DECIZIE Nr.
467 din 6 iunie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 27 din Ordonanta Guvernului nr.
2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 559 din 28 iunie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Mihaela Cîrstea - procuror
Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstitu-ţionalitate a prevederilor art. 27 din Ordonanţa Guvernului nr.
2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Enache Red" - S.R.L. din Iaşi în Dosarul nr. 8.821/2005 al Tribunalului Iaşi - Secţia comercială şi de contencios
administrativ.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza aflându-se în stare de judecată, Curtea acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. Arată că, din motivarea
excepţiei, se desprinde concluzia că autorul excepţiei critică o omisiune
legislativă a textului art. 27 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001. Or,
completarea cuprinsului unei reglementări legale nu reprezintă atributul Curţii
Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 14 februarie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 8.821/2005, Tribunalul laşi - Secţia comercială şi de contencios
administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 27 din Ordonanţa Guvernului nr.
2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor. Excepţia de
neconstituţionalitate a fost ridicată de Societatea Comercială „Enache
Red" - S.R.L. din Iaşi într-o cauză civilă având ca obiect soluţionarea
recursului formulat împotriva sentinţei prin care Judecătoria laşi a respins
plângerea împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a unei
contravenţii, întocmit de un agent constatator al Corpului Gardienilor Publici.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege
criticate nesocotesc dreptul de liber acces la justiţie, garantat
constituţional. In acest sens precizează că termenul de contestare a
procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei începe să curgă
de la data afişării lui la sediul contravenientului. Or, actul sancţionator
afişat poate fi cu uşurinţă rupt, distrus sau sustras, astfel încât agentul
economic nu mai poate lua cunoştinţă de existenţa sa. Arată că, din acest
motiv, nu are posibilitatea de a formula apărările care ar putea conduce la anularea măsurii prevăzute în
actul sancţionator comunicat.
Tribunalul Iaşi -
Secţia comercială şi de contencios administrativ apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Consideră că legiuitorul poate reglementa modalitatea de comunicare a
procesului-verbal prin legi speciale, fără a face distincţie între
contravenientul persoană fizică şi cel persoană juridică, atât timp cât
operaţiunea de comunicare prin afişare se concretizează într-un proces-verbal
semnat de cel puţin un martor. In continuare, arată că dispoziţiile Ordonanţei
Guvernului nr. 2/2001 se completează cu cele ale Codului de procedură civilă,
respectiv cu cele ale art. 47 din acesta, care se referă la comunicarea, după
învestirea instanţei cu soluţionarea plângerii împotriva procesului-verbal, a
citaţiei sau a altor acte de procedură.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. In acest sens arată că în
jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale s-a statuat că stabilirea
regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti
reprezintă o problemă de competenţa exclusivă a legiuitorului, care poate
institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură.
Precizează că accesul liber la justiţie şi dreptul la apărare sunt asigurate
prin respectarea cerinţelor procedurale specifice, precum şi prin reglementarea
căilor de atac exercitate, potrivit art. 129 din Constituţie, în condiţiile
legii.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile de lege criticate sunt constituţionale. Precizează că accesul
liber la justiţie are semnificaţia faptului că legiuitorul nu poate exclude de
la exerciţiul drepturilor procesuale pe care Ie-a instituit nicio categorie sau
niciun grup social, el presupunând, totodată, accesul la mijloacele procedurale
prin care se înfăptuieşte justiţia. De asemenea, consideră că dispoziţiile art.
27 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 sunt conforme şi prevederilor art. 24
alin. (1) din Legea fundamentală, întrucât dreptul la apărare este consacrat de
Constituţie în sfera activităţii judiciare, or, comunicarea procesului-verbal
şi a înştiinţării de plată ca urmare a săvârşirii unei contravenţii nu se
înscrie în acest cadru. In continuare, observă că autorul excepţiei critică o
omisiune legislativă, or, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992,
„Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor
cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile
supuse controlului".
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie şi ale art.
1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 27 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind
regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 410 din 25 iulie
2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002, care au următorul cuprins: „Comunicarea
procesului-verbal şi a înştiinţării de plată se face prin poştă, cu aviz de
primire, sau prin afişare la domiciliul sau la sediul contravenientului.
Operaţiunea de afişare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puţin
un martor."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
textul de lege criticat contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 21
alin. (1), care prevede că orice persoană se poate adresa justiţiei pentru
apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime, şi celor
ale art. 24, care garantează dreptul la apărare.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate şi motivele
invocate în susţinerea ei, Curtea reţine următoarele:
In ceea ce priveşte comunicarea procesului-verbal de
constatare şi sancţionare a contravenţiilor, precum şi a înştiinţării de plată
a amenzii corespunzătoare, regula generală este prevăzută de art. 26 din
Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 şi constă în înmânarea lor direct contravenientului.
Textul de lege dedus controlului de constituţionalitate instituie o excepţie de
la această regulă, excepţie aplicabilă situaţiei în care contravenientul
lipseşte de la domiciliul sau, după caz, de la sediul său ori, deşi prezent,
refuză să semneze procesul-verbal.
Nu se poate reţine critica de neconstituţionalitate
privind pretinsa încălcare a prevederilor art. 21 şi 24 din Legea fundamentală,
întrucât dispoziţiile art. 27 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, referitoare
la afişarea procesului-verbal, nu constituie, prin ele însele, o nesocotire a
dreptului de acces liber la justiţie. Autorul excepţiei pleacă de la premisa
că, în practică, există riscul să nu ia cunoştinţă de existenţa actului
sancţionator. Aceasta e însă doar o supoziţie ce se întemeiază pe o simplă
temere ipotetică potrivit căreia instrumentum
probationis ar putea fi distrus sau furat.
In realitate, afişarea, ca modalitate de comunicare a
procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, satisface pe
deplin cerinţele procedurale care să asigure contravenientului exercitarea atât
a dreptului de acces liber la justiţie, cât şi a dreptului de apărare.
Mai mult, din modul în care a fost formulată excepţia
de neconstituţionalitate, se desprinde concluzia că autorul acesteia nu critică
textul de lege supus controlului pentru conţinutul său, ci pentru ceea ce, în
opinia sa, lipseşte acestui text, problemă ce ţine de procesul de legiferare,
excedând sfera de competenţă a Curţii Constituţionale.
Pentru considerentele expuse,
în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor
art. 27 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al
contravenţiilor, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Enache Red" -
S.R.L. din Iaşi în Dosarul nr. 8.821/2005 al Tribunalului Iaşi - Secţia
comercială şi de contencios administrativ.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 iunie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăţeanu