DECIZIE Nr.
462 din 20 aprilie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 160 2 alin. 1 si ale art. 160 8a
alin. 2 din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 324 din 18 mai 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader
-judecător
Augustin Zegrean -judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Oana Cristina Puică -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1602 alin. 1
şi ale art. 1608a alin. 2 din Codul de procedură
penală, excepţie ridicată de Kallos Zoltan în Dosarul nr.
3.861/83/2009 al Curţii de Apel Oradea - Secţia penală şi
pentru cauze cu minori.
La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei,
faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele si lucrările dosarului,
retine următoarele:
Prin Incheierea din 8 septembrie 2009,
pronunţată în Dosarul nr. 3.861/83/2009, Curtea de Apel Oradea -
Secţia penală şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 1602 alin. 1 şi ale art. 1608a
alin. 2 din Codul de procedură penală. Excepţia a fost
ridicată de Kallos Zoltan cu ocazia soluţionării recursului
împotriva unei încheieri penale prin care a fost respinsă o cerere de
liberare provizorie sub control judiciar.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul acesteia
susţine că textele de lege criticate încalcă dreptul persoanei
arestate preventiv de a cere punerea sa în libertate provizorie, sub control
judiciar sau pe cauţiune, întrucât, pe de o parte, art. 1602
alin. 1 din Codul de procedură penală fixează o limită
maximă a pedepsei închisorii în ceea ce priveşte infracţiunile
intenţionate pentru care se poate acorda liberarea provizorie sub control
judiciar, iar pe de altă parte, art. 1608a alin. 2 din
acelaşi cod nu prevede criterii clare cu privire la modul de
soluţionare a cererii de liberare provizorie, lăsând loc
arbitrariului şi incertitudinii.
Curtea de Apel Oradea - Secţia penală
şi pentru cauze cu minori apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului,
pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile art. 1602 alin. 1 şi ale art. 1608a
alin. 2 din Codul de procedură penală sunt constituţionale,
deoarece nu aduc nicio atingere dispoziţiilor din Constituţie şi
din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale invocate de autorul excepţiei. Face
trimitere, în acest sens, la Decizia Curţii Constituţionale nr.
521/2009.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat
punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie dispoziţiile art. 1602 alin. 1 din Codul de
procedură penală, modificate prin Legea nr. 356/2006 pentru
modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum
şi pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, şi ale art. 1608a
alin. 2 din acelaşi cod, introduse prin Legea nr. 281/2003 privind
modificarea şi completarea Codului de procedură penală şi a
unor legi speciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 468 din 1 iulie 2003. Textele de lege criticate au următorul cuprins:
- Art. 1602 alin. 1: „Liberarea
provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracţiunilor
săvârşite din culpă, precum şi în cazul infracţiunilor
intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu
depăşeşte 18 ani.";
- Art. 1608a alin. 2: „In cazul în care
se constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de
lege şi cererea este întemeiată, instanţa admite cererea
şi dispune punerea în libertate provizorie a învinuitului sau
inculpatului."
In susţinerea
neconstituţionalităţii acestor prevederi de lege, autorul
excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale
ale art. 23 alin. (10) potrivit cărora persoana arestată preventiv
are dreptul să ceară punerea sa în libertate provizorie, sub control
judiciar sau pe cauţiune, precum şi ale art. 20 referitoare la tratatele
internaţionale privind drepturile omului, raportate la prevederile art. 5
paragraful 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi
a libertăţilor fundamentale, potrivit cărora orice persoană
arestată sau deţinută are dreptul de a fi judecată într-un
termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea constată următoarele:
I. In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 1608a
alin. 2 din Codul de procedură penală, autorul excepţiei
solicită, în realitate, completarea textului de lege criticat, în sensul
de a reglementa criterii clare cu privire la modul de soluţionare a
cererii de liberare provizorie. O asemenea solicitare nu intră, însă,
în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale,
care, conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă
numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a
fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile
supuse controlului.
II. Referitor la art. 1602 alin. 1 din Codul
de procedură penală, aceste dispoziţii de lege au mai fost
supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi
prevederi din Legea fundamentală, invocate şi în prezenta cauză,
şi faţă de critici similare. In acest sens este, de exemplu, Decizia
nr. 521 din 9 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 357 din 27 mai 2009, prin care Curtea Constituţională a
respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.
1602 alin. 1 din Codul de procedură penală, pentru
motivele acolo arătate.
Intrucât nu au apărut elemente noi, de natură
a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia,
cât şi considerentele deciziei menţionate îşi
păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
I. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia
de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1608a alin.
2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de
Kallos Zoltan în Dosarul nr. 3.861/83/2009 al Curţii de Apel Oradea -
Secţia penală şi pentru cauze cu minori.
II. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepţia
de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1602 alin. 1
din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de
acelaşi autor în acelaşi dosar.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 20 aprilie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puică