 din data de 18 martie 2008, un
număr de 71 de deputaţi, şi anume: Gheorghe I.AIbu, Liviu D.AImăşan, Constantin
C. Amarie, Romică C. Andreica, Gheorghe G. Barbu, Cornel Ştefan C. Bardan,
Marius N. Bălu, Iulian-Gabriel P. Bîrsan, Anca-Daniela C. Boagiu, Cristian
Alexandru R. Boureanu, William Gabriel S. Brânză, Daniel I. Buda, Obuf Cătălin Ovidiu Gh. Buhăianu,
Diana Maria C. Buşoi, Costică N. Canacheu, Bogdan C. Cantaragiu, Petru I.
Călian, Alexandru A. Ciocâlteu, Liviu D. Codârlă, Anca M. Constantinescu,
Dumitru Gheorghe Mircea O. Coşea, Radu-Cătălin Drăguş, Stelian N. Duţu, Stelian
G. Fuia, Ionesie P Ghioghioni, Ion I. Gonţea, Dan N. Grigore, Cristian Marius
I. Hoinaru, Traian Constantin A. Igaş, Cristian B. Ilie, Valentin Adrian M.
Iliescu, Daniel I. Ionescu, Gratiela Denisa M. Iordache, Mircea Teodor M.S.
Iustian, Radu V. D. Lambrino, Petru C. Lificiu, Dănuţ E. Liga, Mircea Man, Laurenţiu
C. Mironescu, Liviu Alexandru H. Miroşeanu, Alexandru E. Mocanu, Corneliu V.
Momanu, Petru P Movilă, Viorel N. Oancea, Ioan C. Oltean, Aurel A. Olărean,
Dumitru M. Pardău, Marian Sorin C. Paveliu, Constantin M. Petrea, Marcel Adrian
O. Piteiu, Corneliu L. Popescu, Florin Aurelian N. Popescu, Cosmin Gabriel C.
Popp, Cezar Florin Gh. Preda, Vasile I. Pruteanu, Ioan Dumitru I. Puchianu,
Dumitru Ghe. Puzdrea, Cristian I. Rădulescu, Marius I. Rogin, Gabriel L. Sandu,
Gheorghe G. Sârb, Mugurel Liviu S. Sârbu, Ion I. Stoica, Petre Străchinaru,
Cornel H. Ştirbeţ, Valeriu I. Tabără, Constantin V. Tudor, Raluca D. Turcan,
Petre I. Ungureanu, Horia C. Văsioiu şi Claudius Mihail Gh. Zaharia au sesizat
Curtea Constituţională asupra neconstituţionalităţii pct. 1 din Legea pentru
modificarea Legii nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministerială.
Sesizarea a fost formulată în temeiul art. 146 lit. a)
din Constituţie şi al art. 15 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi
funcţionarea Curţii Constituţionale, a fost înregistrată la Curtea
Constituţională sub nr. 3.010 din 18 martie 2008 şi constituie obiectul
Dosarului nr. 603A/2008.
In motivarea sesizării se arată că pct.1 al articolului
unic din Legea pentru modificarea Legii nr. 115/1999 privind responsabilitatea
ministerială, potrivit căruia: „1. Articolul 16 se modifică şi va avea următorul cuprins: «Art. 16. - (1)
Dacă membrul Guvernului pentru care Preşedintele României a cerut urmărirea
penală este şi deputat sau senator, ministrul justiţiei sau, după caz,
primul-ministru va solicita Camerei competente să declanşeze procedura de
adoptare a cererii de începere a urmăririi penale. Dispoziţiile art. 13-15 se aplică în mod corespunzător.
(2) In situaţia în care cel în cauză este ministrul
justiţiei, cererea se adresează primului-ministru.»", „este neconstituţional, pentru că încalcă prevederile art. 109
alin. (2) teza întâi din Constituţie". Art. 109 alin. (2) teza întâi din
Constituţie, invocat ca fiind încălcat, prevede: „Numai Camera Deputaţilor,
Senatul şi Preşedintele României au dreptul să ceară urmărirea penală a
membrilor Guvernului pentru faptele săvârşite în exerciţiul funcţiei lor."
In opinia autorilor sesizării, prin textul de lege
criticat „se repartizează competenţe, diferenţiat, în funcţie de calitatea de
deputat sau cea de senator avută de persoana în cauză, care este şi membru al
Guvernului, pentru fiecare dintre autorităţile publice prevăzute de textul
constituţional, cu toate că în Constituţie nu se face o asemenea repartizare de
competenţe". De asemenea, se susţine că dispoziţia potrivit căreia
ministrul justiţiei sau, după caz, primul-ministru va solicita Camerei
competente să declanşeze procedura de adoptare a cererii de începere a
urmăririi penale contravine prevederilor tezei întâi din alin. (2) al art. 109
din Constituţie, referitoare la autorităţile publice - Camera Deputaţilor,
Senatul şi Preşedintele României - care pot declanşa procedura de urmărire
penală. Aşadar, nici Constituţia şi nici alte prevederi legale nu permit
ministrului justiţiei sau primului-ministru să exercite o astfel de atribuţie.
Se arată că art. 16 alin. (1) criticat reia în întregime dispoziţiile art. 16
alin. (7) din Legea nr. 115/1999. Or, întreg art. 16 din lege a fost declarat
neconstituţional prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.133 din 27 noiembrie
2007, astfel că reiterarea „aceluiaşi text într-o altă iniţiativă
legislativă" nu mai este posibilă, „pentru că devine şi el
neconstituţional" „pe baza principiului autorităţii de lucru judecat".
Şi în legătură cu neconstituţionalitatea alin. (2) al
art. 16 din legea criticată se invocă încălcarea art. 109 alin. (2) din
Constituţie, constând în însăşi stabilirea unor atribuţii pentru ministrul
justiţiei sau pentru primul-ministru în procedura de adoptare a cererii de
începere a urmăririi penale. Autorii sesizării consideră că o asemenea
competenţă a ministrului justiţiei nu se poate întemeia nici pe prevederile
constituţionale ale alin. (3) al art. 109, în sensul cărora prin legea privind
răspunderea ministerială se reglementează doar „Cazurile de răspundere şi
pedepsele aplicabile membrilor Guvernului [...]". Aşadar, se apreciază
că sunt neconstituţionale „toate reglementările care depăşesc limitele art. 109
alin. (3) din Constituţie". Oricum, şi alin. (2) al art. 16 din legea
criticată reia prevederile alin. (8) al art. 16 din Legea nr. 115/1999, a căror
neconstituţionalitate a fost constatată prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.133/2007.
O altă critică de neconstituţionalitate priveşte
„modalitatea defectuoasă de reglementare" faţă de dispoziţiile art. 72
alin. (2) teza a doua din Constituţie, potrivit cărora parlamentarii pot fi
urmăriţi şi trimişi în judecată penală de către Parchetul de pe lângă Inalta
Curte de Casaţie şi Justiţie, fără nicio aprobare. Ca atare, se consideră că
legea criticată prevede o procedură greoaie de urmărire penală şi de trimitere
în judecată a deputaţilor şi senatorilor şi nesusţinută de argumente
constituţionale.
In sfârşit, se mai arată că prin legea ce face obiectul
controlului de constituţionalitate, care a fost adoptată ulterior pronunţării
şi publicării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 1.133 din 27 noiembrie 2007
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 851 din 12 decembrie 2007, s-au
depăşit limitele acestei decizii şi, „ca urmare, se poate uşor constata că
prevederile legale criticate nu sunt conforme Constituţiei". Or, în
temeiul art. 1 alin. (3) şi
al art. 2 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi
funcţionarea Curţii Constituţionale, precum şi al prevederilor art. 142 alin.
(1) din Constituţie, „Parlamentul, în procedura legislativă de punere de acord
a legii neconstituţionale deja promulgate cu dispoziţiile Constituţiei, nu ar
putea să ignore conţinutul deciziei Curţii, prin care legea în cauză a fost
declarată neconstituţională, şi aceasta pentru că, în cazul ignorării deciziei,
Curtea Constituţională se va pronunţa cu respectarea jurisprudenţei sale
formată anterior". Depăşirea limitelor stabilite prin decizia Curţii
Constituţionale este demonstrată şi prin faptul că „prin textul criticat nu
sunt avuţi în vedere membrii Guvernului care nu sunt deputaţi sau senatori,
pentru care legea criticată nu prevede nicio procedură de urmat", şi „nici
celelalte prevederi ale Legii nr. 115/1999 nu cuprind nimic în ceea ce priveşte
procedura de urmat în asemenea cazuri".
In conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (2) din
Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale,
sesizarea a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului,
precum şi Guvernului, pentru a prezenta punctele lor de vedere.
Guvernul a transmis
punctul său de vedere cu Adresa nr. 5/1.540/C.P.T. din 16 aprilie 2008, prin
care arată că propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii
nr. 115/1999 privind răspunderea ministerială, care în opinia autorilor
sesizării este contrară dispoziţiilor art. 109 alin. (2) teza întâi din
Constituţie, „reia parţial fostele prevederi ale art. 16 din Legea nr.
115/1999, prevederi care au fost însă declarate neconstituţionale" prin
Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.133/2007, din al cărei cuprins citează.
Consideră că obiectul prezentei obiecţii „a fost soluţionat" prin Decizia
Curţii Constituţionale nr. 270 din 10 martie 2008, prin care instanţa
constituţională s-a pronunţat în sensul că, în aplicarea dispoziţiilor art. 109
alin. (2) teza întâi din Constituţie, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - va sesiza Camera Deputaţilor sau Senatul,
după caz, pentru a cere urmărirea penală a membrilor şi foştilor membri ai
Guvernului pentru faptele săvârşite în exerciţiul funcţiei lor şi care, la data
sesizării, au şi calitatea de deputat sau de senator.
De asemenea, în conţinutul aceleiaşi decizii, Curtea
menţionează că: „în aplicarea dispoziţiilor art. 109 alin. (2) teza întâi din
Constituţie, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Inalta Curte de Casaţie
şi Justiţie - va sesiza Preşedintele României pentru a cere urmărirea penală a
membrilor Guvernului şi a foştilor membri ai Guvernului care, la data
sesizării, nu au şi calitatea de deputat sau de senator."
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
Potrivit art. 18 alin. (1) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizarea de
neconstitutionalitate a fost dezbătută la data de 16 aprilie 2008, pe baza
raportului prezentat de judecătorul-raportor şi a celorlalte documente aflate
la dosar. Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când
Curtea, având nevoie de timp pentru dezbateri, a dispus continuarea
dezbaterilor în vederea pronunţării pentru data de 22 aprilie 2008.
CURTEA,
examinând sesizarea de neconstitutionalitate, punctul
de vedere al Guvernului, documentele privind iniţierea şi desfăşurarea
procesului legislativ, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile criticate din Legea pentru modificarea Legii nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministerială,
raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi prevederile Legii nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie, precum şi
ale art.1, 10, 15, 16 şi 18 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze sesizarea de
neconstitutionalitate.
Autorii obiecţiei de neconstitutionalitate susţin că
pct.1 al articolului unic din Legea pentru modificarea Legii nr. 115/1999
privind responsabilitatea ministerială este neconstituţional pentru că încalcă
prevederile art. 109 alin. (2) teza întâi din Constituţie, care prevede că „Numai
Camera Deputaţilor, Senatul şi Preşedintele României au dreptul să ceară
urmărirea penală a membrilor Guvernului pentru faptele săvârşite în exerciţiul
funcţiei lor".
Examinând sesizarea de neconstitutionalitate, Curtea
urmează să o admită, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
I. Din analiza documentelor în legătură cu iniţierea şi
desfăşurarea procesului legislativ privind Legea pentru modificarea Legii nr.
115/1999 rezultă că prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 665 din 5 iulie
2007, referitoare la excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 23
alin. (2) şi (3) din Legea nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministerială,
republicată, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din
10 august 2007, s-a constatat neconstituţionalitatea lor, cu consecinţa
extinderii procedurii derogatorii de urmărire penală şi de judecată a membrilor
Guvernului în funcţie, pentru infracţiunile săvârşite în această calitate, şi
asupra foştilor membri ai acestuia.
Potrivit art. 147 alin. (1) din
Constituţie „Dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi
cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează
efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii
Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu
pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe
durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt
suspendate de drept".
Ca urmare, pentru a pune de
acord prevederile Legii nr. 115/1999, republicată, cu textele din Legea
fundamentală invocate de Curtea Constituţională în Decizia nr. 665 din 5 iulie
2007, Guvernul a iniţiat un proiect de lege pentru modificarea art. 23 din
Legea nr. 115/1999, pe care, în forma avizată de Consiliul Legislativ, l-a
supus Senatului spre adoptare cu procedura de urgenţă.
Proiectul de lege a fost adoptat de Senat în şedinţa
din 12 decembrie 2007, în forma propusă de Guvern, cu respectarea prevederilor
art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată, având următoarea
redactare:
„Articol unic. - Articolul 23 din Legea nr. 115/1999 privind responsabilitatea
ministerială, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 200
din 23 martie 2007, cu modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:
1. Alineatul (2) va
avea următorul cuprins:
«(2) Urmărirea penală şi judecarea foştilor membri ai
Guvernului pentru infracţiunile săvârşite în exerciţiul funcţiei lor, astfel
cum acestea sunt prevăzute la art. 7-11, se efectuează potrivit normelor de
procedură prevăzute de prezenta lege.»
2. Alineatul (3)
se abrogă."
Potrivit art. 75 din Constituţie, Senatul a înaintat
spre dezbatere şi adoptare proiectul de lege Camerei Deputaţilor, în calitate
de Cameră decizională.
In şedinţa din 11 martie 2008, Camera Deputaţilor a
adoptat, pe baza raportului Comisiei juridice, de disciplină şi imunităţi, cu
respectarea prevederilor art. 76 alin. (1) din Constituţie, Legea pentru
modificarea Legii nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministerială, într-o
formă mult deosebită de cea adoptată de Senat, astfel:
- titlul Legii a fost modificat; a fost introdus
articolul 16; la articolul 23 a fost reformulat alin. (2) şi a fost introdus un
nou alineat (3).
In urma intervenţiilor de ordin
legislativ ale Camerei Deputaţilor asupra proiectului de lege adoptat de Senat,
legea a căpătat următorul cuprins:
„Lege pentru modificarea Legii nr. 115/1999 privind
responsabilitatea ministerială
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
Articol unic. - Legea nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministerială,
republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 200 din 23 martie 2007, cu
modificările ulterioare, se modifică după cum urmează:
1. Articolul 16 se
modifică şi va avea următorul cuprins:
«Art. 16. - (1) Dacă membrul Guvernului pentru care Preşedintele României a cerut
urmărirea penală este şi deputat sau senator, ministrul justiţiei sau, după caz,
primul-ministru va solicita Camerei competente să declanşeze procedura de
adoptare a cererii de începere a urmăririi penale. Dispoziţiile art. 13-15 se aplică în mod corespunzător.
(2) In situaţia în care cel în cauză este ministrul
justiţiei, cererea se adresează primului-ministru.»
2. Alineatele (2)
şi (3) ale articolului 23 se modifică şi vor avea următorul cuprins:
«(2) Prevederile de ordin procedural ale prezentei
legi privind dreptul de a cere urmărirea penală şi judecarea pentru infracţiunile
săvârşite în exerciţiul funcţiei lor se aplică şi foştilor membri ai Guvernului.
(3) Dispoziţiile prezentei legi sunt aplicabile în
toate cauzele în care au fost sesizate infracţiuni săvârşite de foştii membri
ai Guvernului în exerciţiul funcţiei lor, aflate în faţa organelor de urmărire
penală sau a instanţelor de judecată»".
II. Prin Decizia nr. 1.133 din
27 noiembrie 2007, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 12-22 din cap. III „Procedura de urmărire şi judecare"
din Legea nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministerială, precum şi
ale art. 23 şi 24 din aceeaşi lege, decizie publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 851 din 12 decembrie 2007, Curtea Constituţională,
admiţând excepţia, a constatat că art. 16 din legea criticată, astfel cum a
fost modificat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2007, este
neconstituţional.
Insă, Curtea constată că în prezentul dosar
dispoziţiile art. 16 în redactarea adoptată de Parlament şi care fac obiectul
criticii de neconstituţionalitate corespund din punct de vedere al conţinutului
textului care a fost declarat neconstituţional prin Decizia nr. 1.133 din 27
noiembrie 2007.
III. Curtea mai constată că varianta legii adoptată de
Camera Deputaţilor se îndepărtează de la obiectul avut în vedere de iniţiatorul
său, şi anume ca dispoziţiile procedurale privind urmărirea penală şi judecarea
membrilor Guvernului să fie aplicate şi foştilor membri pentru infracţiunile
săvârşite în exerciţiul funcţiei lor.
Prin modificările aduse, Camera Deputaţilor a mai
reglementat, în plus, şi o altă problemă, şi anume procedura de urmat în cazul
urmăririi penale a membrilor şi foştilor membri ai Guvernului care au şi
calitatea de deputat sau de senator. Curtea constată că aceste modificări
semnificative, de substanţă, nu au fost niciodată şi în nicio formă puse în
dezbaterea Senatului, care a fost prima Cameră sesizată. Pe de altă parte,
asupra acestei reglementări, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia
nr. 270 din 10 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 290 din 15 aprilie 2008.
Curtea constată că „Dezbaterea parlamentară a unui
proiect de lege sau a unei propuneri legislative nu poate face abstracţie de
evaluarea acesteia în plenul celor două Camere ale Parlamentului nostru
bicameral".
Aşadar, modificările şi completările pe care Camera
decizională le aduce asupra proiectului de lege adoptat de prima Cameră
sesizată trebuie să se raporteze la materia avută în vedere de iniţiator şi la
forma în care a fost reglementată de prima Cameră. Altfel, se ajunge la situaţia ca o singură Cameră, şi anume Camera
decizională, să legifereze, ceea ce contravine principiului bicameralismului.
In cauză, art. 16 în forma introdusă de Camera Deputaţilor ar fi trebuit
dezbătut pentru prima dată, potrivit art. 75 din Constituţie, în şedinţa
Senatului, pe calea unei iniţiative legislative, şi apoi de Camera Deputaţilor,
în calitate de Cameră decizională. Curtea constată că, procedându-se astfel,
Legea pentru modificarea Legii nr. 115/1999 privind responsabilitatea
ministerială a fost adoptată cu încălcarea normelor constituţionale referitoare
la procedura de legiferare, şi anume a principiului constituţional al
bicameralismului Parlamentului României, consacrat de art. 61 alin. (2) din
Constituţie, precum şi a competenţelor stabilite pentru cele două Camere,
potrivit art. 75 alin. (1) din Legea fundamentală.
IV. In sfârşit, Curtea observă că în legătură cu
neconstituţionalitatea Legii nr. 115/1999 privind responsabilitatea
ministerială s-a pronunţat prin mai multe decizii, precum şi că în doctrină au
fost exprimate critici referitoare la unele dintre prevederile acesteia, astfel
încât apreciază că este cazul a se proceda la reexaminarea, în ansamblu, a legii,
care să răspundă tuturor observaţiilor formulate.
Avem în vedere:
- Decizia Curţii
Constituţionale nr. 93 din 16 iunie 1999, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 300 din 28 iunie 1999;
- Decizia Curţii Constituţionale nr. 665 din 5 iulie
2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 10 august 2007;
- Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.133 din 27
noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 851 din 12 decembrie 2007;
- Decizia Curţii Constituţionale nr. 270 din 10 martie
2008, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 290 din 15 aprilie 2008.
V. Pentru considerentele
expuse, în temeiul art. 146 lit. a) din Constituţie, al art. 15 alin. (1) şi al
art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Constată că Legea pentru
modificarea Legii nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministerială este
neconstituţională.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Preşedintelui României,
preşedintelui Camerei Deputaţilor, preşedintelui Senatului şi primului-ministru
şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Dezbaterile au avut loc la datele de 16 şi 22 aprilie
2008 şi la acestea au participat: Ioan Vida, preşedinte, Nicolae Cochinescu,
Acsinte Gaspar, Petre Ninosu, Ion Predescu, Tudorel Toader şi Augustin Zegrean,
judecători.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Gabriela Dragomirescu