DECIZIE   Nr. 434 din 13 septembrie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 60 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 879 din 30 septembrie 2005

    Ioan Vida             - presedinte
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Aspazia Cojocaru      - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Acsinte Gaspar        - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Ion Predescu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Ion Tiuca             - procuror
    Benke Karoly          - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 60 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, exceptie ridicata de Emil Goia in Dosarul nr. 110/2005 al Judecatoriei Hateg.
    La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 30 martie 2005, pronuntata in Dosarul nr. 110/2005, Judecatoria Hateg a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 60 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, exceptie ridicata de Emil Goia intr-o cauza avand ca obiect solutionarea unei plangeri impotriva procesului-verbal de constatare si sanctionare a unei contraventii.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca prevederile art. 60 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 16 alin. (1) si ale art. 44 alin. (1).
    Autorul exceptiei arata ca, in cazul autotractoarelor cu axa simpla motoare si a semiremorcilor specializate basculante, depasirea limitelor masice atrage "descarcarea pana la incadrarea in limita de greutate admisibila si plata autorizatiei speciale de transport pentru traseul parcurs pana la locul controlului", in timp ce depasirea limitei de greutate in cazul oricarui alt vehicul duce la obligatia platii "autorizatiei speciale de transport, fara a se putea opta pentru revenirea la greutatea normala". In consecinta, in opinia autorului exceptiei, "rezulta clar ca cetatenii in situatii identice sunt tratati in mod diferit si discriminatoriu de lege".
    Se mai arata ca, prin obligarea obtinerii autorizatiei speciale de transport, "intre cetatean si emitent se nasc niste raporturi juridice de drept privat prin care, in schimbul sumei platite, cetateanul va putea sa mearga pe drumuri cu o greutate mai mare decat cea admisa". Asadar, "cetateanul este obligat si daca vrea si daca nu vrea sa intre in raporturi contractuale si sa plateasca autorizatia speciala, aducandu-se, astfel, atingere proprietatii sale".
    Totodata se considera ca, "daca plata autorizatiei pentru distanta deja parcursa este [...] normala, deoarece pe aceasta distanta cetateanul deja a circulat cu greutatea depasita, obligarea la plata autorizatiei si pentru restul de distanta, in conditiile in care pentru [aceasta distanta] cetateanul ar putea sa faca astfel incat sa nu mai circule cu greutatea depasita, este o atingere adusa proprietatii". In consecinta, autorul exceptiei apreciaza ca autorizatia speciala de transport "va trebui platita doar daca cetateanul intelege sa circule in aceleasi conditii de depasire a greutatii".
    Judecatoria Hateg nu si-a formulat opinia asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate, incalcand, astfel, dispozitiile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale.
    Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. In argumentarea acestei opinii Guvernul arata ca "textul legii nu face nici o distinctie cu privire la tipul vehiculului condus pe drumurile publice, cu depasirea masei totale admise, a masei maxime admise pe osie sau a dimensiunilor maxime admise de gabarit si nici cu privire la calitatea cetateanului care a savarsit contraventia [...], atat dispozitia, cat si sanctiunea legii" aplicandu-se in mod nediscriminatoriu.
    Totodata se mai sustine ca "obligarea la plata contravalorii autorizatiei speciale de transport, odata cu plata amenzii, intervine pentru a asigura desfasurarea transportului in cadrul fixat de lege", ceea ce este si in interesul general al societatii.
    Avocatul Poporului apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate ridicata este neintemeiata, intrucat textul legal criticat "se aplica tuturor persoanelor aflate in situatia reglementata de ipoteza normei juridice, fara a institui privilegii sau discriminari pe considerente arbitrare". Totodata se arata ca nici prevederile art. 44 alin. (1) din Constitutie nu sunt incalcate, intrucat continutul si limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 60 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 237 din 29 iunie 1998, modificate si completate succesiv prin Ordonanta Guvernului nr. 79/2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 541 din 1 septembrie 2001, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 413/2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 490 din 9 iulie 2002, precum si prin Ordonanta Guvernului nr. 21/2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 102 din 31 ianuarie 2005, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 98/2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 387 din 9 mai 2005. In consecinta, in prezent, dispozitiile criticate ca fiind neconstitutionale au urmatorul cuprins:
    - Art. 60 alin. (2): "Pentru incalcarea prevederilor art. 41 alin. (1), precum si a restrictiilor de circulatie instituite potrivit art. 44 alin. (2) contravenientul va plati, pe langa amenda contraventionala, si contravaloarea autorizatiei speciale de transport. In aceste situatii agentul constatator inscrie in procesul-verbal de constatare a contraventiei obligatia de plata a autorizatiei speciale de transport, calculata si eliberata potrivit prevederilor legale. Procesul-verbal devine titlu executoriu fara investire sau alta formalitate si cu privire la obligatia de plata a autorizatiei speciale de transport."
    Textele constitutionale invocate in sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate sunt cele ale art. 16 alin. (1) si ale art. 44 alin. (1), care au urmatorul cuprins:
    - Art. 16 alin. (1): "Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.";
    - Art. 44 alin. (1): "Dreptul de proprietate, precum si creantele asupra statului, sunt garantate. Continutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege."
    In esenta, autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca impunerea in sarcina transportatorilor care sunt depistati ca efectueaza transporturi cu vehicule a caror masa totala maxima admisa, masa maxima admisa pe osie si/sau ale caror dimensiuni maxime admise de gabarit depasesc limitele prevazute in anexa nr. 2 la Ordonanta Guvernului nr. 43/1997, pe langa amenda contraventionala, si a obligatiei obtinerii autorizatiei speciale de transport pana la locul de destinatie a transportului, contravine textelor constitutionale referitoare la egalitatea in drepturi si la garantarea dreptului de proprietate.
    Curtea observa ca, prin Decizia nr. 10 din 18 ianuarie 2005, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 171 din 28 februarie 2005, a statuat, de principiu, intr-un alt context normativ, ca instituirea conditiilor de transport este "un atribut exclusiv al legiuitorului, care a reglementat regimul de circulatie pe drumurile publice astfel incat desfasurarea traficului sa aiba loc in deplina siguranta". De asemenea, prin Decizia nr. 11 din 20 ianuarie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 96 din 2 februarie 2004, Curtea a stabilit ca stabilirea unor contraventii in sarcina participantilor la trafic pe drumurile publice "are ca scop prevenirea consecintelor negative in cazul incalcarii reglementarilor privind regimul drumurilor".
    Curtea constata ca prevederile legale criticate nu sunt de natura a incalca principiul constitutional al egalitatii in drepturi, avand in vedere ca acestea se aplica tuturor transportatorilor care incalca prevederile art. 41 alin. (1) si ale art. 44 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 43/1997, fara exceptii si fara discriminari. Sustinerea autorului exceptiei in sensul ca exista o diferentiere de tratament juridic intre autotractoarele cu axa simpla motoare si semiremorcile specializate basculante, respectiv celelalte vehicule, este neintemeiata. Aceasta diferentiere este facuta de legiuitor, care este liber sa aprecieze, tinand cont de specificul vehiculelor in cauza. Potrivit jurisprudentei Curtii, in acord cu cea a Curtii Europene a Drepturilor Omului, pentru situatii de fapt diferite se poate stabili un tratament juridic diferit, cand acesta este justificat in mod obiectiv si rational.
    Referitor la sustinerea autorului exceptiei in sensul ca prevederile legale criticate incalca textul constitutional al art. 44 alin. (1), Curtea observa ca in Decizia din 2 decembrie 1985 a Comisiei Europene a Drepturilor Omului, pronuntata in cauza Svenska Management Gruppen AB impotriva Suediei, cu privire la dreptul statelor de a percepe impozite sau alte contributii, s-a stabilit ca natura taxelor si a altor contributii nu trebuie sa fie discriminatorie, iar statele au o larga marja de apreciere in stabilirea si colectarea lor. Totodata Comisia a stabilit ca statele trebuie "sa realizeze un <<echilibru just>> intre cerintele interesului general al comunitatii si cele ale protectiei drepturilor fundamentale ale cetatenilor, precum si un raport rezonabil de proportionalitate intre scopul urmarit si mijloacele folosite". In consecinta, obligarea unei persoane la plata unei taxe nu este contrara dreptului la respectarea bunurilor sale, decat daca aceasta constituie pentru persoana respectiva "o sarcina excesiva sau ii inrautateste in mod radical situatia financiara".
    In cauza dedusa judecatii Curtea retine ca obligarea contravenientului, pe langa amenda contraventionala, si la plata contravalorii autorizatiei speciale de transport nu este excesiva, avand in vedere ratiunea instituirii acestei obligatii, si anume desfasurarea traficului rutier in deplina siguranta. Totodata Curtea constata ca este la aprecierea exclusiva a legiuitorului de a stabili daca aceasta autorizatie se elibereaza de la punctul de plecare pana la locul de destinatie a transportului sau de la locul depistarii transportatorului, care, neavand o astfel de autorizatie, efectueaza transporturi cu vehicule a caror masa totala maxima admisa, masa maxima admisa pe osie si/sau ale caror dimensiuni maxime admise de gabarit depasesc limitele prevazute in anexa nr. 2 la Ordonanta Guvernului nr. 43/1997 pana la locul de destinatie a transportului.

    Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 60 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, exceptie ridicata de Emil Goia in Dosarul nr. 110/2005 al Judecatoriei Hateg.
    Definitiva si general obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 13 septembrie 2005.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. IOAN VIDA

                              Magistrat asistent,
                              Benke Karoly