DECIZIE Nr. 43
din 20 ianuarie 2011
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 102 alin. (1) si (2), art. 103 lit.
f) si art. 104 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 194/2002
privind regimul strainilor în Romania
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 165 din 8 martie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 102 alin. (1) şi (2), art. 103 lit.
f) şi art. 104 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002
privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Xu Aifei în Dosarul
nr. 8.375/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios
administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Se prezintă domnul Ioan
Budura, interpretul autorizat de limba chineză solicitat pentru a asigura
traducerea în cauză.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că textele de lege
criticate sunt suficient de clare şi accesibile încât să întrunească criteriul
de calitate impus de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 16 februarie
2010, pronunţată în Dosarul nr. 8.375/2/2009, Curtea de Apel Bucureşti -
Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 102
alin. (1) şi (2), ale art. 103 lit. f) şi ale art. 104 alin. (1) din Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie
ridicată de Xu Aifei într-o cauză având ca obiect menţinerea regimului
tolerării acestuia pe teritoriul României.
In motivarea
excepţiei de neconstituţionalitate autorul
acesteia susţine că prevederile art. 102 alin. (1) şi (2), art. 103 lit. f) şi
art. 104 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 sunt
lipsite de precizie şi claritate, întrucât nu conţin precizări referitoare la
situaţii similare celei în care se află autorul excepţiei, noţiunile de „motive obiective" şi de „împrejurări
independente de voinţa străinului, imprevizibile şi de neînlăturat" fiind
prea vagi şi imprecise pentru ca acesta să poată avea o indicare precisă asupra
normelor aplicabile în situaţia sa. Autorul excepţiei precizează că a încălcat
Legea planificării familiale din China şi, dacă s-ar întoarce în această ţară,
ar fi supus sterilizării forţate. Aşadar, îndepărtarea sa de pe teritoriul
României, ca o consecinţă a refuzului menţinerii regimului tolerării, ar
constitui o încălcare a
dreptului la protecţie împotriva pedepselor sau tratamentelor inumane ori
degradante.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a
contencios administrativ şi fiscal consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 102 alin. (1) şi
(2), art. 103 lit. f) şi art. 104 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008, care au
următorul conţinut:
-Art. 102 alin. (1) şi (2): „(1) Tolerarea rămânerii
pe teritoriul României, denumită în continuare tolerare,
reprezintă permisiunea de a rămâne pe teritoriul
ţării acordată de Oficiul Român pentru Imigrări străinilor care nu au dreptul
de şedere şi, din motive obiective, nu părăsesc teritoriul României.
(2) Prin motive
obiective, în sensul prezentei ordonanţe de
urgenţă, se înţelege acele împrejurări independente de voinţa străinului,
imprevizibile şi care nu pot fi înlăturate, datorită cărora străinul nu poate
părăsi teritoriul României.";
- Art. 103 lit. f): „Străinii
prevăzuţi la art. 102 alin. (1) pot fi toleraţi în următoarele situaţii: (...)
f) atunci când Oficiul Român pentru Imigrări constată că aceştia se află în
imposibilitatea de a părăsi temporar România din alte motive obiective.";
- Art. 104 alin. (1): „(1)
Tolerarea se acordă pentru o perioadă de până la 6 luni, care poate fi
prelungită pentru noi perioade de până la 6 luni, până la dispariţia
cauzelor."
Curtea observă că, deşi în motivarea scrisă a excepţiei
autorul acesteia a criticat şi dispoziţiile art. 4 alin. (4) şi cele ale art.
11 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, Curtea de Apel
Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal nu a reţinut
nici în dispozitivul şi nici în practicaua încheierii de sesizare a Curţii
Constituţionale aceste texte legale. Or, astfel cum rezultă din dispoziţiile
art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a Curţii
Constituţionale îl constituie încheierea pronunţată de instanţa de judecată în
faţa căreia a fost ridicată excepţia. Impotriva acestei încheieri, autorul
excepţiei avea posibilitatea să formuleze recurs, în condiţiile prevăzute de
art. 29 alin. (5) teza finală din Legea nr. 47/1992. Intrucât nu a fost
exercitată această cale de atac, instanţa de contencios constituţional se
consideră legal învestită doar cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 102 alin. (1)şi (2), art. 103 lit. f) şi art. 104 alin. (1) din Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002.
In opinia autorului excepţiei
de neconstituţionalitate, prevederile art. 102 alin. (1) şi (2), art. 103 lit.
f) şi art. 104 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002
contravin dispoziţiilor care interzic tortura, pedepsele sau tratamentele
inumane ori degradante, cuprinse în art. 22 alin. (2) din Constituţia României
şi în art. 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că, în jurisprudenţa sa, reprezentată, de exemplu, de Decizia nr. 112
din 9 februarie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 149 din 8 martie 2010, sau Decizia
nr. 1.037 din 14 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 660 din 24 septembrie 2010, a mai analizat critici similare, referitoare la pretinsa
lipsă de precizie şi claritate a textelor de lege care formează şi obiectul
prezentei excepţii. Cu acele prilejuri, Curtea a reţinut că este firesc ca
legiuitorul să fi indicat acele elemente definitorii
pentru identificarea unor „motive obiective" care îl împiedică pe străin să părăsească teritoriul României şi să
nu fi exemplificat situaţii concrete, întrucât acestea nu pot fi enumerate şi
totodată epuizate în cuprinsul unei norme juridice. Referitor la respectarea
criteriului calităţii legii în cadrul procesului de legiferare, însăşi Curtea
Europeană a Drepturilor Omului a precizat că previzibilitatea consecinţelor ce
decurg dintr-un act normativ determinat nu poate avea o certitudine absolută,
întrucât, oricât de dorită ar fi aceasta, ea ar da naştere la o rigiditate
excesivă a reglementării (Hotărârea din 20 mai 1999, pronunţată în Cauza Reckvenyi contra Ungariei).
Referitor la dispoziţiile art. 103 lit. f) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, Curtea Constituţională a
reţinut că acestea oferă străinilor şansa de a le fi tolerată rămânerea pe
teritoriul României şi în alte cazuri decât cele enumerate la lit. a)-e) ale
art. 103 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, dacă autoritatea
competentă apreciază că aceasta este în mod obiectiv necesară. Prin urmare,
textul de lege criticat are o redactare care permite flexibilitate în
stabilirea motivelor pentru care se poate acorda tolerarea, ceea ce este de
natură să avantajeze destinatarul normei.
Totodată, Curtea constată că prevederile de lege
criticate nu conţin elemente care să conducă la concluzia că nesocotesc
dispoziţiile constituţionale şi convenţionale care interzic tortura, pedepsele
sau tratamentele inumane ori degradante. Judecătorul învestit cu soluţionarea
plângerii îndreptate împotriva deciziei Oficiului Român pentru Imigrări urmează
să stabilească dacă, în circumstanţele concrete ale fiecărei speţe, există
riscul ca, în ţara de origine, solicitantul să fie supus la torturi, pedepse
sau tratamente inumane ori degradante de tipul celor interzise prin prevederile
constituţionale şi convenţionale invocate, risc care să reprezinte un motiv
suficient pentru tolerarea şederii acestuia pe teritoriul României.
De asemenea, Curtea observă că
cele arătate mai sus sunt aplicabile şi în ceea ce priveşte dispoziţiile art.
104 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002.
Neexistând elemente noi, de natură să justifice
reconsiderarea jurisprudenţei amintite, în cauza de faţă îşi menţin
valabilitatea atât soluţia, cât şi considerentele deciziilor menţionate.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 102 alin. (1)şi (2), art. 103 lit. f)
şi art. 104 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002
privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Xu Aifei în Dosarul
nr. 8.375/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ
şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 ianuarie
2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăţeanu