DECIZIE   Nr. 432 din 18 noiembrie 2003

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 42 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, republicata, cu modificarile ulterioare, si ale art. 136 alin. 2 si art. 148 alin. 1 lit. b), f) si h) din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 929 din 23 decembrie 2003

    Nicolae Popa          - presedinte
    Costica Bulai         - judecator
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Lucian Stangu         - judecator
    Ioan Vida             - judecator
    Iuliana Nedelcu       - procuror
    Florentina Geangu     - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 42 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, republicata, cu modificarile ulterioare, si ale art. 136 alin. 2 si art. 148 alin. 1 lit. h) din Codul de procedura penala, exceptie ridicata din oficiu in Dosarul nr. 1.125/2003 al Judecatoriei Constanta. La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare este legal indeplinita. Curtea dispune a se face apelul si in Dosarul nr. 356 C/2003 avand ca obiect, in esenta, aceeasi exceptie, si anume a dispozitiilor art. 42 din Legea nr. 92/1992 si ale art. 136 alin. 2 si art. 148 alin. 1 lit. b), f) si h) din Codul de procedura penala, exceptie ridicata din oficiu de aceeasi instanta de judecata in Dosarul nr. 1.136/2003. La apelul nominal se constata lipsa partilor, fata de care procedura de citare este legal indeplinita. Curtea, din oficiu, pune in discutie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, in temeiul art. 16 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata, raportat la art. 164 din Codul de procedura civila, dispune conexarea Dosarului nr. 356 C/2003 la Dosarul nr. 355 C/2003, care este primul inregistrat.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neintemeiata, a exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 42 din Legea nr. 92/1992, deoarece aceste prevederi nu contravin dispozitiilor constitutionale si nici celor din reglementarile internationale invocate in motivarea exceptiei. Cat priveste exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 136 alin. 2 si art. 148 alin. 1 lit. b), f) si h) din Codul de procedura penala, pune concluzii de respingere a exceptiei, ca devenita inadmisibila, ca urmare a modificarii si completarii acestor dispozitii prin Legea nr. 281/2003.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarelor, constata urmatoarele:
    Prin incheierile din 26 iunie 2003 si din 23 iunie 2003, pronuntate in Dosarele nr. 1.125/2003 si nr. 1.136/2003, Judecatoria Constanta a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 42 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, republicata, cu modificarile ulterioare, si ale art. 136 alin. 2 si art. 148 alin. 1 lit. b), f) si h) din Codul de procedura penala, exceptie ridicata din oficiu de instanta de judecata.
    In motivarile exceptiei, avand un continut asemanator, instanta de judecata sustine ca dispozitiile art. 42 din Legea nr. 92/1992 sunt neconstitutionale in ce priveste prevederea ca procurorii au calitatea de magistrat. In opinia instantei, prevederile art. 23 alin. (4) din Constitutie, in redactarea initiala, potrivit carora arestarea se face in temeiul unui mandat emis de magistrat, trebuie sa fie interpretate in raport cu prevederile art. 5 pct. 3 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale si tinand seama de hotararea Curtii Europene a Drepturilor Omului in cauza Pantea contra Romaniei, care a constatat ca procurorii, subordonati ministrului justitiei, nu pot fi considerati magistrati, in sensul art. 5 pct. 3 din Conventie si nu pot dispune arestarea preventiva.
    Pe cale de consecinta, instanta apreciaza ca si dispozitiile art. 136 alin. 2 din Codul de procedura penala sunt neconstitutionale, fiind contrare prevederilor art. 23 alin. (4) din Constitutie in interpretarea aratata.
    In ceea ce priveste dispozitiile art. 148 alin. 1 lit. h) din Codul de procedura penala, in redactarea anterioara modificarii aduse prin Legea nr. 281/2003, instanta considera ca acestea sunt contrare prevederilor art. 23 alin. (1) si (2) din Constitutie referitoare la libertatea persoanei si la restrangerea acesteia numai in cazurile si cu procedura prevazute de lege. In opinia instantei de judecata, aceste prevederi constitutionale urmeaza a fi interpretate in raport cu prevederile art. 5 pct. 1 din Conventia europeana a drepturilor omului care, la lit. c) enumera cazurile in care o persoana poate fi privata de libertate. Instanta apreciaza ca existenta unui pericol public care ar rezulta din lasarea in libertate a inculpatului, fara ca acest pericol sa se concretizeze in temerea savarsirii unei noi infractiuni, nu constituie unul din cazurile prevazute in Conventie, care sa permita atingerea dreptului fundamental la libertate si siguranta al persoanei.
    Referitor la dispozitiile art. 148 alin. 1 lit. b) si f) din Codul de procedura penala, autoarea exceptiei considera ca si acestea sunt contrare prevederilor art. 23 alin. (1) si (2) din Constitutie.
    Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, in conformitate cu dispozitiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificarile ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al institutiei Avocatul Poporului.
    Guvernul, care si-a formulat punctul de vedere inainte de revizuirea Constitutiei, arata ca exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 42 din Legea nr. 92/1992 este nefondata, deoarece calitatea de magistrat a procurorului rezulta din ansamblul reglementarilor cuprinse in Constitutie privind autoritatea judecatoreasca. Referitor la neconstitutionalitatea dispozitiilor din Codul de procedura penala, Guvernul arata ca, intrucat aceste dispozitii au fost modificate si completate ulterior sesizarii Curtii Constitutionale, prin Legea nr. 281/2003, exceptia a ramas fara obiect.
    Avocatul Poporului, care, de asemenea, si-a formulat punctul de vedere inainte de revizuirea Constitutiei, considera ca prevederile art. 42 din Legea nr. 92/1992 sunt constitutionale. In ceea ce priveste neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 136 alin. 2 si ale art. 148 alin. 1 lit. b), f) si h) din Codul de procedura penala, arata ca, in urma modificarii acestor dispozitii prin Legea nr. 281/2003, exceptia a devenit inadmisibila prin disparitia motivelor de neconstitutionalitate.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinand incheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, rapoartele intocmite de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, ridicate din oficiu de Judecatoria Constanta, il constituie dispozitiile art. 42 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, in partea privitoare la calitatea de magistrat a procurorului, ale art. 136 alin. 2 din Codul de procedura penala, in redactarea anterioara Legii nr. 281/2003, care prevad dreptul procurorului de a lua masura arestarii preventive, ale art. 148 alin. 1 lit. h) din Codul de procedura penala, de asemenea in redactarea anterioara Legii nr. 281/2003, care prevad ca masura arestarii preventive poate fi luata atunci cand exista pericolul lasarii in libertate a inculpatului, fara sa existe temerea savarsirii de noi infractiuni, precum si ale art. 148 alin. 1 lit. b) si h) din Codul de procedura penala, referitoare la conditiile si cazurile in care se dispune arestarea inculpatului.
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea retine urmatoarele:
    I. Potrivit dispozitiilor art. 42 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, "Au calitatea de magistrat si fac parte din corpul magistratilor judecatorii de la toate instantele judecatoresti, procurorii din cadrul parchetelor de pe langa acestea, precum si magistratii-asistenti ai Curtii Supreme de Justitie". Curtea constata ca, in realitate, acest text de lege nu este criticat in sine ci prin raportare la atributiile procurorului in procesul penal.
    De altfel, in ceea ce priveste neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 42 din Legea nr. 92/1992, Curtea Constitutionala s-a pronuntat prin mai multe decizii, statuand ca procurorii au calitatea de magistrat (de exemplu, Decizia nr. 240/2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 537 din 25 iulie 2003; Decizia nr. 315/2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 566 din 6 august 2003; Decizia nr. 344/2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 86 din 11 februarie 2003).
    Curtea constata ca prevederile art. 42 din Legea nr. 92/1992 sunt in concordanta cu dispozitiile constitutionale ale art. 131 alin. (1) privind rolul Ministerului Public in activitatea judiciara.
    II. In ceea ce priveste dispozitiile din Codul de procedura penala, criticate ca fiind de neconstitutionalitate in raport cu prevederile art. 23 alin. (4) din Legea fundamentala, Curtea constata urmatoarele:
    Ulterior sesizarii sale, dispozitiile art. 23 alin. (4) din Constitutie, la care autoarea exceptiei face trimitere, au fost modificate si completate prin Legea de revizuire a Constitutiei Romaniei, nr. 429/2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003. Acest text prevede in prezent ca "Arestarea preventiva se dispune de judecator si numai in cursul procesului penal". Corelativ, prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 109/2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 748 din 26 octombrie 2003, in acord cu noile prevederi constitutionale, au fost modificate si unele dispozitii ale Codului de procedura penala. Astfel, conform prevederilor art. 136 alin. 5 din Codul de procedura penala, masura arestarii preventive poate fi luata de judecator.
    Fata de cele aratate, rezulta ca dispozitiile art. 136 alin. 2 din Codul de procedura penala au fost implicit abrogate si, pe cale de consecinta, exceptia de neconstitutionalitate a ramas fara obiect, devenind astfel inadmisibila.
    In ceea ce priveste dispozitiile art. 148 alin. 1 lit. b) si h) din Codul de procedura penala, referitoare la conditiile si cazurile in care se dispune arestarea inculpatului, acestea au, in urma modificarilor aduse prin Legea nr. 281/2003, urmatorul continut: [...] "b) infractiunea este flagranta, iar pedeapsa inchisorii prevazute de lege este mai mare de un an; [...] h) inculpatul a savarsit o infractiune pentru care legea prevede pedeapsa detentiunii pe viata alternativ cu pedeapsa inchisorii sau pedeapsa inchisorii mai mare de 4 ani si exista probe certe ca lasarea in libertate prezinta un pericol concret pentru ordinea publica". Din comparatia cu textele anterioare, rezulta ca a disparut si sub acest aspect obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, care a devenit astfel inadmisibila.
    In sfarsit, Curtea nu poate retine existenta unei contrarietati intre prevederile art. 148 alin. 1 lit. f) din Codul de procedura penala, care prevad ca masura arestarii preventive poate fi luata atunci cand inculpatul este recidivist, si dispozitiile constitutionale privind arestarea preventiva, masura care, astfel cum s-a aratat, in urma revizuirii Constitutiei, se decide numai de judecator.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si art. 145 alin. (2) din Constitutie, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), art. 23 alin. (3) si (6) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    1. Respinge, ca neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 42 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, republicata, cu modificarile ulterioare, exceptie ridicata din oficiu in Dosarul nr. 1.125/2003 al Judecatoriei Constanta.
    2. Respinge, ca devenita inadmisibila, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 136 alin. 2 si art. 148 alin. 1 lit. b), f) si h) din Codul de procedura penala, exceptie ridicata, din oficiu, de aceeasi instanta de judecata in acelasi dosar.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 18 noiembrie 2003.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent,
                              Florentina Geangu