DECIZIE Nr. 44
din 31 ianuarie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 39 din Legea nr. 26/1990 privind
registrul comertului si ale art. II alin. (3) si (4) din Ordonanta Guvernului
nr. 72/2004 pentru modificarea art. 39 din Legea nr. 26/1990 privind registrul
comertului
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 142 din 25 februarie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 39 din Legea nr. 26/1990 privind
registrul comerţului, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Centrul
Internaţional de Consultanţă, Instruire, Editură şi Servicii «Tehnoeconomia
Europeană»" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 3.446/2/2007 al Curţii
de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată,
preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public.
Acesta pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, considerând
că textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate
de autorul excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 20 iunie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 3.446/2/2007, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 39 din Legea nr. 26/1990 privind
registrul comerţului, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Centrul
Internaţional de Consultanţă, Instruire, Editură şi Servicii «Tehnoeconomia
Europeană»" - S.R.L. din Bucureşti într-o cauză de contencios
administrativ având ca obiect obligarea Secretariatului General al Guvernului
să emită acordul pentru utilizarea, în denumirea societăţii, a cuvintelor
„Institut" şi „Academic".
In motivarea
excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în
esenţă, că textele de lege criticate deschid calea concurenţei neloiale prin
posibilitatea eliberării acordului pentru denumirea societăţii, „pe criterii
arbitrare, unora sau altora", iar „prin aplicarea retroactivă a legii se
creează posibilitatea radierii unei societăţi comerciale la mai bine de 13 ani
de la înfiinţare, ceea ce echivalează cu o expropriere fără justă cauză,
aducându-se atingere imaginii societăţii respective, dar şi bunului mers al
acesteia". De asemenea, se arată că, „prin cenzurarea denumirii unei
societăţi, se aduce atingere libertăţii de exprimare a gândurilor întreprinzătorilor
particulari, încălcându-se proprietatea privată, îngrădindu-se accesul liber la
o activitate economică şi libera iniţiativă", fără a fi întrunite
condiţiile în care, potrivit art. 53 din Constituţie, poate fi restrâns
exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi. In fine, se susţine că este
încălcat şi dreptul la un
proces echitabil, întrucât „nu există cel puţin două trepte de
jurisdicţie".
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a de
contencios administrativ şi fiscal consideră că
textele de lege criticate nu contravin dispoziţiilor din Legea fundamentală
invocate de autorul excepţiei.
Potrivit prevederilor art. 30
alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Precizează că, prin
dispoziţiile de lege criticate, nu se nesocotesc drepturi constituite sub
imperiul unei legi anterioare, ci se modifică pentru viitor regimul juridic al
acestora. Consideră, de asemenea, că „nu se aduce atingere existenţei persoanei
juridice, ci se stabilesc doar condiţii cu privire la derularea activităţii
acesteia". Arată că prevederile cuprinse în titlul II din Constituţie - „Drepturile,
libertăţile şi îndatoririle fundamentale"
se aplică exclusiv cetăţenilor, iar nu persoanelor
juridice, astfel că nu au incidenţă în cauză.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, dând expresie
prevederii din Legea fundamentală care instituie obligaţia statului de a
asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, precum şi crearea
cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie.
Precizează că acestea se aplică de la data intrării lor în vigoare,
„legiuitorul instituind un anumit termen înăuntrul căruia persoanele juridice
care intră sub incidenţa reglementării să poată face demersurile necesare obţinerii
acordului autorităţii competente". Apreciază că prevederile art. 29 alin.
(1) şi (2), ale art. 30 alin. (1) şi (2), ale art. 45 şi ale art. 53 din
Constituţie nu au incidenţă în cauza de faţă.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale
Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit
de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale
criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 39 din Legea nr. 26/1990 privind registrul
comerţului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 4
februarie 1998, astfel cum acestea au fost modificate prin Ordonanţa Guvernului
nr. 72/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 791 din
27 august 2004, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 519/2004,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.109 din 26
noiembrie 2004.
Din lucrările dosarului Curţii de Apel Bucureşti -
Secţia a VIII-a contencios administrativ si fiscal rezultă că obiect al
excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie şi dispoziţiile art. II alin. (3) şi (4) din Ordonanţa
Guvernului nr. 72/2004, cu modificările aduse prin Legea nr. 519/2004.
Textele de lege menţionate au următoarea redactare:
- Art. 39 din Legea nr. 26/1990 privind registrul
comerţului:
„(1) Oficiul registrului comerţului va refuza
înscrierea unei firme care, neintroducând elemente deosebite în raport cu firme
deja înregistrate, poate produce confuzie cu acestea.
(2) Se interzice înscrierea unei firme care conţine
cuvintele: «ştiinţific», «academie», «academic», «universitate», «universitar»,
«şcoală», «şcolar» sau derivatele acestora.
(3) Inscrierea unei firme care conţine cuvintele:
«naţional», «român», «institut» sau derivatele acestora ori cuvinte sau
sintagme caracteristice autorităţilor şi instituţiilor publice centrale se
realizează numai cu acordul Secretariatului General al Guvernului.
(4) Inscrierea unei firme care conţine cuvinte sau
sintagme caracteristice autorităţilor şi instituţiilor publice locale se
realizează numai cu acordul prefectului judeţului, respectiv al municipiului
Bucureşti, în circumscripţia teritorială în care solicitantul şi-a stabilit
sediul social.
(5) In cazurile prevăzute la alin. (3) şi (4)
autoritatea competentă refuză eliberarea acordului dacă firma în cauză este de
natură să creeze confuzie cu denumirea unei instituţii publice ori de interes
public.
(6) Acordul pentru folosirea denumirii, prevăzut la
alin. (3) şi (4), ori, după caz, refuzul eliberării acordului se comunică în
termen de 10 zile de la data solicitării.
(7) Refuzul acordului prevăzut la alin. (3) şi (4)
conduce la respingerea cererii de înmatriculare a persoanei juridice.
(8) Verificarea disponibilităţii firmei şi a
emblemei se face de către oficiul registrului comerţului înainte de întocmirea
actelor constitutive sau, după caz, de modificare a firmei sau emblemei.
(9) Firmele şi emblemele radiate din registrul
comerţului sunt indisponibile pentru o perioadă de 2 ani de la data radierii,
cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 41.";
-Art. II alin. (3) şi (4) din Ordonanţa
Guvernului nr. 72/2004: „(3) In cazul în care firma conţine cuvintele:
«ştiinţific», «academie», «academic», «universitate», «universitar», «şcoală»,
«şcolar» sau derivatele acestora, persoana juridică este obligată să îşi
modifice în mod corespunzător denumirea firmei, în termen de maximum 3 luni de
la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe.
(4) In cazul în care autoritatea competentă refuză
eliberarea acordului prevăzut la alin. (1), persoana juridică este obligată să
îşi modifice în mod corespunzător denumirea firmei, în termen de maximum 3 luni
de la data la care refuzul de emitere a acordului rămâne irevocabil, prin
epuizarea căilor de atac prevăzute de lege."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
textele de lege criticate contravin următoarelor dispoziţii constituţionale:
art. 15 alin. (2) care statuează principiul neretroactivităţii legii, cu
excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile, art. 16 alin. (1)
referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice,
fără privilegii şi fără discriminări, art. 29 alin. (1) şi' (2) privind
libertatea gândirii şi a opiniilor, precum şi libertatea credinţelor religioase
şi libertatea conştiinţei, art. 30 alin. (1) şi (2) care consacră libertatea de
exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor
de orice fel şi interzice cenzura de orice fel, art. 44 alin. (2) şi (3)
privind garantarea şi ocrotirea proprietăţii în mod egal de lege, indiferent de
titular, precum şi posibilitatea exproprierii doar pentru o cauză de utilitate
publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire, art.
45 care garantează accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera
iniţiativă şi exercitarea acestora în condiţiile legii, art. 53 cu privire la
restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 135 alin.
(2) lit. a) teza a doua, care prevede obligaţia statului de a asigura protecţia
concurenţei loiale, şi art. 136 alin. (5) care consacră inviolabilitatea
proprietăţii private, în condiţiile legii organice.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile art. 39 din Legea nr. 26/1990 privind registrul
comerţului, cu modificările şi completările aduse prin Ordonanţa Guvernului nr.
72/2004, aprobată cu modificări prin Legea nr. 519/2004, au mai făcut obiect al
controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi texte din Legea
fundamentală şi cu o motivare identică ca în prezenta cauză, având ca autor, la
acea dată, „Institutul Academic de Consultanţă, Instruire, Editură şi Servicii
«Tehnoeconomia Europeană»", astăzi denumit Societatea Comercială „Centrul
Internaţional de Consultanţă, Instruire, Editură şi Servicii «Tehnoeconomia
Europeană»" - S.R.L. Prin Decizia nr. 188 din 31 martie 2005, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 6 iulie 2005, Curtea Constituţională s-a pronunţat în
sensul respingerii ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, pentru
motivele acolo reţinute.
In ceea ce priveşte art. II alin. (3) şi (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 72/2004, astfel cum a
fost modificat prin Legea nr. 519/2004, acesta a fost examinat, prin raportare
la art. 15 alin. (2), art. 44 alin. (1), art. 45 şi art. 136 alin. (5) din Constituţie,
invocate şi în prezenta cauză, iar Curtea Constituţională s-a pronunţat prin
Decizia nr. 325 din 14 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 756 din 19 august 2005.
Intrucât în susţinerea prezentei excepţii nu au fost
aduse elemente de noutate care să justifice modificarea acestei jurisprudenţe a
Curţii Constituţionale, soluţiile pronunţate prin cele două decizii citate şi
argumentele pe care acestea s-au întemeiat îsi menţin valabilitatea si în cauza
de fată.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) si al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum si al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 39 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului şi ale
art. II alin. (3) şi (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 72/2004 pentru
modificarea art. 39 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerţului,
excepţie ridicată de Societatea Comercială „Centrul Internaţional de
Consultanţă, Instruire, Editură şi Servicii «Tehnoeconomia Europeană»" -
S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 3.446/2/2007 al Curţii de Apel Bucureşti -
Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 31 ianuarie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăteanu