DECIZIE Nr.
415 din 10 aprilie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6
martie 1945 - 22 decembrie 1989 si ale titlului I al Legii nr. 247/2005 privind
reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri
adiacente
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 347 din 6 mai 2008
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu
-judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă -
procuror
Mihaela Ionescu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6
martie 1945 - 22 decembrie 1989 şi ale titlului I al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi
justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, excepţie ridicată de Călin Emil
Voicu Radu Butta în Dosarul nr. 7.344/117/2006 al Inaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie - Secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
La apelul nominal a răspuns personal autorul excepţiei,
lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal
îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Autorul solicită admiterea excepţiei de
neconstituţionalitate, reiterând motivele cuprinse în notele scrise anexate la
încheierea de sesizare a Curţii.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor titlului I al Legii nr. 247/2005. Totodată, pune concluzii de respingere, ca inadmisibilă,
a excepţiei de neconstituţionalitate având ca obiect prevederile art. 22 alin.
(1) din Legea nr. 10/2001, întrucât critica de neconstituţionalitate se referă
la o omisiune legislativă.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele: Prin Incheierea din 13 decembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr.
7.344/117/2006, Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilă şi de
proprietate intelectuală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6
martie 1945 - 22 decembrie 1989 şi ale titlului I
al Legii nr. 247/2005 privind reforma în
domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente. Excepţia a fost ridicată de Călin Emil Voicu Radu Butta într-o
cauză având ca obiect anularea Dispoziţiei nr. 2.381 din 20 iulie 2006, emisă
de primarul municipiului Dej, şi obligarea la restituirea în natură a
construcţiei şi terenului în suprafaţă de 2.253 m2 situate în municipiul Dej.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 22 din Legea nr.
10/2001 sunt neconstituţionale, fiind contrare dispoziţiilor art. 15 alin. (2)
din Constituţie, deoarece, prin sintagma „data intrării în vigoare a prezentei
legi", Legea nr. 10/2001, republicată, acţionează retroactiv.
Totodată, susţine neconstituţionalitatea prevederilor titlului I al Legii nr. 247/2005, raportat la
dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie, arătând că de prevederile
criticate beneficiază doar cei care şi-au depus notificările în termenul
prevăzut de Legea nr. 10/2001, prelungit până la 14 februarie 2002 prin Legea
nr. 247/2005, având astfel un caracter discriminator, în contradicţie cu
prevederile textului constituţional invocat.
Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia civilă
şi de proprietate intelectuală apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată, deoarece art. 21 alin.
(1) din forma iniţială a Legii nr. 10/2001, devenit art. 22 alin. (1) din
aceeaşi lege, republicată, după modificarea sa prin Legea nr. 247/2005, îşi
păstrează conţinutul, astfel că nu se poate susţine retroactivitatea legii noi
şi nici existenţa vreunei discriminări
între beneficiarii celor două acte normative succesive invocate de autorul
excepţiei.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 şi ale titlului I al Legii nr. 247/2005 sunt
constituţionale, nefiind contrare dispoziţiilor art. 15 alin. (2) şi ale art.
16 alin. (1) din Constituţie. Constată că invocarea excepţiei de
neconstituţionalitate a fost determinată de modul de interpretare şi aplicare a
legii de către instanţele de judecată, aspect ce excedează competenţei Curţii
Constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului,
dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum
şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate, astfel
cum reiese din încheierea de sesizare a Curţii şi din notele scrise ale
autorului, îl constituie prevederile art. 22 din Legea nr. 10/2001 privind
regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie
1945 - 22 decembrie 1989 şi ale titlului I al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi
justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente. Curtea observă că, aşa cum rezultă
din motivarea excepţiei, autorul acesteia critică doar prevederile art. 22
alin. (1) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile
preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989,
republicată, în urma adoptării Legii nr. 247/2005, în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 798
din 2 septembrie 2005, şi ale titlului I al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi
justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 653
din 22 iulie 2005. Prevederile art. III şi ale art. V
alin. (1) din titlul I al Legii nr. 247/2005 au fost modificate prin articolul
unic pct. 1, respectiv prin articolul unic pct. 2 din titlul II al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 209/2005 pentru
modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul proprietăţii,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 1.194 din 30 decembrie 2005.
Art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 are următorul
cuprins:„Persoana îndreptăţită va notifica în termen de 6 luni de la data
intrării în vigoare a prezentei legi persoana juridică deţinătoare, solicitând
restituirea în natură a imobilului. In cazul în care sunt solicitate mai multe
imobile, se va face câte o notificare pentru fiecare imobil."
Autorul excepţiei critică acest text de lege raportat
la dispoziţiile constituţionale ale art. 15 alin. (2), susţinând că, prin
nemodificarea acestui articol ce conţine sintagma „data intrării în vigoare
a legii", ca moment de la care se calculează termenul de 6 luni în
care persoana îndreptăţită va notifica persoana juridică deţinătoare solicitând
restituirea în natură a imobilului, Legea nr. 10/2001, republicată, acţionează
retroactiv.
In aceste condiţii, Curtea constată că, în esenţă,
critica de neconstituţionalitate se referă la o omisiune legislativă. Autorul
excepţiei este nemulţumit de faptul că textul de lege criticat nu instituie o
repunere în termen, prin reglementarea unui alt moment de la care se calculează
termenul de 6 luni, pentru a beneficia de drepturile ce nu au fost valorificate
în temeiul Legii nr. 10/2001, până la adoptarea Legii nr. 247/2005. Aceasta
excedează competenţei Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3)
din Legea nr. 47/1992, se pronunţă „numai asupra constituţionalităţii
actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".
Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a
prevederilor titlului I al
Legii nr. 247/2005, Curtea observă că acesta conţine dispoziţii care modifică
şi completează Legea nr. 10/2001. Autorul excepţiei susţine că aceste prevederi
încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea
cetăţenilor în faţa legii, întrucât instituie o discriminare între foştii
proprietari care au depus notificări în termenul legal şi aceia care au pierdut
beneficiul acestui termen.
Curtea constată că susţinerile autorului nu pot fi
reţinute, deoarece textele de lege criticate se aplică în mod egal persoanelor
cărora li se adresează, respectiv celor îndreptăţite la restituirea imobilelor
ce fac obiectul de reglementare al Legii nr. 10/2001, fără nicio discriminare
pe criterii arbitrare. De altfel, nerespectarea termenului legal prevăzut de
lege pentru trimiterea notificării nu poate fi invocat ca generând o situaţie
discriminatorie în raport cu celelalte subiecte de drept care s-au conformat
dispoziţiilor legii, potrivit principiului general de drept nemo auditur propriam turpitudinem allegans.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6
martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Călin Emil Voicu Radu
Butta în Dosarul nr. 7.344/117/2006 al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie -
Secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
2. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor titlului I al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi
justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, excepţie ridicată de acelaşi autor
în acelaşi dosar.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 aprilie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Ionescu