Decizia Nr.440 din 29.10.2013

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, excepţie ridicată de Traian Dobre în Dosarul nr. 10.697/99/2011 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 390D/2013.La apelul nominal se prezintă personal autorul excepţiei şi asistat de avocat Georgiana Schender Ghervan. Lipseşte partea Casa Judeţeană de Pensii Iaşi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei, care pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens, arată că deputaţii şi senatorii sunt supuşi unor incompatibilităţi şi interdicţii asemănătoare magistraţilor, iar statutul lor este consacrat la nivel constituţional, astfel că se impune o reglementare juridică asemănătoare celei aplicabile magistraţilor, care continuă să se bucure de dreptul la pensia de serviciu. De asemenea, arată că Legea nr. 119/2010 este neconstituţională, întrucât la adoptarea sa nu a fost întrunit numărul de voturi necesar pentru o lege organică. Totodată, susţine că dreptul la pensie de serviciu reprezintă un bun şi un drept câştigat, iar afectarea acestuia echivalează cu o expropriere, realizată însă cu încălcarea condiţiilor stabilite de Legea fundamentală.Având cuvântul, autorul excepţiei susţine că lipsirea sa de dreptul la pensie de serviciu este neconstituţională şi s-a realizat cu încălcarea principiului separaţiei puterilor în stat, întrucât Guvernul a emis o ordonanţă de urgenţă ale cărei reglementări lipsesc de efect hotărâri judecătoreşti definitive. De asemenea, arată că aplicarea legii a dus la crearea unor tratamente diferite pentru persoane care s-au găsit obiectiv în aceeaşi situaţie.Reprezentantul Ministerului Public, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Decizia nr. 613/2013 din 24 aprilie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 10.697/99/2011, Curtea de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.Excepţia a fost ridicată de Traian Dobre cu prilejul soluţionării recursului formulat împotriva Sentinţei civile nr. 2.847 din 7 noiembrie 2012, pronunţată de Tribunalul Iaşi într-o cauză având ca obiect contestaţia formulată împotriva deciziilor de recalculare a pensiei de serviciu.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate sunt contrare art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 44, art. 53, art. 65 alin. (2) şi art. 73 alin. (3) lit. c) din Constituţie. În acest sens, arată că modificarea statutului deputaţilor şi al senatorilor, stabilirea indemnizaţiei şi a celorlalte drepturi sunt reglementate printr-o procedură specială şi extraordinară a Parlamentului, iar adoptarea Legii nr. 119/2010 nu a respectat această procedură constituţională. De asemenea, statutul deputaţilor şi al senatorilor se reglementează prin lege organică, or, legea criticată nu a întrunit numărul de voturi necesar pentru adoptarea unei legi organice. Totodată, consideră că Legea nr. 119/2010 încalcă principiul neretroactivităţii legii, sens în care invocă deciziile Curţii Constituţionale nr. 120/2007 şi nr. 46/2002. Astfel, arată că pensia este un drept dobândit la momentul stabilirii deciziei de pensionare, iar încălcarea acestui drept reprezintă o încălcare a principiului stabilităţii şi predictibilităţii. În acelaşi timp, susţine că, prin aplicarea măsurilor de reducere a pensiilor de serviciu, Guvernul procedează practic la o expropriere interzisă de Legea fundamentală şi de prevederile Primului Protocol la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, fiind încălcate, totodată, cerinţele restrângerii exerciţiului unor drepturi prevăzute de art. 53 din Constituţie.Curtea de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale consideră că dispoziţiile actelor normative criticate încalcă textele constituţionale invocate de autorul excepţiei de neconstituţionalitate.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Guvernul, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, arată că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.Avocatul Poporului, având în vedere cele reţinute de Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa în materie, consideră că prevederile de lege criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere solicitate asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, precum şi cele ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 457 din 30 iunie 2011.Autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt contrare următoarelor texte din Constituţie: art. 15 alin. (2) referitor la neretroactivitatea legii civile, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 44 privind dreptul de proprietate privată, art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi, art. 65 alin. (2) referitor la şedinţele Camerelor Parlamentului şi art. 73 alin. (3) lit. c) prin care se arată că reglementarea statutului deputaţilor şi al senatorilor, stabilirea indemnizaţiei şi a celorlalte drepturi ale acestora se realizează prin lege organică. De asemenea, invocă încălcarea prevederilor art. 1 din Primul Protocol la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile actelor normative criticate au mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate în raport cu aceleaşi texte ale Legii fundamentale şi aceeaşi motivare.Astfel, prin Decizia nr. 424 din 3 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 476 din 12 iulie 2012, Curtea a reţinut că sunt neîntemeiate criticile de neconstituţionalitate extrinsecă aduse Legii nr. 119/2010. În acest sens, a reţinut că Legea nr. 119/2010 a fost adoptată prin procedura prevăzută de art. 114 din Constituţie, cu îndeplinirea cerinţelor acestui text constituţional. În acelaşi context, Curtea a arătat că „dispoziţiile constituţionale referitoare la angajarea răspunderii Guvernului nu disting cu privire la natura proiectului de lege, astfel că el poate fi de natura legilor organice sau a legilor ordinare, cu excluderea legii constituţionale de revizuire a Constituţiei, pentru care există o procedură specială, în cadrul căreia Guvernul nu poate avea calitatea de iniţiator“, iar „adăugarea unei alte restricţii nu poate avea decât semnificaţia modificării textului constituţional amintit“.De asemenea, prin decizia mai sus amintită, dar şi prin Decizia nr. 871 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, Decizia nr. 1.283 din 29 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 22 noiembrie 2011, Decizia nr. 1.284 din 29 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 25 noiembrie 2011, sau Decizia nr. 44 din 24 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 9 martie 2012, Curtea a răspuns criticilor referitoare la pretinsa incompatibilitate a dispoziţiilor Legii nr. 119/2010 cu prevederile constituţionale referitoare la neretroactivitatea legii civile, egalitatea în drepturi a cetăţenilor, încălcarea dreptului de proprietate şi a condiţiilor de restrângere a exerciţiului unor drepturi fundamentale, reţinând că aceste critici sunt neîntemeiate. În acest sens, a reţinut că „partea necontributivă a pensiei de serviciu, chiar dacă poate fi încadrată, potrivit interpretării pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dat-o art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în noţiunea de «bun», ea reprezintă totuşi, din această perspectivă, un drept câştigat numai cu privire la prestaţiile de asigurări sociale realizate până la data intrării în vigoare a noii legi, iar suprimarea acestora pentru viitor nu are semnificaţia exproprierii“. Totodată, Curtea a arătat, în privinţa pretinsei încălcări a art. 47 din Constituţie, că drepturile rezultate din actul de pensionare sunt previzibile, şi anume îndrituirea persoanei la cuantumul aferent pensiei din sistemul ordinar de pensionare, restul cuantumului pensiei (cea suplimentară) fiind supus elementelor variabile amintite mai sus, şi anume optica legiuitorului şi resursele financiare ale statului care pot fi alocate în această direcţie.De asemenea, Curtea a statuat că „existenţa unor interdicţii sau incompatibilităţi asemănătoare nu este de natură să pună un semn de egalitate între activitatea şi statutul magistraţilor în raport cu cele ale parlamentarilor. În timp ce magistratul, aflat în exerciţiul profesiei sale, dedicată înfăptuirii justiţiei, este ţinut de o serie de obligaţii care asigură imparţialitatea actului de justiţie, ca o trăsătură definitorie a acestuia, interdicţii care se întind pe întreaga carieră în justiţie, parlamentarul, chemat să reprezinte poporul în cadrul autorităţii legiuitoare, este ţinut numai pe perioada exercitării mandatului de anumite interdicţii care urmăresc asigurarea unui vot cât mai ferit de influenţa unor interese personale. În acest din urmă caz însă nu se poate vorbi de o imparţialitate absolută, aşa cum se cere în justiţie, amprenta politică fiind de esenţa opţiunii votului parlamentar.“De asemenea, Curtea a constatat că însăşi afirmaţia potrivit căreia magistraţii şi parlamentarii se supun unui statut asemănător este infirmată de dispoziţiile art. 71 alin. (2) din Constituţie.În concluzie, a reţinut că, deşi cele constatate cu privire la statutul şi activitatea parlamentarilor au reprezentat şi pot reprezenta în viitor temeiuri ale acordării unei pensii de serviciu, aceste temeiuri sunt diferite de cele reţinute cu privire la magistraţi prin Decizia nr. 873 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, şi care au determinat acordarea în continuare a pensiilor de serviciu.De asemenea, prin mai multe decizii, precum Decizia nr. 214 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 31 mai 2012, Decizia nr. 215 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 315 din 11 mai 2012, sau Decizia nr. 3 din 17 ianuarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 109 din 25 februarie 2013, Curtea a constat caracterul constituţional al dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţiile mai sus amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Traian Dobre în Dosarul nr. 10.697/99/2011 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale şi constată că dispoziţiile Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 59/2011 pentru stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor prevăzute la art. 1 lit. c)-h) din Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Curţii de Apel Iaşi - Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 29 octombrie 2013.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEAUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Patricia Marilena Ionea