Decizia Nr.412 din 08.10.2013

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (3) şi art. 113 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat
ACT EMIS DE: Curtea Constitutionala
ACT PUBLICAT ÎN MONITORUL OFICIAL NR. 712 din 20 noiembrie 2013

Augustin Zegrean	- preşedinte
Valer Dorneanu	- judecător
Petre Lăzăroiu	- judecător
Mircea Ştefan Minea	- judecător
Daniel Marius Morar	- judecător
Iulia Antoanella Motoc	- judecător
Mona-Maria Pivniceru	- judecător
Puskás Valentin Zoltán	- judecător
Tudorel Toader	- judecător
Cristina Teodora Pop	- magistrat-asistent

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3) şi art. 113 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, excepţie ridicată de Constantin Criveanu în Dosarul nr. 6.663/311/2012 al Judecătoriei Slatina şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 464D/2013.La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei, lipsind cealaltă parte. Procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul autorului excepţiei, care susţine că textele criticate încalcă dispoziţiile art. 44 şi art. 78 din Constituţie. Se arată că la data intrării în vigoare a Legii nr. 255/2004 privind modificarea şi completarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, prin care s-a prevăzut interzicerea constituirii şi funcţionării de barouri în afara Uniunii Naţionale a Barourilor din România, existau la nivel naţional avocaţi care îşi desfăşurau activitatea în cadrul unui alt barou, ce a fost înfiinţat în mod legal printr-o sentinţă a Judecătoriei Târgu Jiu, pronunţată la 30 iulie 2003. Se mai susţine că aceşti avocaţi au fost primiţi în profesie cu respectarea aceloraşi condiţii şi potrivit aceleiaşi proceduri ca şi cei care îşi desfăşoară activitatea în cadrul Uniunii Naţionale a Barourilor din România şi că, prin urmare, în mod legal, după intrarea în vigoare a Legii nr. 255/2004, ar fi trebuit să li se ofere dreptul de a-şi continua activitatea în cadrul acestuia.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că avocatura este un serviciu public şi că accesul în această profesie este supus dispoziţiilor legale în vigoare, presupunând, totodată, îndeplinirea unor condiţii şi promovarea unor examene.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 17 iunie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 6.663/311/2012, Judecătoria Slatina a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (3) şi art. 113 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, excepţie ridicată de Constantin Criveanu într-o cauză având ca obiect soluţionarea plângerii formulate împotriva unei ordonanţe prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a autorului excepţiei cu privire la săvârşirea infracţiunii de exercitare fără drept a unei profesii, prevăzută la art. 281 din Codul penal.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că textele criticate au ca efect restrângerea exerciţiului dreptului de asociere, al dreptului la muncă şi al dreptului de proprietate ale persoanelor fizice şi persoanelor juridice cu obiect de activitate în domeniul serviciilor de consultanţă, care au fost înfiinţate, în mod legal, înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 255/2004 privind modificarea şi completarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat. Se arată că, în prezent, funcţionează la nivel naţional două structuri paralele ale Uniunii Naţionale a Barourilor din România, situaţie creată ca urmare a unui gol legislativ în ceea ce priveşte cadrul organizatoric al exercitării profesiei de avocat. Se arată că avocaţii care au aderat la structurile de organizare a acestei profesii paralele Uniunii Naţionale a Barourilor din România au fost înscrişi în liste corespunzătoare, în acord cu dispoziţiile Legii nr. 51/1995, şi şi-au desfăşurat activitatea în mod legal, până la data intrării în vigoare a textelor criticate, motiv pentru care, prin dispoziţiile Legii nr. 255/2004, ar fi trebuit să le fie oferită posibilitatea de a-şi continua activitatea în cadrul Uniunii Naţionale a Barourilor din România. Se susţine că, în caz contrar, aceşti avocaţi sunt discriminaţi în raport cu cei înscrişi pe listele Uniunii Naţionale a Barourilor din România şi care au dobândit calitatea de avocat în condiţii identice. Se mai arată că dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi art. 113 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 51/1995 îngrădesc dreptul de proprietate al persoanelor juridice a căror desfiinţare o prevăd asupra bunurilor dobândite în decursul activităţii desfăşurate, contravenind, totodată, prevederilor constituţionale ale art. 78.Judecătoria Slatina opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că art. 1 alin. (3) şi art. 113 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 51/1995 nu încalcă niciuna dintre prevederile constituţionale invocate de către autorul excepţiei.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se susţine că textele criticate reprezintă măsuri de protecţie şi garanţie atât pentru persoanele care exercită profesia de avocat, cât şi pentru toţi ceilalţi participanţi la activitatea judiciară, precum şi de prevenire a fenomenului înfiinţării de barouri paralele, nefiind de natură a îngrădi dreptul la muncă, prevăzut la art. 41 din Legea fundamentală. Se arată că dreptul la muncă trebuie exercitat în limitele stabilite de legislaţia în vigoare şi fără a aduce atingere celorlalte drepturi şi libertăţi garantate prin Constituţie. Se susţine, totodată, că Uniunea Naţională a Barourilor din România este înfiinţată şi îşi desfăşoară activitatea potrivit Legii nr. 51/1995, act normativ ce reprezintă reglementarea specială în materie, nefiind legală înfiinţarea unor barouri paralele, conform Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii.Avocatul Poporului arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se susţine că avocatura este un serviciu public, care este organizat şi funcţionează pe baza unei legi speciale, profesia de avocat putând fi exercitată de persoane selectate în acest sens potrivit unor criterii legale şi care funcţionează după reguli prevăzute în acte normative cu caracter special. Se mai arată că exercitarea unei profesii sau meserii trebuie să se facă cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare şi că legiuitorul este îndreptăţit să impună condiţii specifice pentru desfăşurarea diferitelor activităţi. Se susţine, totodată, că interdicţia înfiinţării de barouri cu activitate paralelă cu cea a Uniunii Naţionale a Barourilor din România este necesară în societatea românească, având ca finalitate înfăptuirea justiţiei în condiţii de încredere a cetăţenilor în sistemul judiciar. Se arată că, pentru aceste motive, nu poate fi reţinută încălcarea, prin textele criticate, a dispoziţiilor art. 40, art. 41, art. 44, art. 53 şi art. 78 din Constituţie.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi art. 113 din Legea nr. 51/1995. Din analiza excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine, însă, că autorul excepţiei critică, în realitate, prevederile art. 1 alin. (3) şi art. 113 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 7 februarie 2011, care au următorul cuprins:

– Art. 1 alin. (3): „(3) Constituirea şi funcţionarea de barouri în afara U.N.B.R. sunt interzise. Actele de constituire şi de înregistrare ale acestora sunt nule de drept. Nulitatea poate fi constatată şi din oficiu.“;

– Art. 113 alin. (1) şi (2): „(1) La data intrării în vigoare a prezentei legi persoanele fizice sau juridice care au fost autorizate în baza altor acte normative ori au fost încuviinţate prin hotărâri judecătoreşti să desfăşoare activităţi de consultanţă, reprezentare sau asistenţă juridică, în orice domenii, îşi încetează de drept activitatea. Continuarea unor asemenea activităţi constituie infracţiune şi se pedepseşte potrivit legii penale.
(2) De asemenea, la data intrării în vigoare a prezentei legi încetează de drept efectele oricărui act normativ, administrativ sau jurisdicţional prin care au fost recunoscute ori încuviinţate activităţi de consultanţă, reprezentare şi asistenţă juridică contrare dispoziţiilor prezentei legi.“Se susţine, în esenţă, că textele criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 40 referitor la dreptul de asociere, ale art. 41 cu privire la muncă şi protecţia socială a muncii, ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată, ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi ale art. 78 referitor la intrarea în vigoare a legii. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii soluţiei legislative prevăzute în prezent de art. 1 alin. (3) şi art. 113 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 51/1995 prin Decizia nr. 150 din 10 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 152 din 11 martie 2009, prin care a respins ca neîntemeiată excepţia invocată şi a reţinut că, în concepţia legiuitorului, avocatura este un serviciu public, care este organizat şi funcţionează pe baza unei legi speciale, iar profesia de avocat poate fi exercitată de un corp profesional selectat şi funcţionând după reguli stabilite de lege. S-a mai reţinut că această opţiune a legiuitorului nu poate fi considerată ca neconstituţională, având în vedere că scopul ei este asigurarea unei asistenţe juridice calificate, iar normele în baza cărora funcţionează nu contravin principiilor constituţionale, cei care doresc să practice această profesie fiind datori să respecte legea şi să accepte regulile impuse de aceasta. Curtea a constatat, de asemenea, că astfel se explică de ce condiţiile de organizare şi exercitare a profesiei de avocat sunt prevăzute într-o lege specială. De altfel, Curtea a statuat că profesia de avocat se poate exercita numai cu respectarea legii, şi nu împotriva ei, iar faptul că accesul la profesia de avocat este condiţionat de satisfacerea anumitor cerinţe nu poate fi privit ca o îngrădire a dreptului la muncă sau a alegerii libere a profesiei. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în decizia menţionată îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. Distinct de cele arătate, Curtea constată că nu poate fi reţinută încălcarea prin dispoziţiile criticate a prevederilor art. 44 din Constituţie, întrucât nulitatea actelor de constituire şi de înregistrare de barouri în afara Uniunii Naţionale a Barourilor din România, prevăzută la art. 1 alin. (3) din Legea nr. 51/1995, şi încetarea de drept a efectelor oricărui act normativ, administrativ sau jurisdicţional prin care au fost recunoscute ori încuviinţate activităţi de consultanţă, reprezentare şi asistenţă juridică contrare prevederilor legale, potrivit art. 113 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 51/1995, nu presupun pierderea patrimoniului persoanelor juridice în cauză, acestea urmând a fi dizolvate, iar apoi lichidate, potrivit art. 245-249 din Codul civil, precum şi dispoziţiilor speciale în materie. De asemenea, Curtea reţine că dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi art. 113 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 51/1995 nu contravin nici prevederilor art. 78 din Constituţie, întrucât acestea prevăd intrarea în vigoare a legii la 3 zile de la data publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei, iar Legea nr. 255/2004 privind modificarea şi completarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 23 iunie 2004, prin care textele legale analizate au fost modificate în sensul criticat de autorul excepţiei de neconstituţionalitate, a intrat în vigoare, potrivit regulii reglementate prin articolul constituţional anterior enunţat, la 3 zile de la publicare. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Constantin Criveanu în Dosarul nr. 6.663/311/2012 al Judecătoriei Slatina şi constată că dispoziţiile art. 1 alin. (3) şi art. 113 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Slatina şi se publică în Monitorul Oficial al Românei, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 8 octombrie 2013. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Cristina Teodora Pop