DECIZIE Nr.
468 din 22 aprilie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 40 alin. 4 din Codul de procedura
civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 507 din 7 iulie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean
-judecător
Ion Tiucă - procuror
Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. 4 din Codul de procedură
civilă, excepţie ridicată de Ordinul „Sfântul Vasile cel Mare" Provincia
„Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel" în Dosarul nr. 7.301/1/2007 al Inaltei
Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent informează completul de judecată
că la dosar autorul excepţiei a depus concluzii scrise prin care solicită
admiterea acesteia.
Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi
acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 6 decembrie
2007, pronunţată în Dosarul nr. 7.301/1/2007, Inalta Curte de Casaţie şi
Justiţie - Secţia civilă şi de proprietate intelectuală a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 40
alin. 4 din Codul de procedură civilă.
Excepţia a fost ridicată într-o cauză în care s-a
formulat o cerere de strămutare.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale,
întrucât nemotivarea hotărârii asupra strămutării încalcă dreptul părţilor la
un proces echitabil.
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilă
şi de proprietate intelectuală opinează că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dreptul de acces
la o instanţă de judecată priveşte doar acele proceduri în care instanţele sunt
chemate să se pronunţe asupra drepturilor şi obligaţiilor ce rezultă din
raporturile juridice deduse judecăţii.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că prevederile legale criticate sunt constituţionale, făcând referire la
jurisprudenţa Curţii în materie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 40 alin. 4 din Codul de procedură civilă, care au
următorul conţinut: „Hotărârea asupra strămutării se dă fără motivare şi nu
este supusă niciunei căi de atac. Ea va arăta în ce măsură actele îndeplinite
de instanţă înainte de strămutare urmează să fie păstrate."
Excepţia este raportată la prevederile constituţionale
ale art. 11 alin. (2), potrivit căruia tratatele ratificate de Parlament fac
parte din dreptul intern, ale art. 20 alin. (2) referitor la tratatele
internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul
la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil,
precum şi la dispoziţiile art. 6 paragraful 1 referitoare la dreptul la un
proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale.
Examinând excepţia, Curtea observă că prin Decizia nr.
624 din 26 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 582 din 24 august 2007, s-a reţinut că hotărârea pronunţată în soluţionarea
cererii de strămutare este rezultatul unui act de administrare a justiţiei, iar
nu de soluţionare în fond a unei cauze civile.
Totodată, Curtea reţine că prin hotărârea de strămutare
nu se judecă fondul cauzei, ci numai asigurarea condiţiilor pe care le implică
art. 37 din Codul de procedură civilă, respectiv nepărtinirea şi obiectivitatea
în soluţionarea litigiului, condiţii de care beneficiază toate părţile,
indiferent de calitatea lor procesuală. In plus, hotărârea asupra strămutării
nu este supusă niciunei căi de atac.
Aşa fiind, nu poate fi primită critica referitoare la
încălcarea prevederilor constituţionale şi convenţionale invocate în susţinerea
excepţiei.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 40 alin. 4 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată
de Ordinul „Sfântul Vasile cel Mare" Provincia „Sfinţii Apostoli Petru şi
Pavel" în Dosarul nr. 7.301/1/2007 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
- Secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Definitivă şi general
obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 aprilie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof.univ.dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Cristina Cătălina Turcu