DECIZIE Nr.
421 din 10 aprilie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 2 si art. 20 din Legea nr. 146/1997
privind taxele judiciare de timbru, precum si ale art. 29 alin. (6) din Legea
nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale
ACT EMIS DE: CURTEA
CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 344 din 5 mai 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă -
procuror
Doina Suliman -magistrat-asistent-şef
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 şi 20 din Legea nr. 146/1997
privind taxele judiciare de timbru, precum şi ale art. 29 alin. (6) din Legea
nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale,
excepţie ridicată de Petrică Herăscu în Dosarul nr. 507/233/2007 al
Judecătoriei Galaţi.
La apelul nominal lipsesc autorul excepţiei şi
celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere
jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere
a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 8 februarie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 507/233/2007, Judecătoria
Galaţi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 2 şi 20 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de
timbru, precum şi ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea
şi funcţionarea Curţii Constituţionale.
Excepţia a fost ridicată de Petrică Herăscu într-o
cauză civilă având ca obiect pretenţii.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia consideră că art. 2 şi 20 din Legea nr. 146/1997
sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 16, ale art. 20 alin. (1),
ale art. 21, cu raportare la art. 52 alin. (2) şi art. 126 alin. (6), şi art.
24, precum şi ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale. In acest sens, consideră că „instanţa de
fond are obligaţia să soluţioneze cauza sub toate aspectele, fără să
condiţioneze accesul la un proces echitabil de achitarea unei taxe de timbru în
prealabil".
In ceea ce priveşte art. 29 alin. (6) din Legea nr.
47/1992, susţine că acesta înfrânge prevederile constituţionale ale art. 16,
21, 24 şi ale art. 146 lit. d), precum şi ale art. 6 paragraful 1 din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece
cenzurarea de către instanţa de judecată a unei excepţii de
neconstituţionalitate reprezintă „o îngrădire la liberul acces la justiţie în
materie de neconstituţionalitate, singura instanţă competentă fiind Curtea
Constituţională".
Instanţa de judecată apreciază că excepţia de
neconstituţionalitate este nefondată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 2 şi 20 din Legea nr. 146/1997 privind taxele
judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
173 din 29 iulie 1997, modificată şi completată prin Ordonanţa Guvernului nr.
34/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 28
august 2001, aprobată prin Legea nr. 742/2001, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 807 din 17 decembrie 2001, precum şi dispoziţiile
art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea
Curţii Constituţionale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004.
Aceste dispoziţii de lege au următorul conţinut:
- Art. 2 din Legea nr. 146/1997: „(1) Acţiunile şi cererile evaluabile în bani, introduse la
instanţele judecătoreşti, se taxează astfel: [... ]
(2) In cazul contestaţiei la executarea silită,
taxa se calculează la valoarea bunurilor a căror urmărire se contestă sau la
valoarea debitului urmărit, când acest debit este mai mic decât valoarea
bunurilor urmărite. Taxa aferentă acestei contestaţii nu poate depăşi suma de
194 lei, indiferent de valoarea contestată.
(3) Valoarea la care
se calculează taxa de timbru este cea declarată în acţiune sau în cerere. Dacă
această valoare este contestată sau apreciată de instanţă ca derizorie, evaluarea
se va face potrivit normelor metodologice prevăzute la art. 28 alin. (2) din
prezenta lege.";
- Art. 20 din Legea nr. 146/1997: „(1) Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat.
(2) Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost
plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acţiunii sau cererii, ori
dacă, în cursul procesului, apar elemente care determină o valoare mai mare,
instanţa va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul
termen de judecată. In cazul când se micşorează valoarea pretenţiilor formulate
în acţiune sau în cerere, după ce a fost înregistrată, taxa judiciară de timbru
se percepe la valoarea iniţială, fără a se ţine seama de reducerea ulterioară.
(3) Neîndeplinirea obligaţiei de plată până la
termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau a cererii.
(4) Dacă în momentul înregistrării sale acţiunea sau
cererea a fost taxată corespunzător obiectului său iniţial, dar a fost
modificată ulterior, ea nu va putea fi anulată integral, ci va trebui soluţionată,
în limitele în care taxa judiciară de timbru s-a plătit în mod legal.
(5) In situaţia în care instanţa judecătorească
învestită cu soluţionarea unei căi de atac ordinare sau extraordinare constată
că în fazele procesuale anterioare taxa judiciară de timbru nu a fost plătită
în cuantumul legal, va dispune obligarea părţii la plata taxelor judiciare de
timbru aferente, dispozitivul hotărârii constituind titlu executoriu. Executarea silită a
hotărârii se va efectua prin organele de executare ale unităţilor teritoriale
subordonate Ministerului Finanţelor Publice în a căror rază teritorială îşi are
domiciliul sau sediul debitorul, potrivit legislaţiei privind executarea silită
a creanţelor bugetare.";
-Art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992: „Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin.
(1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de
sesizare a Curţii Constituţionale. Incheierea poate fi atacată numai cu recurs
la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare.
Recursul se judecă în termen de 3 zile."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii
legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale
art. 16, ale art. 20 alin. (1), ale art. 21, cu raportare la art. 52 alin. (2)
şi art. 126 alin. (6), art. 24 şi art. 146 lit. d), precum şi ale art. 6
paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
reţine că asupra obligativităţii plăţii anticipate a taxelor judiciare de
timbru s-a mai pronunţat prin numeroase decizii, statuând că prevederile legale
menţionate sunt conforme Legii fundamentale. In acest sens sunt, spre exemplu,
Decizia nr. 354 din 5 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 771 din 24 august 2005, Decizia nr. 372 din 28 septembrie 2004,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 936 din 13 octombrie
2004, şi Decizia nr. 473 din 4 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial
al României, Partea I, nr. 27 din 10 ianuarie 2005.
In aceste decizii Curtea a reţinut că nicio dispoziţie
constituţională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiţie, fiind
justificat ca persoanele care se adresează autorităţilor judecătoreşti să
contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de
justiţie.
Plata taxelor judiciare de timbru fiind o condiţie
legală pentru începerea proceselor civile, obligaţia la plata anticipată a
acestor taxe (în unele cazuri până la un termen ulterior, stabilit de instanţa
judecătorească) este justificată, ca şi sancţiunea anulării acţiunii sau
cererii, în caz de neplată a acestora.
De asemenea, la finalul
procesului judiciar sarcina suportării cheltuielilor judiciare, inclusiv a
celor constând în plata taxelor de timbru, revine persoanei care a căzut în
pretenţii sau care, în cauzele nelitigioase, a beneficiat de prestaţiile
efectuate, în condiţiile legii, de organele de justiţie.
In ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a
art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, Curtea s-a pronunţat în repetate
rânduri, statuând, în esenţă, că aceste prevederi sunt constituţionale,
reprezentând norme de procedură pe care instanţa care a fost sesizată cu
excepţia de neconstituţionalitate este obligată să le aplice, în vederea
selectării doar a acelor excepţii care, potrivit legii, pot face obiectul
controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţională, unica
autoritate de jurisdicţie constituţională. Această procedură nu face însă
posibilă respingerea sau admiterea excepţiei de neconstituţionalitate de către
instanţa judecătorească, ci doar pronunţarea, în situaţiile date, asupra
oportunităţii sesizării Curţii Constituţionale. Instanţa de judecată are rol de
filtru al excepţiei de neconstituţionalitate ridicate de părţi, având obligaţia
de a le respinge ca inadmisibile pe cele care nu îndeplinesc cerinţele legii.
Soluţia adoptată şi considerentele deciziilor citate
sunt valabile şi în prezenta cauză, întrucât nu au apărut elemente noi, de
natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 2 şi art. 20 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare
de timbru, precum şi ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind
organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicată de
Petrică Herăscu în Dosarul nr. 507/233/2007 al Judecătoriei Galaţi.
Definitivă şi general
obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 aprilie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Doina Suliman