Decizia Nr.414 din 10.06.2021

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Ioan-Sorin-Daniel Chiriazi.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor lit. c) şi d) cuprinse în punctul I - Salarii pentru administraţia publică centrală şi ale lit. a) şi b) cuprinse în punctul II - Salarii pentru personalul din unităţile teritoriale, litera A, capitolul I din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, excepţie ridicată de Daniela-Felicia Vintilă şi alţii în Dosarul nr. 1.730/30/2018 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 2.721D/2019.2. La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că partea Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură a comunicat la dosar note scrise, invocând deciziile nr. 850 din 12 decembrie 2019 şi nr. 526 din 30 iunie 2020, prin care Curtea Constituţională a respins excepţii de neconstituţionalitate având ca obiect prevederile de lege criticate în prezenta cauză.4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care arată că tratamentul juridic diferit stabilit în privinţa diferitelor categorii de personal plătit din fonduri publice nu încalcă dispoziţiile art. 16 din Constituţie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:5. Prin Încheierea din 10 octombrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 1.730/30/2018, Curtea de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor lit. c) şi d) cuprinse în punctul I - Salarii pentru administraţia publică centrală şi ale lit. a) şi b) cuprinse în punctul II - Salarii pentru personalul din unităţile teritoriale, litera A, capitolul I din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017. Excepţia a fost ridicată de Daniela-Felicia Vintilă şi alţii într-o cauză având ca obiect litigiu privind funcţionarii publici.6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin, în esenţă, că prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece creează discriminări în ceea ce priveşte salarizarea între funcţionarii publici ce îşi desfăşoară activitatea la nivel central şi funcţionarii publici ce îşi desfăşoară activitatea în teritoriu. Invocând aspecte din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului privind dreptul la respectarea bunurilor, prevăzut de art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, autorii susţin că diferenţa de tratament juridic referitor la drepturile patrimoniale şi nivelul de salarizare diferenţiat între funcţiile deţinute în cadrul Centrului judeţean al Agenţiei pentru Plăţi şi Intervenţii în Agricultură Timiş şi funcţionarii din cadrul Agenţiei pentru Plăţi şi Intervenţii în Agricultură - Aparat Central reprezintă o sarcină nerezonabilă şi disproporţionată, fără a menţine un just echilibru între interesul general şi imperativele protecţiei drepturilor fundamentale ale persoanei. Prin aplicarea discriminatorie a salarizării în ceea ce priveşte funcţionarii din cadrul centrelor judeţene ale Agenţiei pentru Plăţi şi Intervenţii în Agricultură, legiuitorul a încălcat prevederile art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Totodată, prin adoptarea anexei nr. VIII capitolul I litera A, pct. I lit. c) şi lit. d) la Legea-cadru nr. 153/2017 a fost încălcată şi speranţa legitimă a tuturor funcţionarilor publici din cadrul centrelor judeţene ale Agenţiei pentru Plăţi şi Intervenţii în Agricultură, dreptul la coerenţă şi siguranţă legislativă nediscriminatorie devenind iluzoriu.7. Se mai arată că, în cadrul centrelor judeţene ale Agenţiei pentru Plăţi şi Intervenţii în Agricultură, funcţiile publice au înregistrat diferenţe semnificative faţă de funcţionarii din cadrul Agenţiei pentru Plăţi şi Intervenţii în Agricultură - Aparatul Central în ceea ce priveşte salarizarea. În susţinerea criticilor de neconstituţionalitate se arată că diferenţa de tratament juridic este discriminatorie, dacă nu se bazează pe o justificare rezonabilă şi obiectivă, adică nu urmăreşte un scop legitim sau dacă nu există un raport rezonabil, de proporţionalitate, între mijloacele folosite şi scopul urmărit. În materie de salarizare, existenţa unor situaţii analoage sau comparabile trebuie analizată în raport cu atribuţiile de serviciu ale diferitelor categorii de personal, care sunt diferenţiate atât din punctul de vedere al funcţiei, cât şi din punctul de vedere al reglementărilor privind organizarea, cu incidenţă în ceea ce priveşte condiţiile necesare pentru ocuparea unei anumite funcţii, conţinutul concret al atribuţiilor de serviciu şi complexitatea acestora. Două fişe de post identice ca atribuţii şi condiţii de încadrare (nivel de calificare, specializări, abilităţi, vechime în muncă şi în specialitate, condiţii de muncă) nu justifică salariul diferenţiat, în condiţiile în care criteriul de acordare a salariului trebuie să fie legat de calitatea şi cantitatea muncii prestate. Sunt invocate aspecte din jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene privind principiul remunerării egale şi al egalităţii de tratament.8. Curtea de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate, rezumându-se la analiza îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate a excepţiei.9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse de partea Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile lit. c) şi d) cuprinse în punctul I - Salarii pentru administraţia publică centrală şi ale lit. a) şi b) cuprinse în punctul II - Salarii pentru personalul din unităţile teritoriale, litera A, capitolul I din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 492 din 28 iunie 2017, cu modificările şi completările ulterioare.13. În opinia autorilor excepţiei, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi. De asemenea, sunt invocate dispoziţiile art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul la respectarea bunurilor.14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile lit. c) şi d) cuprinse în punctul I - Salarii pentru administraţia publică centrală şi ale lit. a) şi b) cuprinse în punctul II - Salarii pentru personalul din unităţile teritoriale, litera A, capitolul I din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017 au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, iar prin Decizia nr. 850 din 12 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 311 din 14 aprilie 2020, Decizia nr. 526 din 30 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 974 din 22 octombrie 2020, sau Decizia nr. 38 din 19 ianuarie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 319 din 30 martie 2021, instanţa de contencios constituţional a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate vizând problematica diferenţei de tratament juridic dintre funcţionarii publici din administraţia publică centrală în raport cu funcţionarii publici din unităţile teritoriale.15. Astfel, Curtea a statuat că „instituirea prin prevederile de lege criticate a unor reguli diferite aplicabile diferitelor categorii de personal plătit din fonduri publice nu constituie o discriminare. Opţiunea legiuitorului pentru stabilirea unui tratament juridic diferenţiat sub aspectul salarizării între funcţionarii publici din administraţia publică centrală şi cei din unităţile teritoriale este justificată având în vedere că atribuţiile, competenţele, sarcinile specifice, responsabilităţile şi importanţa activităţii desfăşurate pot fi diferite chiar şi pentru personalul care este încadrat pe funcţii similare. Prin urmare, existenţa unor diferenţe în ceea ce priveşte salarizarea este în mod obiectiv justificată, legiuitorul urmărind eliminarea dezechilibrelor şi a disfuncţionalităţilor existente în sistemul public de salarizare. Astfel, prevederile art. 6 lit. f) din Legea-cadru nr. 153/2017 instituie principiul ierarhizării sistemului de salarizare, atât pe verticală, cât şi pe orizontală, în cadrul aceluiaşi domeniu, în funcţie de complexitatea şi importanţa activităţii desfăşurate, iar cele ale art. 6 lit. h) din legea-cadru consacră principiul sustenabilităţii financiare, în sensul stabilirii nivelului de salarizare pentru personalul bugetar, astfel încât să se asigure respectarea plafoanelor cheltuielilor de personal ale bugetului general consolidat". Curtea a constatat că dispoziţiile de lege criticate reprezintă expresia opţiunii legiuitorului în materia salarizării personalului plătit din fonduri publice, justificată în raport cu situaţia diferită a celor două categorii de personal vizate de ipotezele normelor juridice, fără a încălca principiul egalităţii în drepturi, prevăzut de art. 16 din Constituţie.16. În consecinţă, criticile referitoare la încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 16, care consacră egalitatea în drepturi a cetăţenilor, au fost respinse ca neîntemeiate.17. Curtea Constituţională a mai reţinut că modalitatea de aplicare în concret a Legii-cadru nr. 153/2017 şi încadrarea funcţionarilor publici care îşi exercită raporturile de serviciu în centrele judeţene ale Agenţiei de Plăţi şi Intervenţii pentru Agricultură în categoria funcţionarilor publici din administraţia publică centrală sau din unităţile teritoriale, în vederea stabilirii salariilor lunare, reprezintă o operaţiune de interpretare şi aplicare a legii, ce revine autorităţii publice care are calitatea de angajator, iar în caz de litigiu, instanţei judecătoreşti, fără a fi de resortul controlului de constituţionalitate, exercitat de Curtea Constituţională.18. Întrucât nu au apărut elemente noi, care să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în această materie, soluţia adoptată în precedent, precum şi considerentele pe care aceasta se întemeiază îşi menţin în mod corespunzător valabilitatea şi în cauza de faţă.19. În ceea ce priveşte susţinerea referitoare la încălcarea dreptului de proprietate privată, în jurisprudenţa sa (a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 780 din 25 septembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 816 din 5 decembrie 2012, sau Decizia nr. 199 din 6 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 317 din 11 mai 2012), Curtea a stabilit că drepturile salariale constituie un „bun" ce intră în sfera de protecţie a dreptului de proprietate, dar care nu vizează drepturile salariale viitoare, ci numai cuantumul sumelor aferente salariilor care sunt certe, lichide şi exigibile. Aşa fiind, Curtea a reţinut că drepturile salariale neîncasate nu reprezintă creanţe certe, lichide şi exigibile şi, prin urmare, nu fac obiectul dreptului de proprietate, motiv pentru care nu se poate reţine incidenţa dispoziţiilor art. 1 paragraful 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Daniela-Felicia Vintilă şi alţii în Dosarul nr. 1.730/30/2018 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi constată că prevederile lit. c) şi d) cuprinse în punctul I - Salarii pentru administraţia publică centrală şi ale lit. a) şi b) cuprinse în punctul II - Salarii pentru personalul din unităţile teritoriale, litera A capitolul I din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Curţii de Apel Timişoara - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 10 iunie 2021.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEprof. univ. dr. VALER DORNEANUMagistrat-asistent,Simina Popescu-Marin