Decizia Nr.428 din 04.07.2019

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor anexei nr. V, capitolul II, nr. crt. 1-4 şi 7-9 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Doru Marian Trifan în Dosarul nr. 8.508/2/2017 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 753D/2018.2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Preşedintele Curţii dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 754D/2018, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor anexei nr. V, capitolul II din Legea-cadru nr. 153/2017, excepţie ridicată de Maria Ghihaniş şi Marius Teodor Muraru în Dosarul nr. 9.238/2/2017 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.4. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.5. Având în vedere obiectul parţial identic al excepţiilor de neconstituţionalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu măsura conexării dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 754D/2018 la Dosarul nr. 753D/2018, care a fost primul înregistrat.6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care arată că stabilirea sistemului de salarizare reprezintă atributul legiuitorului, în raport cu criteriile enunţate de art. 8 din lege, precum şi de art. 3 din capitolul VIII al anexei nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:7. Prin Încheierea din 8 mai 2018, pronunţată în Dosarul nr. 8.508/2/2017, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor anexei nr. V, capitolul II, nr. crt. 1-4 şi 7-9 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepţia a fost ridicată de Doru Marian Trifan într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ.8. Prin Încheierea din 8 mai 2018, pronunţată în Dosarul nr. 9.238/2/2017, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor anexei nr. V, capitolul II din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Excepţia a fost ridicată de Maria Ghihaniş şi Marius Teodor Muraru într-o cauză având ca obiect anularea unui act administrativ.9. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că încadrarea specialiştilor IT pe aceeaşi grilă de salarizare cu cea a grefierilor este neconstituţională, având în vedere caracterul complex al activităţii desfăşurate de un specialist IT, semnificativ diferit de cel al grefierului.10. Se instituie o discriminare vădită între specialiştii care asigură funcţionarea tehnică în cele mai bune condiţii a întregului sistem judiciar din România şi ceilalţi specialişti din cadrul acestui sistem. Autorii susţin că se creează, în mod nejustificat, o diferenţiere de salarizare între specialiştii din cadrul instanţelor şi parchetelor şi ceilalţi specialişti IT din sistemul judiciar, referindu-se la specialiştii din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, inclusiv al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, care fac aceeaşi muncă.11. În aceleaşi timp, autorii consideră că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece determină în cazul specialiştilor IT stabilirea unor salarii substanţial diminuate în raport cu cele actuale - pe perioadă nedeterminată şi fără caracter excepţional. Reducerea cu mai mult de 50% a nivelului salarial actual aduce atingere dreptului la salariu, în timp ce măsurile de restrângere a exerciţiului dreptului la muncă în componenta sa privind dreptul la salariu sunt discriminatorii, reducerile salariale aplicându-se numai specialiştilor IT, nu şi altor angajaţi din sistemul judiciar.12. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal opinează în sensul constituţionalităţii prevederilor legale ce formează obiectul excepţiei de neconstituţionalitate.13. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, în Dosarul nr. 753D/2018, îl constituie prevederile anexei nr. V: „Familia ocupaţională de funcţii bugetare «Justiţie» şi Curtea Constituţională" capitolul II: „Salarii de bază pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor şi parchetelor", nr. crt. 1-4 şi 7-9 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017.17. În Dosarul nr. 754D/2018, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum este reţinut în încheierea de sesizare, îl constituie prevederile anexei nr. V capitolul II din Legea-cadru nr. 153/2017. Din examinarea notelor scrise ale autorilor excepţiei, rezultă că, în realitate, criticile de neconstituţionalitate vizează dispoziţiile anexei nr. V, capitolul II, nr. crt. 1-4 şi 7-9 din Legea-cadru nr. 153/2017 şi, prin urmare, Curtea reţine că obiectul excepţiei îl constituie aceste prevederi legale.18. Prevederile legale criticate instituie salariul de bază şi coeficientul corespunzător în raport cu funcţia ocupată, nivelul studiilor şi vechimea în funcţie, pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor şi parchetelor, inclusiv specialişti IT.19. În opinia autorilor excepţiei, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 41 privind dreptul la muncă şi protecţia socială a muncii şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.20. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile legale criticate fac parte din anexa nr. V: „Familia ocupaţională de funcţii bugetare «Justiţie» şi Curtea Constituţională", capitolul II: „Salarii de bază pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor şi parchetelor" din Legea-cadru nr. 153/2017 şi instituie salarii de bază şi coeficienţi în raport cu vechimea în funcţie şi nivelul de studii pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor şi parchetelor, inclusiv pentru specialiştii IT.21. Curtea observă că, invocând încălcarea dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, autorii excepţiei consideră că stabilirea aceluiaşi tratament juridic precum cel de care beneficiază grefierii, sub aspectul salarizării, este nejustificată, având în vedere importanţa şi complexitatea muncii desfăşurate de specialiştii în domeniul informatic.22. În acest context, Curtea reţine că includerea, sub aspectul salarizării, a specialiştilor în domeniul informatic în categoria personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor şi parchetelor reprezintă opţiunea legiuitorului, manifestată în marja sa de apreciere, permisă de dispoziţiile art. 16 din Constituţie privind egalitatea în drepturi. Astfel, prin Decizia nr. 108 din 14 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 8 martie 2006, şi prin Decizia nr. 408 din 13 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 848 din 26 octombrie 2017, Curtea Constituţională a statuat că este dreptul şi obligaţia autorităţii legiuitoare de a elabora măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului plătit din fonduri publice, în concordanţă cu condiţiile economice şi sociale existente la un moment dat. În acest sens este şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia statele se bucură de o largă marjă de apreciere pentru a determina oportunitatea şi intensitatea politicilor lor în domeniul sumelor care urmează a fi plătite angajaţilor lor din bugetul de stat, şi anume Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunţată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, Hotărârea din 8 decembrie 2009, pronunţată în Cauza Wieczorek împotriva Poloniei, paragraful 59, şi Hotărârea din 2 februarie 2010, pronunţată în Cauza Aizpurua Ortiz împotriva Spaniei, paragraful 57.23. În plus, Curtea observă că acceptarea susţinerilor autorilor excepţiei ar echivala cu imposibilitatea legiuitorului de a mai putea modifica sistemul de salarizare, pe motiv că ar crea diferenţe faţă de sistemul anterior de salarizare.24. Referitor la critica de neconstituţionalitate vizând instituirea unei discriminări între specialiştii IT şi alte categorii de specialişti din sistemul judiciar, Curtea precizează că este dreptul exclusiv al legiuitorului să facă diferenţierea corespunzătoare la stabilirea drepturilor salariale. Atribuţiile, competenţele, sarcinile specifice, responsabilităţile şi importanţa activităţii desfăşurate sunt diferite chiar şi pentru personalul care este încadrat pe funcţii similare, la diferite autorităţi sau instituţii publice.25. De altfel, art. 16 din Constituţie vizează egalitatea în drepturi între cetăţeni în ceea ce priveşte recunoaşterea în favoarea acestora a unor drepturi şi libertăţi fundamentale, nu şi identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor. În felul acesta se justifică nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit faţă de anumite categorii de persoane, dar şi necesitatea lui (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 53 din 19 februarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 3 aprilie 2002).26. Pe altă parte, criticile autorilor excepţiei referitoare la instituirea unei discriminări chiar în cadrul categoriei specialiştilor în domeniul informatic se bazează pe modul de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor Legii-cadru nr. 153/2017. Or, asemenea aspecte vizând interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor legale excedează controlului de constituţionalitate, fiind de resortul instanţelor judecătoreşti.27. În ceea ce priveşte invocarea încălcării dispoziţiilor art. 41 şi ale art. 53 din Constituţie, Curtea reţine că stabilirea principiilor şi a condiţiilor concrete de acordare a drepturilor salariale personalului plătit din fonduri publice intră în atribuţiile exclusive ale legiuitorului, iar modificarea reglementărilor în această materie nu înseamnă restrângerea exerciţiului unor drepturi fundamentale. Constituţia prevede în art. 41 alin. (2), printre drepturile salariaţilor la protecţia socială a muncii, „instituirea unui salariu minim brut pe ţară", fără să dispună cu privire la cuantumul acestuia.28. De asemenea, Curtea constată că este lipsită de temei critica de neconstituţionalitate potrivit căreia o dată cu aplicarea Legii-cadru nr. 153/2017, veniturile salariale ale specialiştilor IT au fost diminuate, de vreme ce dispoziţiile art. 38 alin. (2) lit. a) din lege stabilesc că: „Începând cu data de 1 iulie 2017:a)se menţin în plată la nivelul acordat pentru luna iunie 2017, până la 31 decembrie 2017, cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie şi indemnizaţiilor de încadrare, precum şi cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, indemnizaţia brută de încadrare, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii;".29. În aceste condiţii, nu poate fi reţinută o restrângere a exerciţiului dreptului la muncă, în componenta sa privind dreptul la salariu, în sensul art. 53 din Constituţie şi, pe cale de consecinţă, dispoziţiile art. 41 şi ale art. 53 din Legea fundamentală invocate nu sunt încălcate. 30. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Doru Marian Trifan în Dosarul nr. 8.508/2/2017 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi de Maria Ghihaniş şi Marius Teodor Muraru şi constată că prevederile anexei nr. V, capitolul II, nr. crt. 1-4 şi 7-9 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 4 iulie 2019. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Simina Popescu-Marin