DECIZIE   Nr. 461 din 22 aprilie 2008

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 41, art. 167 1 si art. 194 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 370 din 15 mai 2008

Ioan Vida                                - preşedinte

Nicolae Cochinescu               -judecător

Aspazia Cojocaru                  -judecător

Acsinte Gaspar                      -judecător

Ion Predescu                         -judecător

Puskas Valentin Zoltan          -judecător

Tudorel Toader                      -judecător

Augustin Zegrean                  -judecător

Ion Tiucă                                - procuror

Patricia Marilena Ionea          - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41, art. 1671 şi art. 194 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, excepţie ridicată de Marin Hălmăgean în Dosarul nr. 2.008/30/2007 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, considerând că textele de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul excepţiei.

CURTEA,

având   în   vedere   actele   şi   lucrările   dosarului,   constată următoarele:

Prin Incheierea din 7 noiembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 2.008/30/2007, Curtea de Apel Timişoara - Secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41, art. 1671 şi art. 194 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale. Excepţia a fost ridicată de Marin Hălmăgean cu prilejul soluţionării recursului formulat împotriva Sentinţei nr. 890 din 19 aprilie 2007, pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosarul nr. 2.008/30/2007.

In motivarea excepţiei, autorul excepţiei arată, în esenţă, că textele de lege criticate sunt contrare art. 16 alin. (1), art. 41 alin. (2) şi art. 53 din Constituţie. In acest sens, arată că prin recunoaşterea reciprocă a stagiilor de cotizare realizate între sistemul public de pensii şi sistemul pensiilor militare nu este recunoscută şi grupa de muncă realizată în cel de-al doilea sistem, astfel încât nu poate beneficia de dreptul de a ieşi la pensie cu reducerea vârstelor standard de pensionare potrivit art. 1671 din Legea nr. 19/2000. Astfel, foştii militari sunt discriminaţi în raport cu ceilalţi contribuabili la sistemul public de pensii.

Curtea de Apel Timişoara - Secţia de litigii de muncă şi asigurări sociale apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. In acest sens, arată că asiguraţii care nu au stagiu complet de cotizare în sistemul public, dar au realizat stagii de cotizare, respectiv vechime în serviciu, în alte sisteme de pensii şi asigurări sociale, aşa cum este şi sistemul pensiilor militare de stat, sunt într-o situaţie diferită şi, în consecinţă, şi tratamentul juridic este diferit, fără ca prin aceasta să se instituie o discriminare.

In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituţionale.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare,  punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 41, art. 1671 şi art. 194 din Legea nr. 19/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1  aprilie 2000, cu modificările şi completările ulterioare.

Textele de lege criticate au următoarea redactare: - Art. 41: „(1) Pensia pentru limită de vârstă se acordă asiguraţilor care îndeplinesc, cumulativ, la data pensionării, condiţiile privind vârsta standard de pensionare şi stagiul minim de cotizare realizat în sistemul public.

(2)  Vârsta standard de pensionare este de 60 de ani pentru femei şi 65 de ani pentru bărbaţi. Atingerea vârstei standard de pensionare se va realiza în termen de 13 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin creşterea vârstelor de pensionare, pornindu-se de la 57 de ani pentru femei şi de la 62 de ani pentru bărbaţi, conform eşalonării prevăzute în anexa nr. 3.

(3) Stagiul minim de cotizare atât pentru femei, cât şi pentru bărbaţi este de 15 ani. Creşterea stagiului minim de cotizare de la 10 ani la 15 ani se va realiza în termen de 13 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, conform eşalonării prevăzute în anexa nr. 3.

(4)  Stagiul complet de cotizare este de 30 de ani pentru femei şi de 35 de ani pentru bărbaţi. Atingerea stagiului complet de cotizare se va realiza în termen de 13 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin creşterea acestuia, pornindu-se de la 25 de ani pentru femei şi de la 30 de ani pentru bărbaţi, conform eşalonării prevăzute în anexa nr. 3.

(5)   Asiguraţii care îndeplinesc condiţiile prevăzute de prezenta lege pentru obţinerea unei pensii pentru limită de vârstă, cu excepţia pensiei anticipate şi a pensiei anticipate parţiale, îşi pot continua activitatea numai cu acordul angajatorului.

(6)   In situaţia asiguraţilor care au depus cerere de pensionare, angajatorii acestora nu pot dispune încetarea raporturilor de muncă, de serviciu sau a calităţii de membru cooperator, după caz, în vederea pensionării, decât după primirea deciziei de admitere a cererii de pensionare.";

- Art. 1671: „(1) Intr-un interval de 10 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, persoanele care au desfăşurat activităţi încadrate în grupa I de muncă, conform legislaţiei anterioare, pot solicita pensie pentru limită de vârstă cu reducerea vârstelor standard de pensionare, conform tabelului nr. 4.

TABELUL Nr. 4

Stagiul de cotizare realizat efectiv, conform legislaţiei anterioare, în grupa I de muncă (ani împliniţi)	Reducerea vârstelor standard de pensionare prevăzute în anexa nr. 3
	(ani)	(luni)
2	1	2
4	2	5
6	3	7
8	4	10
10	6	0
12	7	2
14	8	5
16	9	7
18	10	10
20	12	0
22	13	0
24	14	0
26 şi peste	15	0

(2)  Vârstele de pensionare reduse conform prevederilor alin. (1) nu pot fi mai mici de 50 de ani.

