DECIZIE   Nr. 427 din 15 aprilie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 26 alin. (10) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor si a masurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 343 din 25 mai 2010

Ioan Vida                               - preşedinte

Nicolae Cochinescu              -judecător

Aspazia Cojocaru                  -judecător

Acsinte Gaspar                      -judecător

Petre Lăzăroiu                       -judecător

Ion Predescu                         -judecător

Puskas Valentin Zoltan          -judecător

Tudorel Toader                      -judecător

Augustin Zegrean                  -judecător

Marinela Mincă                      - procuror

Marieta Safta                         - magistrat-asistent-şef

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (10) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie invocată de Dorel Cheche în Dosarul nr. 4.529/236/2009 al Judecătoriei Giurgiu.

La apelul nominal este prezent autorul excepţiei, lipsind cealaltă parte, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul autorului excepţiei, care, precizând mai întâi că a criticat mai multe texte legale şi că în dosarul instanţei de judecată s-au săvârşit mai multe erori judiciare, solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată. Se invocă încălcarea, prin normele criticate, a Protocolului nr. 2 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece nu există al doilea grad de jurisdicţie, precum şi inexistenţa Hotărârii Guvernului nr. 1.897/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal. Depune la dosar un set de acte, respectiv copia Deciziei nr. 480/2008 a Curţii Constituţionale, copia Sentinţei penale nr. 1.366 din 28 iulie 2008, pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti în Dosarul nr. 10.681/302/2007, şi copia unor documente emise de Administraţia Naţională a Penitenciarelor.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că dispoziţiile art. 26 alin. (10) din Legea nr. 275/2006 nu încalcă prevederile constituţionale invocate.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Incheierea din 29 iunie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 4.529/236/2009, Judecătoria Giurgiu a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (10) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie invocată de Dorel Cheche.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale, deoarece consacră caracterul definitiv al hotărârii pronunţate de prima instanţă, fiind astfel incompatibile cu dispoziţiile Codului de procedură penală, precum şi cu normele constituţionale şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale invocate.

Judecătoria Giurgiu apreciază că excepţia invocată este neîntemeiată. Arată că „Legea fundamentală nu consacră principiul dublului grad de jurisdicţie şi, prin dispoziţiile art. 129 din Constituţie, se stabileşte că hotărârile judecătoreşti sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege, ceea ce înseamnă că legiuitorul poate stabili ca anumite hotărâri judecătoreşti să nu fie supuse niciunei căi de atac. De asemenea, art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu garantează dublul grad de jurisdicţie, ci dreptul de acces la o instanţă naţională, în cazul încălcării unor drepturi recunoscute de Convenţie".

In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.

Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile criticate nu contravin normelor constituţionale invocate. Se face referire şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, susţinerile autorului excepţiei, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

In ceea ce priveşte obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, se constată că, potrivit încheierii de sesizare a Curţii Constituţionale, acesta îl constituie art. 26 alin. (10) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal. Faţă de susţinerile autorului excepţiei în faţa Curţii, cu ocazia dezbaterilor în şedinţa publică, în sensul că a criticat şi alte texte legale, Curtea observă că, într-adevăr, în faţa Judecătoriei Giurgiu, în Dosarul nr. 4.529/236/2009, acesta a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (10), art. 38 alin. (9) şi art. 74 alin. (8) din Legea nr. 275/2006, aspect consemnat în încheierea de sesizare a Curţii. Făcând aplicarea dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992, instanţa de judecată a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 38 alin. (9) şi art. 74 alin. (8) din Legea nr. 275/2006. Totodată, în baza art. 29 alin. (4) din Legea nr. 275/2006, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (10) din Legea nr. 275/2006. Impotriva acestei încheieri, autorul excepţiei a formulat recurs, respins prin Decizia nr. 206 din 13 iulie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 4.529/236/2009 al Tribunalului Giurgiu - Secţia penală.

Astfel fiind, Curtea a fost legal sesizată şi se va pronunţa asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (10) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 627 din 20 iulie 2006, având următorul cuprins: „Hotărârea judecătoriei este definitivă."

In opinia autorului excepţiei, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5) privind statul de drept, art. 11 - Dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 24 - Dreptul la apărare, art. 30 - Libertatea de exprimare, art. 52 - Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 57 - Exercitarea drepturilor şi a libertăţilor, art. 124 - Infăptuirea justiţiei şi art. 129 - Folosirea căilor de atac. Se invocă, totodată, dispoziţiile art. 2 din Protocolul nr. 7 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dublul grad de jurisdicţie în materie penală, precum şi cele ale art. 13 din aceeaşi Convenţie, privind dreptul la un recurs efectiv.

Curtea, examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, constată că aceasta este neîntemeiată şi urmează să fie respinsă.

Astfel, nu poate fi reţinută critica referitoare la încălcarea liberului acces la justiţie, deoarece condamnatul are, în acord atât cu art. 21 din Constituţie, cât şi cu art. 6 şi 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, dreptul de a contesta la instanţa de judecată încheierea judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, prin care s-a dispus cu privire la schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate. Astfel, potrivit art. 26 alin. (7) şi (8) din Legea nr. 275/2006: „(7) Incheierea judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate se comunică persoanei condamnate în termen de două zile de la data pronunţării acesteia.

(8) Impotriva încheierii judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate persoana condamnată poate introduce contestaţie la judecătoria în a cărei circumscripţie se află penitenciarul, în termen de 3 zile de la comunicarea încheierii."

De asemenea, textul de lege criticat nu suprimă dreptul la apărare, în sensul consfinţit de art. 24 din Legea fundamentală. Astfel, nimic nu îl opreşte pe condamnat să îşi angajeze un avocat pe tot cursul procesului ce vizează aspecte referitoare la executarea pedepsei.

Nu poate fi reţinută nici critica formulată în raport de dispoziţiile art. 2 paragraful 1 din Protocolul nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care consacră dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală, întrucât, aşa cum a mai reţinut Curtea în jurisprudenţa sa, de exemplu, prin Decizia nr. 480 din 6 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 411 din 2 iunie 2008, aceste dispoziţii, la care îşi raportează autorul excepţiei critica de neconstituţionalitate, nu vizează faza de executare a procesului penal.

Nu poate fi primită nici critica formulată în raport cu dispoziţiile art. 124 şi 129 din Constituţie, privitoare la înfăptuirea justiţiei şi folosirea căilor de atac. Astfel, potrivit art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie, exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt stabilite prin lege, legiuitorul având prin urmare libertatea de a stabili cazurile şi condiţiile în care părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, bineînţeles cu respectarea normelor şi principiilor consacrate de Legea fundamentală şi prin actele juridice internaţionale la care România este parte.

In ceea ce priveşte celelalte dispoziţii constituţionale invocate, Curtea constată că acestea nu au incidenţă în cauză.

In sfârşit, Curtea constată că s-a mai pronunţat în jurisprudenţa sa asupra constituţionalităţii aceloraşi dispoziţii legale, în acest sens fiind deciziile nr. 827 din 2 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 721 din 25 octombrie 2007, şi nr. 705 din 17 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 526 din 11 iulie 2008. Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate pronunţată de Curte prin deciziile mai sus menţionate, precum şi considerentele care au fundamentat-o îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1)şi (6) din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (10) din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, excepţie invocată de Dorel Cheche în Dosarul nr. 4.529/236/2009 al Judecătoriei Giurgiu.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 aprilie 2010.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent-şef,

Marieta Safta