Decizia Nr.459 din 13.11.2013

referitoare la obiecţia de neconstituţionalitate asupra Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 26/2013 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 63/2001 privind înfiinţarea Inspectoratului de Stat în Construcţii - I.S.C.
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 787 din 16 decembrie 2013

Augustin Zegrean	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Iulia Antoanella Motoc	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskás Valentin Zoltán	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Doina Suliman	- magistrat-asistent-şef

Curtea Constituţională a fost sesizată de Preşedintele României, în temeiul dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţia României şi ale art. 15 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, asupra neconstituţionalităţii Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 26/2013 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 63/2001 privind înfiinţarea Inspectoratului de Stat în Construcţii - I.S.C.La sesizare a fost anexată, în copie, Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 26/2013 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 63/2001 privind înfiinţarea Inspectoratului de Stat în Construcţii - I.S.C.Sesizarea a fost trimisă Curţii Constituţionale prin Adresa nr. 2.248 din 23 octombrie 2013 şi formează obiectul Dosarului nr. 680A/2013.Prin această sesizare, Preşedintele României solicită Curţii să se pronunţe asupra constituţionalităţii Legii privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 26/2013 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 63/2001 privind înfiinţarea Inspectoratului de Stat în Construcţii - I.S.C., deoarece dispoziţiile acestei legi referitoare la obţinerea statutului de funcţionar public de către angajaţii I.S.C. constituie discriminare faţă de alte categorii de funcţionari publici, înfrângând prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie care consacră principiul egalităţii în drepturi.În acest sens, autorul sesizării arată că, „potrivit Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, ocuparea funcţiilor publice se face în urma promovării unui concurs sau examen, prin promovare, transfer, redistribuire, recrutare sau alte modalităţi prevăzute expres de această lege. Legea-cadru menţionează posibilitatea transformării posturilor funcţiei publice doar în cazul promovării funcţionarului public şi în cazul în care se solicită transformarea unei funcţii publice vacante într-o funcţie publică cu o altă denumire sau într-o funcţie publică de nivel inferior sau superior.“Preşedintele consideră că „reglementarea impusă de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2013 nu prevede nicio condiţie referitoare la recrutare sau promovare prin examen sau concurs pentru personalul contractual încadrat la I.S.C. atunci când acesta îşi schimbă statutul în funcţionari publici. Transformarea posturilor personalului contractual dintr-o instituţie publică în funcţii publice nu este o modalitate prevăzută în Legea nr. 188/1999, având în vedere faptul că Legea-cadru privind Statutul funcţionarilor publici stabileşte în mod expres şi limitativ modalităţile de recrutare şi numire în funcţie a funcţionarilor publici.“În conformitate cu dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizarea a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a transmite punctele lor de vedere.Preşedintele Camerei Deputaţilor, prin Adresa nr. 2/5.812 din 5 noiembrie 2013, înregistrată la Curtea Constituţională sub nr. 4.127 din 5 noiembrie 2013, a comunicat punctul său de vedere asupra sesizării de neconstituţionalitate în care solicită respingerea acesteia, considerând-o neîntemeiată.În acest sens, arată, în esenţă că „În cazul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 26/2013 posturile contractuale stabilite şi avizate ca funcţii publice sunt ocupate nu prin aplicarea prevederilor art. 64 alin. (2) invocat de autorul sesizării de neconstituţionalitate, ci prin aplicarea prevederilor art. 56 lit. e) coroborate cu art. 107 şi art. 111 din Legea nr. 188/1999, astfel încât personalul contractual încadrat în baza unui contract individual de muncă pe durată nedeterminată din cadrul I.S.C. este numit în funcţii publice de execuţie, cu respectarea prevederilor legii-cadru în ceea ce priveşte condiţiile de studii menţionate la art. 54 din Legea nr. 188/1999 şi condiţiile de vechime în specialitate cerute de lege, fapt care nu contravine principiului constituţional conform căruia cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.Din motivele mai sus arătate nu se poate reţine afirmaţia autorului sesizării de neconstituţionalitate conform căreia transformarea posturilor personalului contractual, dintr-o instituţie publică, în funcţii publice nu este o modalitate reglementată de Legea nr. 188/1999, deoarece transformarea posturilor personalului contractual se face în conformitate cu prevederile Legii nr. 188/1999, în acest caz fiind aplicabile prevederile art. 56 lit. e), art. 107 şi art. 111 din legea-cadru.“Guvernul a comunicat punctul său de vedere cu Adresa nr. 5/6.733 din 5 noiembrie 2013, înregistrată la Curtea Constituţională sub nr. 4.143 din 6 noiembrie 2013, prin care apreciază că sesizarea de neconstituţionalitate este neîntemeiată.În acest sens, consideră că din analiza dispoziţiilor de lege criticate „nu rezultă că operaţiunea de transformare a posturilor personalului contractual în funcţii publice se face în afara modalităţilor prevăzute de Legea nr. 188/1999.“În continuare, arată că „În teoria dreptului administrativ funcţia publică nu este un post anume, ci reprezintă o sumă de competenţe a căror exercitare presupune atribuţii de putere publică.“Chiar şi în cuprinsul art. 2 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 funcţia publică este definită ca „ansamblul atribuţiilor şi responsabilităţilor, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor de putere publică de către administraţia publică centrală, administraţia publică locală şi autorităţile administrative autonome“.Totodată, Guvernul referă asupra dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, potrivit cărora sunt enumerate expres şi limitativ activităţile desfăşurate de funcţionarii publici care implică exercitarea prerogativelor de putere publică, precizând că modalitatea de ocupare a acestor funcţii este distinctă de operaţiunea de creare a lor, care se face în conformitate cu prevederile Legii nr. 188/1999.În concluzie, Guvernul consideră că „textul legal criticat nu creează nicio discriminare între persoanele care acced direct într-o funcţie publică şi cele care sunt, la momentul reglementării, personal contractual ce va accede într-o funcţie publică“.Acest text de lege „nu face nicio excepţie de la aplicarea prevederilor Legii nr. 188/1999, sens în care se interpretează că, ulterior creării funcţiilor publice, acestea vor fi ocupate prin una dintre modalităţile prevăzute de Legea nr. 188/1999 pentru ocuparea unei funcţii publice“.Preşedintele Senatului nu a transmis punctul său de vedere privind obiecţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând sesizarea de neconstituţionalitate, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile legii criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie şi ale art. 1, 10, 15, 16 şi 18 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, să soluţioneze sesizarea de neconstituţionalitate formulată de Preşedintele României.Obiectul sesizării de neconstituţionalitate îl constituie Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 26/2013 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 63/2001 privind înfiinţarea Inspectoratului de Stat în Construcţii - I.S.C., cu următorul conţinut:ARTICOL UNICSe aprobă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26 din 10 aprilie 2013 privind modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 63/2001 privind înfiinţarea Inspectoratului de Stat în Construcţii - I.S.C., publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 18 aprilie 2013. Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, în condiţiile art. 77 alin. (2), cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale articolului 76 alineatul (2) din Constituţia României, republicată. Prevederile constituţionale considerate ca fiind încălcate prin legea criticată sunt următoarele:

– Art. 16 alin. (1): „Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.“În esenţă, în opinia autorului sesizării, neconstituţionalitatea legii constă în aceea că permite obţinerea statutului de funcţionar public de către personalul contractual încadrat la I.S.C. fără examen sau concurs. Procedând la analizarea prezentei sesizări, Curtea reţine că, prin conţinutul său normativ, legea supusă controlului de constituţionalitate se încadrează în categoria legilor ordinare, având ca obiect de reglementare aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 26/2013 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 63/2001 privind înfiinţarea Inspectoratului de Stat în Construcţii - I.S.C. Întrucât, şi de această dată, Curtea reţine jurisprudenţa sa constantă, potrivit căreia starea de neconstituţionalitate a unei ordonanţe nu poate fi eliminată prin legea de aprobare, urmează să fie analizate aceste dispoziţii. În preambulul ordonanţei de urgenţă menţionate, Guvernul arată că „Inspectoratul de Stat în Construcţii - I.S.C., instituţie publică cu personalitate juridică, a trecut din subordinea Guvernului şi coordonarea prim-ministrului în subordinea Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, pentru eficientizarea actului administrativ şi reglementarea unitară a cadrului normativ cu privire la organizarea, conducerea şi încadrarea personalului Inspectoratului de Stat în Construcţii - I.S.C. cu al altor instituţii similare.“ De asemenea, consideră că, deoarece „activităţile desfăşurate de salariaţii Inspectoratului de Stat în Construcţii - I.S.C., care, în mare parte, implică exercitarea prerogativelor de putere publică, în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare, este necesară modificarea cadrului legislativ cu privire la transformarea posturilor acestora,“ în vederea „raţionalizării cheltuielilor publice şi respectării acordurilor-cadru cu Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional,“ elemente care vizează „interesul public şi constituie situaţii de urgenţă şi extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată“. În temeiul acestei ordonanţe de urgenţă a fost modificată şi completată Ordonanţa Guvernului nr. 63/2001 privind înfiinţarea Inspectoratului de Stat în Construcţii - I.S.C., publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 536 din 1 septembrie 2001, ordonanţă aprobată cu modificări prin Legea nr. 707/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 11 decembrie 2001, cu modificările şi completările ulterioare. Astfel, potrivit art. I pct. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2013, „Personalul Inspectoratului de Stat în Construcţii - I.S.C. are calitatea de funcţionar public, cu excepţia personalului care exercită activităţi de secretariat, administrative, de protocol şi de deservire.“ Totodată, art. III din aceeaşi ordonanţă de urgenţă prevede că „Transformarea posturilor personalului contractual încadrat în structura organizatorică a Inspectoratului de Stat în Construcţii - I.S.C. la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, care implică exercitarea prerogativelor de putere publică, în funcţii publice se face în conformitate cu prevederile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu păstrarea drepturilor salariale.“ Trecând la examinarea criticii, Curtea reţine că, prin sesizare, se solicită să se constate că legea supusă controlului de constituţionalitate contravine prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitate în drepturi, deoarece „reglementarea impusă de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2013 nu prevede nicio condiţie referitoare la recrutare sau promovare prin examen sau concurs pentru personalul contractual încadrat la I.S.C. atunci când acesta îşi schimbă statutul în funcţionari publici“, iar „transformarea posturilor personalului contractual dintr-o instituţie publică în funcţii publice nu este o modalitate prevăzută în Legea nr. 188/1999, având în vedere faptul că Legea-cadru privind Statutul funcţionarilor publici stabileşte în mod expres şi limitativ modalităţile de recrutare şi numire în funcţie a funcţionarilor publici“. Din analiza acestei motivări, rezultă că autorul sesizării contestă posibilitatea transformării posturilor personalului contractual dintr-o instituţie publică în funcţii publice ca modalitate de ocupare a acestora, în condiţiile Legii nr. 188/1999. Aşa fiind, Curtea reţine că, în principal, critica se referă la norma prevăzută în art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2013, care face trimitere la soluţiile legislative cuprinse în Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007, cu modificările şi completările ulterioare, identificate ca fiind dispoziţiile art. 111 alin. (1) şi (3) din lege, potrivit cărora:
(1) Autorităţile şi instituţiile publice care au prevăzute în statele de funcţii posturi de natură contractuală, care presupun exercitarea unor atribuţii dintre cele prevăzute la art. 2 alin. (3), au obligaţia de a stabili funcţii publice în condiţiile art. 107.[...] (3) Persoanele încadrate cu contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată în posturi de natură contractuală care au fost stabilite şi avizate ca funcţii publice vor fi numite în funcţii publice de execuţie dacă îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 54 şi condiţiile de vechime în specialitatea studiilor corespunzătoare clasei şi gradului profesional ale funcţiei publice. În legătură cu acest aspect, Curtea reţine că dispoziţiile art. 56 din Legea nr. 188/1999 stabilesc că, „Ocuparea funcţiilor publice se face prin: a)promovare;b)transfer;c)redistribuire, în condiţiile prevăzute de prezenta lege;d)recrutare;e)alte modalităţi prevăzute expres de prezenta lege.“În speţă, intrarea în corpul funcţionarilor publici se face prin numire, cu aplicarea dispoziţiilor art. 56 lit. e) coroborate cu cele ale art. 107 şi art. 111 alin. (3) din Legea nr. 188/1999. În aceste condiţii, Curtea reţine că transformarea posturilor personalului contractual dintr-o instituţie publică în funcţii publice este o operaţiune de creare a acestor funcţii, distinctă de modalitatea de ocupare a acestora. În continuare, Curtea constată că, întrucât, în prezenta cauză, critica vizează, în realitate, neconstituţionalitatea art. 111 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 188/1999, numai printr-o derogare, nepermisă însă de art. 146 lit. a) teza întâi din Constituţie, ar putea, în cadrul controlului a priori, să se pronunţe asupra acestor dispoziţii de lege. Potrivit acestor prevederi constituţionale, Curtea „se pronunţă asupra constituţionalităţii legilor, înainte de promulgarea acestora“. Prin urmare, atunci când nu are ca obiect neconstituţionalitatea unei legi înainte de promulgare, ci o lege în vigoare sau dispoziţii de lege în vigoare, sesizarea este inadmisibilă. Cât priveşte conţinutul normativ al dispoziţiilor art. I pct. 3 şi art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2013, Curtea constată că, deoarece transformarea posturilor personalului contractual în funcţii publice şi, ulterior, ocuparea acestora nu se face în afara cadrului reglementat de Legea nr. 188/1999, acesta nu creează în sine o lipsă de egalitate în drepturi, o discriminare, nefiind de natură a înfrânge prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1). Aceste dispoziţii legale nu vizează crearea unui statut privilegiat pentru o anumită categorie de personal, ci rezultă dintr-o opţiune a legiuitorului, care urmăreşte „eficientizarea actului administrativ şi reglementarea unitară a cadrului normativ cu privire la organizarea, conducerea şi încadrarea personalului Inspectoratului de Stat în Construcţii - I.S.C. cu al altor instituţii similare“. Aşa cum a stabilit Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa constantă, principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. În acest sens este, spre exemplu, Decizia nr. 256 din 17 iunie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 134 din 2 aprilie 1998. Având în vedere considerentele expuse, Curtea constată că Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 26/2013 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 63/2001 privind înfiinţarea Inspectoratului de Stat în Construcţii - I.S.C. este constituţională. În temeiul art. 146 lit. a) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 11 alin. (1) lit. A.a), al art. 15 alin. (1) şi al art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, obiecţia de neconstituţionalitate formulată de Preşedintele României şi constată că Legea privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 26/2013 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 63/2001 privind înfiinţarea Inspectoratului de Stat în Construcţii - I.S.C. este constituţională în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Preşedintelui României şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 13 noiembrie 2013. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent-şef, Doina Suliman