Decizia Nr.453 din 12.04.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 480 şi 483 din Codul civil, excepţie ridicată de Bogdan Ilie, Bogdan Zenobia şi Maria Spânu în Dosarul nr. 3.591/4/2010 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 11 mai 2010, pronunţată în Dosarul nr. 3.591/4/2010, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 480 şi art. 483 din Codul civil, excepţie ridicată de Bogdan Ilie, Bogdan Zenobia şi Maria Spânu într-o cauză civilă având ca obiect revendicare imobiliară.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că art. 480 şi art. 483 din Codul civil reprezintă sediul materiei revendicării, iar în baza acestor prevederi legale instanţa procedează la compararea titlurilor de proprietate ale părţilor din dosar. Aşa fiind, aceştia apreciază că prin modalitatea de reglementare a instrumentării acţiunii în revendicare sunt discriminaţi cetăţenii care, „deşi se găsesc în situaţii juridice în care se pune problema legitimităţii dreptului de proprietate, nu se regăsesc în situaţiile particulare reglementate expres de Codul civil“.Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece raportarea neconstituţionalităţii prevederilor de lege criticate la dispoziţiile constituţionale invocate este lipsită de argumente juridice.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât prevederile art. 480 şi art. 483 din Codul civil se aplică tuturor proprietarilor, fără a institui privilegii sau discriminări. În acest sens invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, şi anume Decizia nr. 1.570/2009 şi Decizia nr. 424/2010.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 480 şi art. 483 din Codul civil, care au următorul conţinut:– Art. 480: „Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura şi a dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut, însă în limitele determinate de lege.“

– Art. 483: „Fructele naturale sau industriale ale pământului, fructele civile, sporul animalelor (prăsila), se cuvin proprietarului în puterea dreptului de accesiune.“În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) care prevăd că „Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări“. De asemenea, apreciază că sunt încălcate şi dispoziţiile constituţionale ale art. 11 alin. (1) potrivit cărora „Statul român se obligă să îndeplinească întocmai şi cu bună-credinţă obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte“, prin raportare la prevederile Protocolului nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile art. 480 din Codul civil au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, în numeroase rânduri, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale şi convenţionale invocate şi în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 424/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 398 din 16 iunie 2010, Curtea a statuat că prevederile art. 480 din Codul civil dau definiţia legală a proprietăţii, precizând că dreptul de proprietate este atât un drept absolut, ce rezultă din exercitarea celor 3 atribute ale acestui drept real, usus, fructus şi abusus, cât şi un drept exclusiv, din punctul de vedere al titularului, care îl poate exercita în mod liber, cu respectarea însă a ordinii publice şi a dispoziţiilor imperative ale legii. Astfel, textul de lege criticat se aplică tuturor celor vizaţi de ipoteza normei legale, fără discriminări, fiind astfel respectat principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii. Referitor la acţiunile întemeiate pe dispoziţiile dreptului comun, având ca obiect revendicarea imobilelor preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, formulate după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 şi soluţionate neunitar de instanţele judecătoreşti, Curtea a reţinut că, prin Decizia nr. 33 din 9 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 108 din 23 februarie 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit că, atunci când intervine concursul dintre legea specială şi legea generală, acesta se rezolvă în favoarea legii speciale, conform principiului specialia generalibus derogant, chiar dacă acesta nu este prevăzut expres în legea specială. Totodată, în cazul în care sunt sesizate neconcordanţe între legea specială, respectiv Legea nr. 10/2001, şi Convenţia europeană a drepturilor omului, aceasta din urmă are prioritate. Această prioritate poate fi dată în cadrul unei acţiuni în revendicare, întemeiată pe dreptul comun, în măsura în care astfel nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securităţii raporturilor juridice. Pentru aceleaşi argumente expuse mai sus, Curtea constată că nu poate fi primită nici critica referitoare la pretinsa neconstituţionalitate a prevederilor art. 483 din Codul civil. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 480 şi art. 483 din Codul civil, excepţie ridicată de Bogdan Ilie, Bogdan Zenobia şi Maria Spânu în Dosarul nr. 3.591/4/2010 al Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti - Secţia civilă. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 aprilie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Ingrid Alina Tudora