DECIZIE   Nr. 464 din 28 octombrie 2004

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 30 alin. 1 din Codul de procedura civila

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 36 din 12 ianuarie 2005

    Ioan Vida                - presedinte
    Nicolae Cochinescu       - judecator
    Aspazia Cojocaru         - judecator
    Constantin Doldur        - judecator
    Kozsokar Gabor           - judecator
    Acsinte Gaspar           - judecator
    Petre Ninosu             - judecator
    Ion Predescu             - judecator
    Serban Viorel Stanoiu    - judecator
    Dana Titian              - procuror
    Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 30 alin. 1 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "General Shop" - S.R.L. in Dosarul nr. 1.869/2004 al Judecatoriei Bacau.
    La apelul nominal lipsesc partile, procedura de judecata fiind legal indeplinita.
    Cauza fiind in stare de judecata, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, aratand ca textul de lege criticat nu contravine prevederilor constitutionale ale art. 16, norma fiind aplicabila fara discriminari tuturor persoanelor care se incadreaza in ipoteza acesteia. In ceea ce priveste invocarea art. 23 din Constitutie, critica fundamentata pe acest temei nu poate fi primita, intrucat prevederea constitutionala nu are legatura cu dispozitiile art. 30 alin. 1 din Codul de procedura civila.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 4 iunie 2004, pronuntata in Dosarul nr. 1.869/2004, Judecatoria Bacau a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 30 alin. 1 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "General Shop" - S.R.L.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul arata ca, "avand in vedere principiul colegialitatii, care guverneaza organizarea judecatoreasca, cererea de recuzare trebuie solutionata de o alta instanta decat cea in cadrul careia s-a facut cererea de recuzare".
    Judecatoria Bacau arata ca relatiile de colegialitate, ca relatii personale si de serviciu, nu au nimic in comun cu principiul colegialitatii in formarea completelor de judecata. Astfel, judecatorul, chiar coleg cu cel recuzat, este independent de acesta si se supune numai legii.
    Solutionarea cererii de recuzare nu aduce atingere egalitatii in drepturi a cetatenilor si, cu atat mai putin, libertatii individuale a persoanei, normele constitutionale fiind invocate de catre autorul exceptiei fara a motiva contradictia cu textul de lege criticat.
    Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata. De asemenea, in conformitate cu dispozitiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, s-a solicitat punctul de vedere al Avocatului Poporului.
    Guvernul considera ca, intrucat cererea de recuzare are ca scop numai rezolvarea unui incident procedural, si anume inlaturarea din completul de judecata a judecatorului vizat de situatiile prevazute la art. 27 din Codul de procedura civila, se justifica pe deplin competenta stabilita de textul de lege criticat, procedura simpla si operativa, in camera de consiliu, fara dezbateri contradictorii. Asadar, competenta de solutionare a cererii de recuzare este in concordanta cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constitutie, potrivit carora "Competenta instantelor judecatoresti si procedura de judecata sunt prevazute numai prin lege". In acest cadru, desigur, primeaza asigurarea, fara intarziere, a alcatuirii legale a instantei investite cu judecarea fondului cauzei.
    Avocatul Poporului apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, dispozitiile criticate necontravenind prevederilor art. 16 din Constitutie, intrucat textul de lege criticat este aplicabil oricarei parti din proces care a formulat cerere de recuzare, fara discriminari sau privilegii. Instituirea unor reguli speciale, inclusiv in ceea ce priveste procedura de judecata a cererilor de recuzare, nu incalca principiul egalitatii cetatenilor in fata legii si autoritatilor publice, atat timp cat se asigura egalitatea juridica a cetatenilor in utilizarea acestora.
    In ceea ce priveste sustinerile autorului exceptiei privind incalcarea art. 23 din Constitutie, se arata ca dispozitiile referitoare la libertatea individuala nu au legatura cu art. 30 alin. 1 din Codul de procedura civila.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctul lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinand incheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, republicata, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie art. 30 alin. 1 din Codul de procedura civila, care are urmatorul continut: "Recuzarea judecatorului se hotaraste de instanta respectiva, in alcatuirea careia nu poate sa intre cel recuzat."
    Autorul exceptiei sustine ca dispozitiile legale criticate incalca urmatoarele prevederi constitutionale:
    - Art. 16 alin. (1) si (2): "(1) Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.
    (2) Nimeni nu este mai presus de lege.";
    - Art. 23: "(1) Libertatea individuala si siguranta persoanei sunt inviolabile.
    (2) Perchezitionarea, retinerea sau arestarea unei persoane sunt permise numai in cazurile si cu procedura prevazute de lege.
    (3) Retinerea nu poate depasi 24 de ore.
    (4) Arestarea preventiva se dispune de judecator si numai in cursul procesului penal.
    (5) In cursul urmaririi penale arestarea preventiva se poate dispune pentru cel mult 30 de zile si se poate prelungi cu cate cel mult 30 de zile, fara ca durata totala sa depaseasca un termen rezonabil, si nu mai mult de 180 de zile.
    (6) In faza de judecata instanta este obligata, in conditiile legii, sa verifice periodic, si nu mai tarziu de 60 de zile, legalitatea si temeinicia arestarii preventive si sa dispuna, de indata, punerea in libertate a inculpatului, daca temeiurile care au determinat arestarea preventiva au incetat sau daca instanta constata ca nu exista temeiuri noi care sa justifice mentinerea privarii de libertate.
    (7) Incheierile instantei privind masura arestarii preventive sunt supuse cailor de atac prevazute de lege.
    (8) Celui retinut sau arestat i se aduc de indata la cunostinta, in limba pe care o intelege, motivele retinerii sau ale arestarii, iar invinuirea, in cel mai scurt termen; invinuirea se aduce la cunostinta numai in prezenta unui avocat, ales sau numit din oficiu.
    (9) Punerea in libertate a celui retinut sau arestat este obligatorie, daca motivele acestor masuri au disparut, precum si in alte situatii prevazute de lege.
    (10) Persoana arestata preventiv are dreptul sa ceara punerea sa in libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cautiune.
    (11) Pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti de condamnare, persoana este considerata nevinovata.
    (12) Nici o pedeapsa nu poate fi stabilita sau aplicata decat in conditiile si in temeiul legii.
    (13) Sanctiunea privativa de libertate nu poate fi decat de natura penala."
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca dispozitia legala criticata determina competenta de solutionare a cererii de recuzare, incident procedural ce intervine in desfasurarea normala a procesului civil. Textul de lege instituie regula potrivit careia recuzarea se solutioneaza de instanta sesizata cu actiunea principala, judecatorul recuzat neputand participa la alcatuirea completului care se va pronunta asupra cererii de recuzare.
    Curtea retine ca motivarea criticii se limiteaza la indicarea celor doua texte constitutionale de referinta, fara a evidentia in ce consta pretinsa relatie de contrarietate dintre acestea si norma dedusa controlului.
    In ceea ce priveste primul text constitutional care instituie principiul egalitatii de tratament in fata legii si a autoritatilor publice, in masura in care norma legala criticata nu opereaza nici o distinctie intre subiectele de drept supuse incidentei sale, sustinerea pretinsului sau caracter discriminatoriu este lipsita de temei si nu poate fi primita.
    Referitor la cel de al doilea text constitutional care consacra principiul inviolabilitatii libertatii individuale si al sigurantei persoanei, invocarea sa, cu titlu de text de referinta, este lipsita de relevanta, obiectul si sfera de aplicare ale acestuia fiind cu totul altele decat cele ale reglementarii legale criticate, ceea ce exclude de plano posibilitatea oricarei coliziuni intre ele.
    Aparent fara legatura cu prevederile constitutionale de referinta invocate, autorul exceptiei face trimitere la "principiul colegialitatii, care guverneaza organizarea judecatoreasca" si care, in opinia sa, ar impune judecarea cererii de recuzare de o alta instanta decat cea in cadrul careia s-a facut cererea de recuzare. Or, Curtea constata ca sistemul colegial reprezinta o problema de organizare judecatoreasca referitoare la alcatuirea completelor de judecata din mai multi judecatori. Acest principiu ofera garantia impartialitatii actului de justitie, prin aceea ca solutia adoptata este rezultatul confruntarii de opinii si argumente, in cadrul deliberarii care o preceda, hotararea dand expresie punctului de vedere unanim sau majoritar. Asa fiind, intrucat acest principiu, in acceptiunea sa tehnica, nu are nici o legatura cu reglementarea competentei si a modului de solutionare a cererii de recuzare, este de presupus ca respectivul autor l-a utilizat intr-o alta acceptiune, de altfel improprie, si anume aceea de "relatie de colegialitate", sens in care ar putea constitui un virtual impediment la solutionarea obiectiva a unei cereri de recuzare de catre colegii celui recuzat.

    Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 30 alin. 1 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "General Shop" - S.R.L. in Dosarul nr. 1.869/2004 al Judecatoriei Bacau.
    Definitiva si general obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 28 octombrie 2004.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. IOAN VIDA

                              Magistrat asistent,
                              Mihaela Senia Costinescu