DECIZIE   Nr. 466 din 2 aprilie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 13 lit. g) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 449 din 30 iunie 2009

Ioan Vida                                    - preşedinte

Nicolae Cochinescu                    -judecător

Acsinte Gaspar                            -judecător

Ion Predescu                                -judecător

Tudorel Toader                            -judecător

Puskas Valentin Zoltan               -judecător

Augustin Zegrean                        -judecător

Antonia Constantin                      - procuror

Maria Bratu                                  - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 13 lit. g) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicată de Somna Ristea în Dosarul nr. 17.648/3/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.

La apelul nominal se prezintă partea Răsvan-Mihai Dobrescu, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Partea prezentă solicită respingerea excepţiei, arătând că asupra constituţionalităţii textului de lege criticat, Curtea s-a mai pronunţat prin mai multe decizii.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 1.403 R din 7 august 2008, pronunţată în Dosarul nr. 17.648/3/2008, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 13 lit. g) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicată de Somna Ristea.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că textul de lege este neconstituţional datorită „imposibilităţii chiriaşului sau a proprietarului în temeiul Legii nr. 112/1995, al cărui contract de vânzare-cumpărare a fost declarat nul, de a închiria, subînchiria, de a ceda folosinţa imobilului respectiv sau de a schimba destinaţia bunului".

Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă apreciază că textul de lege criticat nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituţionale, invocând în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 13 lit. g) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 8 aprilie 1999, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 241/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 23 mai 2001, prevederi care au următorul conţinut: „Prelungirea contractelor de închiriere nu se aplică: [...]

g) în cazul chiriaşilor care au schimbat total sau parţial destinaţia ori structura interioară a locuinţei fără consimţământul scris al proprietarului şi fără aprobările legale;".

Textele constituţionale invocate ca fiind încălcate sunt cele ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi ale art. 135 privind economia.

Examinând excepţia, Curtea constată că prevederile art. 13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la dispoziţiile constituţionale invocate în prezenta cauză.

Astfel, prin Decizia nr. 363 din 5 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 834 din 15 septembrie 2005, Curtea a statuat că textul de lege criticat nu instituie privilegii sau discriminări între cetăţeni şi nu încalcă principiul constituţional al egalităţii în drepturi al acestora, tratamentul egal impunându-se doar pentru cei aflaţi în situaţii identice. Dispoziţiile legale criticate ocrotesc în mod egal pe proprietar şi pe chiriaş, stabilind, pe de o parte, în ce măsură proprietarul poate refuza în mod justificat prelungirea contractului, iar, pe de altă parte, dând chiriaşului posibilitatea de a-şi apăra dreptul locativ în condiţiile în care nu i se poate reproşa vreo conduită culpabilă.

Referitor la susţinerea autorului excepţiei privind încălcarea art. 53 din Constituţie, prin aceeaşi decizie, făcând referire la jurisprudenţa anterioară, Curtea a constatat că nicio prevedere din această ordonanţă nu pune în discuţie restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale şi nici exercitarea cu bună-credinţă a unor asemenea drepturi sau libertăţi.

Şi, în fine, cu privire la critica de neconstituţionalitate vizând încălcarea art. 135 din Constituţie, Curtea, prin Decizia nr. 566 din 15 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 1 august 2008, făcând, de asemenea, referire la jurisprudenţa sa anterioară, a reţinut că „măsurile de protecţie a chiriaşilor instituite prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 îşi au temeiul constituţional în prevederile [...] art. 135 alin. (2) lit. f) din Constituţie, finalitatea acestei ordonanţe fiind aceea de a reglementa raporturile dintre chiriaşi şi proprietari, precum şi de a oferi soluţii juridice situaţiilor litigioase ivite în procesul aplicării Legii nr. 112/1995, prin utilizarea unor mijloace juridice, asigurându-se totodată posibilitatea pentru proprietar de valorificare a atributelor dreptului său de proprietate şi, în acelaşi timp, protecţia chiriaşilor împotriva unor eventuale abuzuri".

Considerentele şi soluţia acestor decizii sunt valabile şi în cauza de faţă, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii în materie.

Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 13 lit. g) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicată de Somna Ristea în Dosarul nr. 17.648/3/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 aprilie 2009.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Maria Bratu