(3)  Prevederile alin. (1) se aplică şi în cazul asiguraţilor prevăzuţi la art. 20, dacă acestea sunt mai avantajoase decât cele stipulate în anexele nr. 4 şi 5.

(4)   Vârstele standard de pensionare din care se face reducerea prevăzută în tabelul nr. 4 sunt cele corespunzătoare anului, respectiv lunii în care se deschide dreptul de pensie, prevăzute în anexa nr. 3, în condiţiile realizării stagiului complet de cotizare corespunzător anului, respectiv lunii în care se deschide dreptul de pensie.

(5)  Reducerea vârstelor standard de pensionare în baza tabelului nr. 4 nu poate fi cumulată cu celelalte reduceri prevăzute de prezenta lege sau de legile cu caracter special.";

- Art. 194: „(1) Intre sistemul public şi celelalte sisteme proprii de asigurări sociale, neintegrate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, inclusiv sistemul pensiilor militare, se recunosc reciproc stagiile de cotizare, respectiv vechimea în muncă sau vechimea în serviciu, în vederea deschiderii drepturilor la pensie pentru limită de vârstă, de invaliditate şi de urmaş, precum şi a altor drepturi de asigurări sociale prevăzute de prezenta lege.

(2)  In situaţia prevăzută la alin. (1) prestaţiile de asigurări sociale în sistemul public se stabilesc numai pentru stagiul de cotizare realizat în acest sistem.

(21) La acordarea indemnizaţiilor de asigurări sociale prevăzute la art. 98 alin. (1) lit. a)-e), baza de calcul se constituie conform art. 99 alin. (1), (2) sau (3), după caz, numai din veniturile realizate în lunile în care persoana a fost asigurată în sistemul public de pensii.

(3)  Perioadele asimilate stagiului de cotizare, prevăzute la art. 38 alin. (1) lit. b) şi c), care constituie şi vechime în muncă sau în serviciu în sistemul pensiilor militare şi în celelalte sisteme proprii de asigurări sociale neintegrate, se iau în calcul, opţional, în unul dintre sisteme.

(4)  Decontarea între sistemul public şi celelalte sisteme de asigurări sociale neintegrate încetează începând cu data intrării în vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonanţe de urgenţă.

(5) In situaţiile prevăzute la alin. (4) prevederile art. 180 se vor aplica doar pentru cuantumul pensiilor stabilit pe baza vechimii în muncă realizate în sectorul asigurărilor sociale de stat."

Autorul excepţiei consideră că textele de lege criticate sunt contrare următoarelor prevederi constituţionale: art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 41 alin. (2) privind dreptul salariaţilor la măsuri de protecţie socială şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că textele de lege criticate au mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate în raport cu aceleaşi texte din Constituţie şi aceleaşi argumente ca şi cele invocate în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 355 din 10 decembrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 118 din 25 februarie 2003, Curtea, respingând ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41, art. 1671 şi art. 194 din Legea nr. 19/2000, a reţinut că „asiguraţii în sistemul public de pensii, care îndeplinesc cumulativ condiţiile prevăzute de textele criticate, beneficiază de tratament juridic egal în ceea ce priveşte dreptul la pensie pentru limită de vârstă. Asiguraţii care nu au stagiul complet de cotizare în sistemul public, dar au realizat stagii de cotizare, respectiv vechime în serviciu, în alte sisteme de pensii şi asigurări sociale, cum este sistemul pensiilor militare de stat reglementat de Legea nr. 164/2001, sunt într-o situaţie diferită şi, în consecinţă, şi tratamentul juridic este diferit, fără ca prin aceasta să se instituie vreo discriminare. Astfel, deşi cele două sisteme de pensii îşi recunosc reciproc stagiile de cotizare, respectiv vechimea în muncă sau vechimea în serviciu, pensia pentru limită de vârstă, inclusiv alte drepturi de asigurări sociale în sistemul public, se acordă numai pentru stagiul de cotizare realizat în acest sistem, pe când dispoziţiile Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică în mod egal tuturor asiguraţilor care se află în situaţiile prevăzute de acestea".

Cu acelaşi prilej, Curtea a arătat şi că prevederile art. 194 alin. (2) din Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora prestaţiile de asigurări sociale în sistemul public se stabilesc numai pentru stagiul de cotizare realizat în acest sistem, „reprezintă voinţa legiuitorului, care a înţeles ca persoanele care nu se află în asemenea situaţii să beneficieze de alte reglementări legale, în speţă, de cele cuprinse în Legea nr. 164/2001". Această reglementare a fost considerată ca fiind în perfect acord cu principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor, care nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite.

Intrucât nu au intervenit elemente noi de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie, soluţia şi considerentele deciziei amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art.1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALA

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41, art. 1671 şi art. 194 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, excepţie ridicată de Marin Hălmăgean în Dosarul nr. 2.008/30/2007 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 aprilie 2008.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Patricia Marilena Ionea