DECIZIE Nr.
443 din 10 mai 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 79 alin. (4), art. 88 alin. (2) lit.
a), art. 88 1 alin. (1) si art. 89 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea
judiciara internationala in materie penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 318 din 11 mai 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Marinela Mincă - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 79 alin. (4), art. 88 alin. (2) lit.
a), art. 881 alin.
(1) şi art. 89 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară
internaţională în materie penală, excepţie ridicată de Andrei Sever Mureşan în
Dosarul nr. 3.245/1/2007 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie -Completul de
9 judecători.
La apelul nominal se prezintă, pentru autorul
excepţiei, apărătorul ales, cu delegaţie la dosar. Procedura de citare a fost
legal îndeplinită.
Apărătorul ales al autorului excepţiei solicită
acordarea unui nou termen de judecată în vederea pregătirii apărării.
Reprezentantul Ministerului Public se opune cererii
formulate.
Curtea, deliberând asupra cererii formulate, în temeiul
art. 14 din Legea nr. 47/1992 şi al art. 156 din Codul
de procedură civilă, dispune respingerea acesteia.
Cauza se află în stare de judecată.
Apărătorul autorului excepţiei pune concluzii de
admitere, invocând argumente similare cu cele din notele scrise, cu menţiunea
că susţine doar neconstituţionalitatea art. 89 alin. (3) din Legea nr.
302/2004, aşa cum a fost modificată prin Legea nr. 224/2006. In final solicită
amânarea pronunţării, cu scopul de a depune concluzii scrise.
Reprezentantul Ministerului Public se opune cererii
formulate.
Curtea, deliberând asupra acestei noi cereri,în temeiul
art. 14 din Legea nr. 47/1992 şi al art. 156 din Codul de procedură
civilă,dispune respingerea ei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care
invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Decizia nr. 232 din 2 aprilie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 3.245/1/2007, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 9
judecători a admis recursul declarat împotriva Incheierii din 30 martie 2007,
pronunţată de Secţia penală a aceleiaşi instanţe în Dosarul nr. 1.937/2/2007
prin care s-a respins ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate
invocată, şi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 79 alin. (4), art. 88 alin. (2) lit.
a), art. 881 alin. (1) şi ale art. 89 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea
judiciară internaţională în materie penală, astfel cum a fost modificată prin
Legea nr. 224/2006, excepţie ridicată de Andrei
Sever Mureşan în dosarul de mai sus.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă
dispoziţiile constituţionale ale art. 13 referitoare la limba oficială, ale
art. 23 referitoare la libertatea individuală, ale art. 16 referitoare la egalitatea
în drepturi, ale art. 24 referitoare la dreptul la apărare, ale art. 21 alin.
(1) -(3) referitoare la dreptul la un proces echitabil, ale art. 124 alin. (3)
referitoare la independenţa judecătorului, ale art. 128 referitoare la
folosirea limbii materne şi a interpretului în justiţie, precum şi dispoziţiile
art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil.
Astfel, art. 89 din Legea nr. 302/2004 încalcă
prevederile constituţionale referitoare la libertatea individuală şi la
egalitatea în drepturi, deoarece se creează două categorii de persoane arestate
după două proceduri, una potrivit dreptului intern şi alta potrivit
Deciziei-cadru a Consiliului Europei. De asemenea, este afectată şi
independenţa judecătorului român, întrucât acesta hotărăşte asupra arestării,
în mod mecanic, fără să cenzureze fondul.
Articolul 88 alin. (2) lit. a) din lege încalcă art.
124 alin. (3) şi art. 16 din Constituţie, sens în care sunt valabile aceleaşi
raţiuni invocate pentru susţinerea neconstituţionalităţii art. 89 din lege.
Articolul 881 alin.
(1) referitor la repartizarea cauzei este, potrivit criticilor formulate,
neconstituţional, deoarece exclude repartizarea aleatorie, dând în competenţa
exclusivă a preşedintelui de secţie această posibilitate. Aşa fiind, sunt
ignorate dispoziţiile Regulamentului din 12 mai 2004 privind repartizarea
aleatorie a dosarelor în cadrul judecătoriilor, tribunalelor şi curţilor de
apel şi, prin urmare, sunt afectate prevederile constituţionale ale art. 16 şi
21, precum şi ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale.
Cât priveşte art. 79 alin. (4) din Legea nr. 302/2004,
autorul excepţiei a susţinut oral că limba oficială este limba română şi o
prezentare a mandatului în limba franceză fără a fi tradus aduce atingere art.
24, 13, 128, 16 şi 21 din Constituţie.
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul de 9
judecători opinează că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece niciunui din textele de lege
enunţate nu afectează în vreun fel accesul liber la justiţie, dreptul la
libertate, principiul egalităţii în drepturi ori al independenţei justiţiei,
avându-se în vedere că se asigură verificarea condiţiilor concretizate în legea
specială pe calea controlului judecătoresc exercitat de instanţele de judecată
române sub aspectul respectării drepturilor şi garanţiilor procesuale ale
persoanei solicitate.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile art. 79 alin. (4), ale art. 88 alin. (2) lit. a), ale art. 881 alin. (1) şi
ale art. 89 din Legea nr. 302/2004 sunt constituţionale, deoarece nu poate fi
invocată încălcarea art. 16 din Constituţie, prevederile legale criticate
aplicându-se tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei. De asemenea, regula
art. 21 alin. (2) din Legea fundamentală, potrivit căreia nicio lege nu poate
îngrădi accesul la justiţie, are ca semnificaţie faptul că legiuitorul nu poate
exclude de la exerciţiul drepturilor procesuale pe care Ie-a instituit nicio
categorie sau grup social. Avocatul Poporului mai arată că nici celelalte texte
constituţionale invocate în susţinerea excepţiei nu sunt încălcate de
prevederile legale criticate de autor.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile
părţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 79 alin. (4) cu titlul Conţinutul mandatului european de arestare, ale art. 88 alin.
(2) lit. a) cu titlul Motive de refuz al
executării, ale art. 881 alin. (1) cu
titlul Proceduri prealabile şi ale art. 89 cu
titlul Arestarea persoanei solicitate, toate din Legea nr. 302/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594 din
1 iulie 2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 224/2006, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 534 din 21 iunie 2006, care au următorul conţinut:
- Art. 79 alin. (A): „Mandatul european de arestare transmis spre executare autorităţilor române
trebuie tradus în limba română sau în una din limbile engleză şi
franceză.";
- Art. 88 alin. (2) lit.
a): „(2) Autoritatea judiciară română de executare
poate refuza executarea mandatului european de arestare în următoarele cazuri:
a) în situaţia prevăzută la art. 85 alin. (2) din
prezenta lege; în mod excepţional, în materie de taxe şi impozite, de vamă şi
de schimb valutar, executarea mandatului european nu va putea fi refuzată pentru
motivul că legislaţia română nu impune acelaşi tip de taxe sau de impozite sau
nu conţine acelaşi tip de reglementări în materie de taxe şi impozite, de vamă
şi de schimb valutar ca legislaţia statului membru emitent;";
- Art. 881
alin. (1): „De îndată ce curtea de apel primeşte un
mandat european de arestare sau o semnalare în Sistemul Informatic Schengen,
preşedintele secţiei penale repartizează cauza, în condiţiile prevăzute de
lege, unui complet format din doi judecători."
- Art. 89: „(1) In
termen de cel mult24 de ore de la reţinere,
persoana solicitată este prezentată instanţei competente.
(2) Instanţa informează persoana solicitată asupra
existenţei unui mandat european de arestare împotriva sa, asupra conţinutului
acestuia, asupra posibilităţii de a consimţi la predarea către statul membru
emitent, precum şi cu privire la drepturile sale procesuale.
(3) Instanţa dispune arestarea persoanei solicitate
prin încheiere motivată.
(4) Persoana arestată este depusă în arest.
(5) Instanţa comunică autorităţii judiciare emitente arestarea persoanei solicitate."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile art. 89 au mai fost examinate sub aspectul
compatibilităţii lor cu aceleaşi prevederi invocate şi în prezenta cauză. Astfel,
prin Decizia nr. 400 din 24 aprilie 2007, publicată în Monitorul Oficial al
României,
Partea I, nr. 296 din 4 mai
2007, Curtea a respins ca neîntemeiată o excepţie similară invocată de acelaşi
autor. Deoarece dispoziţiile art. 88 alin. (2) lit. a) sunt criticate dintr-o
perspectivă identică, Curtea constată că şi pentru acest articol considerentele
Deciziei nr. 400/2007 îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
In ce priveşte art. 881 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, Curtea constată că prevederea nu
conţine niciun fel de reglementare care să anihileze modalitatea de repartizare
aleatorie a cauzelor şi, ca o consecinţă directă, să afecteze dispoziţiilor
constituţionale şi convenţionale invocate. Astfel, în acord cu art. 3 alin. (1)
lit. b) din Regulamentul din 12 mai 2004 invocat de autor, preşedintele de
secţie repartizează cauza „în condiţiile prevăzute de lege". Aşa
fiind, de vreme ce premisa de la care a pornit autorul excepţiei în formularea
criticii este eronată, nici concluzia nu mai poate fi validă.
Referitor la critica ce vizează art. 79 alin. (4) din
Legea nr. 302/2004, potrivit căruia mandatul european de arestare transmis spre
executare autorităţilor române trebuie tradus în limba română sau în una din
limbile engleză sau franceză, Curtea constată că, potrivit art. 8 pct. 2 din
Decizia-cadru a Consiliului Europei din 13 iunie 2002 privind mandatul european
de arestare şi procedurile de predare între statele membre, „Mandatul de
arestare european trebuie tradus în limba oficială sau în una din limbile oficiale ale Statului Membru executor". De asemenea, potrivit art. 189 alin. (2) din Legea nr. 302/2004,
dispoziţiile referitoare la mandatul european de arestare sunt aplicabile de la
data de 1 ianuarie 2007. Or, art. 79 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 vizează
nu procedura propriu-zisă de soluţionare a cauzei ce priveşte punerea în
executare a mandatului, ci o etapă preliminară referitoare la corespondenţa
între state, în concret modalitatea de transmitere către autoritatea română a
mandatului european. De asemenea, această cerere se aduce la îndeplinire,
potrivit art. 7 din Legea nr. 302/2004, în acord cu dispoziţiile din Codul de
procedură penală, care, în art. 128 alin. 2, instituie obligativitatea
instanţei de a folosi interpret atunci când sunt prezentate înscrisuri
redactate într-o altă limbă. Aşa fiind, dispoziţiile constituţionale ale art.
13 şi 128 nu sunt afectate de prevederile legale criticate şi, de asemenea,
modalitatea de reglementare nu ştirbeşte preeminenţa dreptului internaţional,
recunoscut în materie chiar de Constituţia României în art. 148 alin. (2).
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 79 alin. (4), art. 88 alin. (2) lit. a), art. 881 alin. (1) şi ale art. 89 din Legea
nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală,
excepţie ridicată de Andrei Sever Mureşan în Dosarul nr. 3.245/1/2007 al
Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 9 judecători.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 mai 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru