Decizia Nr.444 din 07.04.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 67 şi 68 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic şi ale art. 89 şi 96 din Legea învăţământului nr. 84/1995, excepţie ridicată de Uniunea „Fundaţia Augusta“ din Timişoara în Dosarul nr. 3.061/30/2009 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 24 martie 2011, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunţării pentru data de 7 aprilie 2011.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 25 februarie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 3.061/30/2009, Curtea de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 67 şi 68 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic şi ale art. 89 şi 96 din Legea învăţământului nr. 84/1995, excepţie ridicată de Uniunea „Fundaţia Augusta“ din Timişoara într-o cauză civilă având ca obiect soluţionarea cererii de anulare a unui act administrativ.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că textele de lege criticate sunt neconstituţionale în măsura în care nu recunosc rolul decizional al fondatorilor universităţilor particulare, mai exact, dreptul acestora de a se constitui într-un consiliu de administraţie şi de a numi un preşedinte al universităţii, care să aibă în competenţă, pe lângă politica de orientare generală a universităţii, şi emiterea unor ordine, independent de voinţa organelor structurale de conducere, altele decât fondatorii. Arată că, deşi Universitatea „Tibiscus“ din Timişoara a fost recunoscută, prin Legea nr. 484/2002 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 17 iulie 2002), „ca instituţie de învăţământ superior, persoană juridică de drept privat şi de utilitate publică, parte a sistemului naţional de învăţământ“, aceasta este, totuşi, proprietatea privată a fondatorilor. Întrucât proprietatea privată reprezintă fundamentul universităţii particulare, fondatorii trebuie „să îşi aibă locul de bază în politica acestei entităţi private, îndeosebi în carta universităţii“. Mai arată că „participarea fondatorilor la viaţa şi la actele decizionale ale universităţii private nu reprezintă o imixtiune în autonomia instituţiei universitare, stabilită de art. 89 din Legea nr. 84/1995, ci, dimpotrivă, dau sens şi consistenţă juridică acestei noţiuni, în contextul învăţământului particular“.Curtea de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că textele de lege criticate sunt constituţionale, întrucât nu fac altceva decât să dea expresie principiului constituţional al autonomiei universitare, care conferă anumite drepturi şi libertăţi instituţiilor de învăţământ superior, respectiv stabilesc structurile de conducere ale acestora.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 67 şi 68 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 16 iulie 1997, şi ale art. 89 şi 96 din Legea învăţământului nr. 84/1995, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 606 din 10 decembrie 1999. Din notele scrise ale autorului excepţiei, rezultă însă că acesta a avut în vedere, alături de dispoziţiile menţionate din Legea nr. 128/1997, prevederile art. 89-96 din Legea învăţământului nr. 84/1995, adică întreaga secţiune a 7-a - Autonomia universitară a cap. IX - Învăţământul superior.În consecinţă, Curtea urmează ca, prin prezenta decizie, să reţină ca obiect al excepţiei de neconstituţionalitate prevederile art. 67 şi 68 din Legea nr. 128/1997, precum şi cele ale art. 89-96 din Legea învăţământului nr. 84/1995.Textele din Legea nr. 128/1997 aveau, la data ridicării excepţiei, următorul conţinut:– Art. 67: „Structurile de conducere în instituţia de învăţământ superior sunt: senatul universitar, consiliul facultăţii, consiliul colegiului, consiliul departamentului şi biroul catedrei. Prin Carta universitară se pot înfiinţa şi alte organisme colective specializate.“;– Art. 68: „(1) Instituţia de învăţământ superior este condusă de senatul universitar, prezidat de rector. Fiecare facultate din structura instituţiei desemnează reprezentanţi în senatul universitar, cadre didactice, cercetători şi studenţi, potrivit legii şi Cartei universitare. Decanii facultăţilor, directorii de departamente şi de colegii, direct subordonate instituţiei de învăţământ superior, fac parte de drept din senatul universitar. La şedinţele senatului universitar pot participa, ca invitaţi ai biroului acestuia, reprezentanţi ai sindicatelor din instituţia respectivă, precum şi orice altă persoană din instituţie sau din afara acesteia.
(2) Conducerea operativă a instituţiei de învăţământ superior este asigurată de biroul senatului universitar, alcătuit din rector, în calitate de preşedinte, prorector/prorectori, secretar ştiinţific, director general administrativ şi dintr-un reprezentant al studenţilor sau al organizaţiilor studenţeşti legal constituite la nivel de institut, membru al senatului. Membrii biroului senatului universitar, cu excepţia directorului general administrativ, sunt aleşi pe funcţii de senatul universitar. Rectorul poate invita la şedinţa biroului decani, reprezentanţi ai sindicatelor şi ai asociaţiilor studenţeşti sau orice altă persoană din instituţie sau din afara acesteia. Prin Carta universitara, senatul universitar poate include în biroul său decani sau directori de departamente ori de colegii.“În opinia autorului excepţiei, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 40 - „Dreptul de asociere“ şi art. 44 - „Dreptul de proprietate privată“ din Legea fundamentală. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că la data de 9 februarie 2011 a intrat în vigoare Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 10 ianuarie 2011, care prin art. 361 alin. (2) abrogă expres atât Legea nr. 84/1995, cât şi Legea nr. 128/1997. Prevederi asemănătoare celor cuprinse în art. 67 şi 68 din Legea nr. 128/1997 se regăsesc în art. 207 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 1/2011, unde sunt enumerate structurile şi funcţiile de conducere din instituţiile de învăţământ superior de stat sau particulare. Totodată, dispoziţii din cele cuprinse în art. 89-96 din Legea învăţământului nr. 84/1995 referitoare la autonomia universitară sunt reglementate în art. 123 din Legea nr. 1/2011. Prin Decizia nr. 268 din 22 februarie 2011, nepublicată până la data pronunţării prezentei decizii, Curtea a respins excepţia ca devenită inadmisibilă, reţinând că, în noua reglementare, fondatorii dobândesc un rol important în conducerea universităţilor, rol ce corespunde aportului financiar pe care aceştia îl au la înfiinţarea şi desfăşurarea activităţii acestor instituţii şi care nu afectează autonomia universitară, aşa cum, în spiritul Constituţiei, a fost aceasta reglementată de lege. De asemenea, instituie o nouă concepţie legislativă în care conducerea universităţilor este asigurată nu doar de către senatul universitar, ci şi de către consiliul de administraţie, la a cărui constituire fondatorii joacă un rol important. Prin urmare, Curtea a apreciat că soluţia legislativă criticată nu a mai fost păstrată, astfel că excepţia de neconstituţionalitate a rămas fără obiect. Ţinând cont de această jurisprudenţă şi în raport cu momentul sesizării Curţii, urmează ca şi prezenta excepţie de neconstituţionalitate să fie respinsă ca devenită inadmisibilă. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 67 şi 68 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic şi ale art. 89- 96 din Legea învăţământului nr. 84/1995, excepţie ridicată de Uniunea „Fundaţia Augusta“ din Timişoara în Dosarul nr. 3.061/30/2009 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 aprilie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu