DECIZIE Nr.
433 din 26 martie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 104 alin. (1) lit. f) si art. 122 din
Legea administratiei publice locale nr. 215/2001, art. 12 din Legea nr.
213/1998 privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia, precum si
a prevederilor titlului VII din Codul civil
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 303 din 8 mai 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte
Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Carmen-Cătălina Gliga -
procuror
Mihaela Ionescu - maqistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 104 alin. (1) lit. f) şi art. 122 din
Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, art. 12 din Legea nr.
213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, precum şi
a prevederilor titlului VII din Codul civil, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Andree Prodcom" - S.R.L. în Dosarul nr. 1.761/94/2007/RJ al Judecătoriei Buftea.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca fiind inadmisibilă,
deoarece autorul acesteia nu a formulat motive de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 21 noiembrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 1.761/94/2007/RJ, Judecătoria Buftea a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 104 alin. (1) lit. f) şi art. 122 din
Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, art. 12 din Legea nr.
213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, precum şi
a prevederilor titlului VII din Codul civil. Excepţia
a fost ridicată de Societatea Comercială „Andree Prodcom" - S.R.L. într-o
cauză ce are ca obiect o acţiune în evacuare.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine, în esenţă,
că textele de lege criticate creează un regim discriminatoriu între
proprietatea publică şi proprietatea privată.
Judecătoria Buftea consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. In acest sens, arată că
preşedintele consiliului judeţean are drepturile şi obligaţiile stabilite de
lege pentru îndeplinirea funcţiei pe care o exercită, iar printre acestea nu se
numără luarea vreunei măsuri care să aducă atingere dreptului de proprietate
sau libertăţii economice. Totodată, arată că instituirea unui regim mai
restrictiv în privinţa bunurilor proprietate publică nu contravine
dispoziţiilor constituţionale ale art. 16, 21, 44 şi 45.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că textele de lege criticate sunt constituţionale. In acest sens, arată că
acestea nu încalcă principiul constituţional al egalităţii în drepturi a
cetăţenilor, nu restrâng accesul liber la justiţie, ci reglementează
atribuţiile consiliului judeţean, cadrul legal al administrării bunurilor din
domeniul public şi contractul de locaţiune. Totodată, arată că prevederile
criticate constituie expresia aplicării principiilor constituţionale în materia
dreptului de proprietate, acestea reglementând materia administrării bunurilor
aflate în proprietatea publică a statului. De asemenea, apreciază că
dispoziţiile constituţionale ale art. 45 nu au incidenţă în prezenta cauză.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie:
- Prevederile art. 104 alin. (1) lit. f) şi art. 122
din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007, având următorul conţinut:
Art. 104 alin. (1) lit. f): „Preşedintele
consiliului judeţean îndeplineşte, în condiţiile legii, următoarele categorii
principale de atribuţii: [...]
f) alte atribuţii prevăzute de lege sau sarcini date
de consiliul judeţean.";
Art. 122: „Toate bunurile aparţinând unităţilor
administrativ-teritoriale sunt supuse inventarierii anuale. Consiliilor locale
şi judeţene li se prezintă anual de către primar, respectiv de preşedintele
consiliului judeţean, un raport asupra situaţiei gestionării bunurilor."
- Prevederile art. 12 din Legea nr. 213/1998 privind
proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 24 noiembrie 1998, având următorul conţinut: „(1)
Bunurile din domeniul public pot fi date, după caz, în administrarea regiilor
autonome, a prefecturilor, a autorităţilor administraţiei publice centrale şi
locale, a altor instituţii publice de interes naţional, judeţean sau local.
(2) Darea în
administrare se realizează, după caz, prin hotărâre a Guvernului sau a
consiliului judeţean, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti
sau a consiliului local.
(3) Titularul dreptului de administrare poate să posede, să folosească bunul şi să dispună
de acesta, în condiţiile actului prin care i-a fost dat bunul în administrare.
Dreptul de administrare va putea fi revocat numai dacă titularul său nu-şi
exercită drepturile şi nu-şi execută obligaţiile născute din actul de transmitere.
(4) In litigiile privitoare la dreptul de
administrare, în instanţă titularul acestui drept va sta în nume propriu. In
litigiile referitoare la dreptul de proprietate asupra bunului, titularul
dreptului de administrare are obligaţia să arate instanţei cine este titularul
dreptului de proprietate, potrivit prevederilor Codului de procedură civilă.
Titularul dreptului de administrare răspunde, în condiţiile legii, pentru
prejudiciile cauzate ca urmare a neîndeplinirii acestei obligaţii. De asemenea, neîndeplinirea
acestei obligaţii poate atrage revocarea dreptului de administrare.
(5) In litigiile prevăzute la alin. (4), statul este
reprezentat de Ministerul Finanţelor, iar unităţile administrativ-teritoriale,
de către consiliile judeţene, de Consiliul General al Municipiului Bucureşti
sau de consiliile locale, care dau mandat scris, în fiecare caz, preşedintelui
consiliului judeţean sau primarului. Acesta poate desemna un alt funcţionar de
stat sau un avocat care să-l reprezinte în faţa instanţei.
(6) Dispoziţiile alin. (4) si (5) sunt aplicabile
şi în litigiile privitoare la dreptul de concesiune, închiriere sau la dreptul
de proprietate asupra bunurilor concesionate sau închiriate."
- Prevederile titlului VII -„Despre
contractul de locaţiune" din Cartea III -„Despre diferite moduri prin care se dobândeşte proprietatea"
a Codului civil, care cuprinde: cap. I -„Dispoziţii generale", cap. II - „Reguli comune la locaţiunea edificiilor şi a fondurilor rurale", cap. III - „Despre regulile
particulare la închiriere", cap. IV - „Despre regulile particulare
la arendare", secţiunea I - .Arendare pe bani' şi secţiunea
a II-a -.Arendare pe fructe", cap. V - „Despre locaţiunea
lucrărilor".
Autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor
constituţionale ale art. 16 privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a
autorităţilor publice, ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie,
ale art. 44 privind garantarea şi ocrotirea dreptului de proprietate privată şi
ale art. 45 privind libertatea economică.
Analizând motivele de neconstituţionalitate invocate,
Curtea constată că acestea nu pot fi reţinute pentru următoarele considerente:
Astfel, în art. 1 din Legea nr. 215/2001 se
reglementează regimul general al autonomiei locale, precum şi organizarea şi funcţionarea
administraţiei publice locale. Printre autorităţile administraţiei publice
locale se numără şi consiliul judeţean, ales în condiţiile legii, şi care
coordonează activitatea consiliilor comunale, orăşeneşti şi municipale.
Consiliul judeţean îndeplineşte atribuţii privind gestionarea patrimoniului
judeţului, potrivit art. 91 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 215/2001 şi, în
exercitarea acestor atribuţii, acesta hotărăşte modul de administrare,
concesionare sau închiriere a bunurilor proprietate publică a judeţului, precum
şi a serviciilor publice de interes judeţean, precum şi vânzarea, concesionarea
sau închirierea bunurilor proprietate privată a judeţului, în condiţiile legii.
Totodată, preşedintele consiliului judeţean, având calitatea de ales local, în
asigurarea liberului exerciţiu al mandatului, îndeplineşte o funcţie de
autoritate publică şi răspunde în faţa alegătorilor de buna funcţionare a
administraţiei publice judeţene. Potrivit prevederilor art. 104 alin. (1) lit.
f) din Legea nr. 215/2001, preşedintele consiliului judeţean îndeplineşte, în
condiţiile legii, alte atribuţii sau sarcini date de consiliul judeţean, de
vreme ce, potrivit art. 103 din aceeaşi lege, preşedintele asigură respectarea,
printre altele, a hotărârilor acestuia, punerea în aplicare a legilor, cu
respectarea dispoziţiilor Constituţiei.
Curtea reţine, totodată, că prevederile art. 12 din
Legea nr. 213/1998 reprezintă o transpunere a dispoziţiilor constituţionale ale
art. 136 alin. (4) potrivit cărora „Bunurile proprietate publică sunt
inalienabile. In condiţiile legii organice, ele pot fi date în administrare
regiilor autonome ori instituţiilor publice sau pot fi concesionate ori
închiriate; de asemenea, ele pot fi date în folosinţă gratuită instituţiilor de
utilitate publică."
In fine, în legătură cu invocarea încălcării
dispoziţiilor art. 16, 21, 44 şi 45 din Constituţie, Curtea constată că acestea
sunt cuprinse în Titlul II din
Constituţie „Drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale", care îi priveşte
pe cetăţeni, iar nu autorităţile administraţiei publice locale. Or, în cauză,
textele de lege criticate
dispun atât cu privire la consiliul judeţean, ca autoritate a administraţiei
publice locale, cât şi cu privire la regimul juridic al bunurilor din
proprietatea publică, astfel că dispoziţiile din Constituţie menţionate nu au
incidenţă în cauză.
Cât priveşte prevederile titlului VII din Codul civil,
Curtea constată că acestea reprezintă dreptul comun în materia contractului de
locaţiune, în acord cu dispoziţiile constituţionale invocate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 104 alin. (1) lit. f) şi art. 122 din Legea administraţiei
publice locale nr. 215/2001, art. 12 din Legea nr. 213/1998 privind
proprietatea publica şi
regimul juridic al acesteia, precum şi a prevederilor titlului VII din Codul
civil, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Andree Prodcom" -
S.R.L. în Dosarul nr. 1.761/94/2007/RJ al Judecătoriei Buftea.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 26 martie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu