DECIZIE Nr.
419 din 15 aprilie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 26 alin. (2) tezele întai si a doua
din Legea serviciului de alimentare cu apa si de canalizare nr. 241/2006
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 329 din 19 mai 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu
-judecător
Aspazia Cojocaru
-judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan
-judecător
Augustin Zegrean
-judecător
Carmen-Cătălina Gliga -
procuror
Ingrid Alina Tudora -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (2) tezele întâi
şi a doua din Legea serviciului de alimentare cu apă şi de
canalizare nr. 241/2006, excepţie ridicată de Maria Sebe în Dosarul
nr. 26.404/3/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a
comercială.
La apelul nominal se prezintă autorul
excepţiei, personal şi asistat de avocatul Oana Adina Diaconescu, cu
împuternicire avocaţială depusă la dosar, precum şi partea
Societatea Comercială „Apa Nova" - S.A. din Bucureşti,
reprezentată prin avocatul Loredana Van de Waart, cu delegaţie
depusă la dosar.
Lipseşte partea Municipiul Bucureşti, prin
primarul general, faţă de care procedura de citare a fost legal
îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul autorului excepţiei solicită
admiterea acesteia din perspectiva încălcării dispoziţiilor art.
44 din Constituţie. In acest sens, arată că prevederile art. 26
alin. (2) tezele întâi şi a doua din Legea nr. 241/2006 instituie un drept
de servitute gratuit, fapt ce aduce atingere dreptului de proprietate al
reclamantei. Totodată, apreciază că instituirea acestei
servituti cu titlu gratuit este echivalentă cu scoaterea imobilului din
circuitul civil.
Reprezentantul Societatea Comercială „Apa
Nova" - S.A. din Bucureşti solicită respingerea excepţiei
de neconstituţionalitate. Astfel, apreciază că prevederile
legale criticate sunt în concordanţă cu dispoziţiile art. 44
alin. (5) din Legea fundamentală, care prevăd că pentru
lucrări de interes general autoritatea publică poate folosi subsolul
oricărei proprietăţi imobiliare, cu obligaţia de a
despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantaţiilor sau
construcţiilor, precum şi pentru alte daune imputabile autorităţii.
De altfel, arată că, în repetate rânduri, Curtea s-a pronunţat
în sensul constituţionalităţii unor prevederi legale similare
celor din prezenta cauză, care instituie un drept de folosinţă
gratuită asupra solului şi subsolului unei proprietăţi
particulare pentru interes general, în domeniul gazelor şi energiei
electrice, de exemplu deciziile nr. 72/2004 şi nr. 167/2004. In acest
sens, depune note scrise la dosar.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată,
arătând că prevederile de lege criticate vizează satisfacerea
unui interes general al societăţii, în deplină
concordanţă cu dispoziţiile art. 44 din Constituţie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 4 mai 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 26.404/3/2008, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a
comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (2) tezele întâi
şi a doua din Legea serviciului de alimentare cu apă şi de
canalizare nr. 241/2006, excepţie ridicată de reclamanta Maria
Sebe într-o cauză comercială având ca obiect obligaţia „de a
face".
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul acesteia
consideră că prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 241/2006
sunt neconstituţionale, prin faptul că instituie cu titlu gratuit un
drept de servitute asupra proprietăţilor afectate de sistemul de
alimentare cu apă şi de canalizare, ceea ce încalcă art. 44 din
Legea fundamentală, golind de conţinut şi de orice fel de
ocrotire dreptul de proprietate privată. In acest context, apreciază
că imposibilitatea folosirii terenului, potrivit nevoilor şi
dorinţelor sale, echivalează cu scoaterea terenului din circuitul
civil, în condiţiile în care, potrivit art. 44 alin. (4) şi (5) din
Constituţie, executarea lucrărilor de interes general se poate face
doar cu o justă despăgubire a proprietarului.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a
comercială şi-a exprimat opinia în
sensul că prevederile de lege criticate nu contravin dispoziţiilor
art. 44 din Legea fundamentală, astfel încât excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că prevederile legale criticate sunt constituţionale. Astfel,
reglementarea criticată este în deplină concordanţă cu
normele constituţionale, conform cărora conţinutul şi
limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege.
Guvernul apreciază
că excepţia este neîntemeiată. In acest sens, arată că
Legea nr. 241/2006 instituie, prin prevederile art. 26 alin. (2) tezele întâi
şi a doua, un drept de servitute a cărui exercitare asupra
proprietăţilor afectate reprezintă o limitare rezonabilă a
dreptului de proprietate, instituită de legiuitor, pentru satisfacerea unui
interes general al comunităţii.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului nu au comunicat punctul lor de
vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, notele
scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, prevederile legale criticate,
raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr.
47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie prevederile art. 26 alin. (2) tezele întâi şi a doua din
Legea serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare nr. 241/2006,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 29 iunie
2006, potrivit cărora:
„Dreptul de servitute se exercită pe toată
durata existenţei sistemelor de alimentare cu apă şi de
canalizare, pentru executarea lucrărilor necesare întreţinerii
şi exploatării sistemelor respective. Exercitarea dreptului de
servitute asupra proprietăţilor afectate de sistemul de alimentare cu
apă şi de canalizare se realizează cu titlu gratuit pe
toată durata existenţei acestuia."
In susţinerea
neconstituţionalităţii acestor prevederi legale, autorul
excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor
constituţionale ale art. 44 referitoare la dreptul de proprietate
privată.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea constată că, în argumentarea criticii sale, autorul
excepţiei pleacă de la o premisă greşită constând în
absolutizarea exerciţiului prerogativelor dreptului său de
proprietate, făcând abstracţie de prevederile art. 44 alin. (1) teza
a doua din Constituţie, potrivit cărora „conţinutul şi
limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege", ca şi de
acelea ale art. 136 alin. (5) care consacră caracterul inviolabil al
proprietăţii private „în condiţiile legii organice".
Potrivit acestor dispoziţii, legiuitorul ordinar
este, aşadar, competent să stabilească cadrul juridic pentru
exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea
principială conferită de Constituţie, în aşa fel încât
să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele
particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel nişte
limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv
garantat. Sub acest aspect, Curtea constată că, prin reglementarea
dedusă controlului, legiuitorul nu a făcut decât să dea expresie
acestor imperative, în limitele şi potrivit competenţei sale
constituţionale.
Chiar dacă prin instituirea drepturilor de uz
şi servitute titularul dreptului de proprietate suferă o
îngrădire în exercitarea atributelor dreptului său, reglementarea
legală în sine nu relevă nicio contradicţie cu art. 44 din
Constituţie. Aşa fiind, dreptul de servitute instituit asupra proprietăţilor
afectate de sistemele de alimentare cu apă şi canalizare
reprezintă o limitare rezonabilă a dreptului de proprietate,
instituită de legiuitor pentru satisfacerea interesului general al
comunităţii.
In acest context, referitor la posibilitatea
restrângerii exerciţiului unui drept fundamental, cum ar fi dreptul de
proprietate, în temeiul art. 53 din Constituţie, prin Decizia nr. 19 din 8
aprilie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
105 din 24 mai 1993, Curtea Constituţională a statuat că „pot fi
stabilite prin lege anumite limite, îngrădiri fie în privinţa
obiectului dreptului, fie în privinţa unor atribute ale dreptului, pentru
apărarea intereselor sociale şi economice generale sau pentru
apărarea drepturilor altor persoane. Esenţial este ca prin aceste
restricţii stabilite de lege să nu se atingă fondul acestui
drept, să nu se anihileze complet dreptul de proprietate. Altfel spus,
aceste limite aduse dreptului de proprietate sunt supuse principiului
proporţionalităţii înscris în art. 53 alin. (2) din
Constituţie".
In această problemă s-a pronunţat
şi Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene, în sensul
că „drepturile fundamentale, în special dreptul de proprietate, nu apar ca
prerogative absolute, ci trebuie luate în considerare prin raportare la
funcţia lor în societate. Aceasta înseamnă că restricţiile
ce răspund unor obiective de interes general nu constituie, în raport de
scopul urmărit, o intervenţie nemăsurată şi
intolerabilă care ar aduce atingere însăşi substanţei
dreptului garantat".
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d)
şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3,
al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 26 alin. (2) tezele întâi şi a doua din Legea
serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare nr. 241/2006,
excepţie ridicată de Maria Sebe în Dosarul nr. 26.404/3/2008 al
Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercială.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 15 aprilie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ingrid Alina Tudora