DECIZIE Nr.
450 din 15 mai 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 373 1 alin. 2 din Codul de procedura
civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 367 din 30 mai 2007
Ioan Vida - preşedinte
Aspazia Cojocaru -
judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
tudorel Toader - judecător
Ion Tiucă - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3731 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de
Societatea de Administrare Active Feroviare „S.A.A.F." - Ş.A. din
Bucureşti în Dosarul nr. 12.042/299/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a
IV-a civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca devenită inadmisibilă,
întrucât dispoziţiile art. 3731 alin. 2 din Codul de procedură civilă au fost modificate, fără ca
noua reglementare să preia soluţia legislativă iniţială criticată de autorul
excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 21 iunie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 12.042/299/2006, Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă a
sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 3731 alin. 2 din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Societatea de Administrare Active
Feroviare „S.A.A.F." - Ş.A. din Bucureşti cu ocazia soluţionării
recursului formulat împotriva unei încheieri pronunţate de Judecătoria
Sectorului 1 Bucureşti, având ca obiect încuviinţarea executării silite.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că „reglementarea criticată reprezintă o
reminiscenţă anacronică în cadrul sistemului juridic român în care verdictul
unic şi definitiv este exclus, în mod organic, de principiile
fundamentale ale controlului judecătoresc şi al dreptului la apărare ce funcţionează ca
veritabile garanţii ale actului de justiţie". Autorul excepţiei apreciază
că dispoziţiile art. 3731 alin. 2 din Codul de procedură civilă contravin prevederilor
constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 24 privind
dreptul la apărare şi ale art. 129 referitoare la folosirea căilor de atac,
prin faptul că încheierea prin care instanţa încuviinţează executarea silită
este dată fără citarea părţilor şi nici nu este supusă vreunei căi de atac.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a IV-a civilă apreciază că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată. In acest sens, arată că textul de lege
criticat reprezintă o normă de procedură a cărei reglementare intră în
competenţa exclusivă a legiuitorului. Faptul că încheierea de respingere a
executării silite poate fi atacată cu recurs numai de către creditor nu
reprezintă, în opinia instanţei, o încălcare a accesului liber la justiţie sau
a dreptului ia apărare.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră
excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, invocând în acest sens
jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, respectiv Decizia nr.
134/2006.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile de lege criticate sunt în deplină concordanţă cu prevederile
art. 21, 24 şi 129 din Constituţie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale
art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 3731 alin. 2 din Codul de procedură civilă,
care aveau următorul conţinut: „Instanţa încuviinţează executarea silită
prin încheiere dată în camera de consiliu, fără citarea părţilor. Incheierea
prin care preşedintele instanţei admite cererea de încuviinţare a executării
silite nu este supusă niciunei căi de atac. Incheierea prin care se respinge
cererea de încuviinţare a executării silite poate fi atacată cu recurs de către
creditor, în termen de 5 zile de la comunicare."
Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, dispoziţiile
art. 3731 din Codul
de procedură civilă au fost modificate prin art. I pct. 13 din Legea nr. 459/2006, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 994
din 13 decembrie 2006, iar în prezent au următoarea redactare:
„(1) Cererea de executare
silită se depune la executorul judecătoresc, dacă legea nu prevede altfel.
(2) Executorul judecătoresc este dator să stăruie,
prin toate mijloacele admise de lege, pentru realizarea integrală şi cu
celeritate a obligaţiei prevăzute în titlul executoriu şi pentru respectarea
dispoziţiilor legii, a drepturilor părţilor şi ale altor persoane interesate.
(3) In interesul executării, executorul judecătoresc
poate cere debitorului să dea o declaraţie scrisă cu privire la veniturile şi
bunurile sale şi locul unde se află acestea.
(4) In situaţia prevăzută de art. 3717 alin. 1, executorul
judecătoresc este dator să pună în vedere părţii să-şi îndeplinească de îndată
obligaţia de avansare a cheltuielilor de executare."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii
de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale
art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la
apărare şi ale art. 129 referitoare la folosirea căilor de atac.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că, ulterior sesizării sale, Codul de procedură civilă a fost
modificat prin Legea nr. 459/2006, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 994 din 13 decembrie 2006, iar
prevederile referitoare la încuviinţarea executării
silite au fost în mod esenţial modificate, fără ca noua reglementare în domeniu
să preia soluţia legislativă iniţială criticată de autorul excepţiei.
In consecinţă, ca efect al intrării în vigoare a noilor
dispoziţii procedurale, la 30 de zile de la data publicării Legii nr. 459/2006,
critica de neconstituţionalitate nu mai are obiect, astfel încât excepţia
urmează a fi respinsă ca devenită inadmisibilă.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea
nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3731 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de
Societatea de Administrare Active Feroviare „S.A.A.F." - Ş.A. din
Bucureşti în Dosarul nr. 12.042/299/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a
IV-a civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 mai 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu